Demențial înțeles! Spui c-ar fi fremătare?
Eu sunt mult prea mic pentru-așa frământare
De gânduri rostite cu glasul șoptit,
Ca o rugăciune spre cerul noptit.
„Freamătă-mă” e primul vers, de fapt, dar nu îmi place mie să îl repet, cum ar face un clasic, astfel că l-am lăsat să îi fie titlu. 🙂
Demențial vine de la mentă, nu?! 😛
atat m-am abtinut, da’ azi, duminica, chiar nu mai pot, Alma. plus ca io nu vrea sa ma frustrez de ce mi place, doresc cu adevarat… :)) so, nu doar ca dau cu laic, dar il iau la mine!!
daca frustrarea am rezolvat-o, ramane … invidia 😛 pai cum sa ti vina tie prima aceasta idee?! peste lirism nu ma bag, in raportul nostru ma bagi dedesupt, clar, da’ si la rebus…
mic, dar dement(a) poem! :* (cu freamat m-a luat , mica ta framantare)
[…] mi s-a părut mai mult o conversație despre mere şi pere. Şi, dacă ar fi fost anotimpul potrivit, am fi vorbit şi despre florile lor. Acum, că suntem la final, nu ştiu ce aşteptări ai avut tu […]
Scuză: Almanahe, ca parte corp’orală a lumii sale, este o creaţie de sine apărând un şir nelimitat de almanahi care transformă unitatea egală sieşi a ALMANAHeului unic în multiplicitate indefinită de ‘PS(d)euri’, ca să ne exprimăm verdemetafiziccopt.
Limba ALMANAHeului capătă astfel dialecte de înţelegere a unei ascunse legături dintre cer şi pământ.
îmi ascut creionu' de gânduri, îl înțepenesc între degete și în ritmul sosirii primului gând îmi găuresc duodenul.
dacă am melodia potrivită desenez case, iarbă, flori și curcubee, desigur.
dacă n-am, desenez iubiri.
un prieten vrea să plece pe o insulă.
nu-mi place metafora, dar îl înteleg.
ce să faci la oraș?
te închizi într-o casă și desenezi.
ascuți creionu' și desenezi.
îţi găsești un job, temporar,ca să-ţi poți procura creioane, cât mai multe creioane.
se tocesc.
visez la ziua când o să-mi cumpăr carioca și-o să renunț la blestematele de creioane.
mi-am vopsit acu 9 luni camera în roz.
străinii mi-o invadează.
n-am primit urși de ziua mea, ci o vacă, inscripționată (mama,tata), un parfum,un medalion, o brățară...
întrebarea - banc"ce-ai lua(3 obiecte, cel mult) cu tine, dacă ar fi să locuiești pe o insulă?" îmi invadează mintea.
mă declar CAP UMPLUT.
-distracție constând în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unui anumit frumos, dintr-o anumită pădure adormită
Suna ca si cum ai fi mancat ultima inghetata pe anul asta…adica apocaliptic.
😆 Am mâncat înghețată cam puțină anul ăsta, ce-i drept.
Demențial înțeles! Spui c-ar fi fremătare?
Eu sunt mult prea mic pentru-așa frământare
De gânduri rostite cu glasul șoptit,
Ca o rugăciune spre cerul noptit.
„Freamătă-mă” e primul vers, de fapt, dar nu îmi place mie să îl repet, cum ar face un clasic, astfel că l-am lăsat să îi fie titlu. 🙂
Demențial vine de la mentă, nu?! 😛
atat m-am abtinut, da’ azi, duminica, chiar nu mai pot, Alma. plus ca io nu vrea sa ma frustrez de ce mi place, doresc cu adevarat… :)) so, nu doar ca dau cu laic, dar il iau la mine!!
daca frustrarea am rezolvat-o, ramane … invidia 😛 pai cum sa ti vina tie prima aceasta idee?! peste lirism nu ma bag, in raportul nostru ma bagi dedesupt, clar, da’ si la rebus…
mic, dar dement(a) poem! :* (cu freamat m-a luat , mica ta framantare)
:))))))))))))
Lasă, vine el și timpul tău!
[…] mi s-a părut mai mult o conversație despre mere şi pere. Şi, dacă ar fi fost anotimpul potrivit, am fi vorbit şi despre florile lor. Acum, că suntem la final, nu ştiu ce aşteptări ai avut tu […]