alma nahe

Există sendvișuri și senvișuri, dar nu toate pot căra un dram de poveste în spate

In dicţionar de mişcare on Octombrie 17, 2014 at 9:54 PM
image

3 sen(d)vișuri cu (primul strat!) cremă de brânză pufoasă cu verdeață ori cremă de brânză natur, (al doilea strat!) fresce de cașcaval afumat, o ușoară intervenție(prin telefon) cu cașcaval de senviș, toate marca Delaco, măsline operate cu bisturiul(nu m-am tăiat deloc!), urme de membrană de cabanos, ardei capia roșu, flori de pătrunjel, pâine cu semințe, nu pe farfurie, că servim pe blog, deci (așa și prin urmare) pe carton (negru) subțire.

Noi ne legănăm ca să nu simțim trecerea vieții
și-adormim pe lună ca pe-o pernă cu spumă divină,
și-acolo, în satul gândului, ne întâlnim în Calea Lactee pe
primul strat, cremă de brânză
(bună în burduf de câine) —, știu, o orgolioasă izolare
arisocratică! —, pe unde trec de obicei numai căruțe
pline cu frunze de măslin
și noi ne suim într-una din ele, din mers,
ca să ne lecuim.

În drumul spre noi
trecem și pe lângă apă sărată — ne mai scuturăm de frunze,
dar nu de tot, la o atentă verificare
putem conține încă urme de carne,
numai de nu ne-ar lua la ochi Moise,
cu legiuirile lui casnice
(…să nu te întorci
să culegi rămășițele, ci lasă-le
străinului, orfanului și văduvei!
) —,
dar intenția noastră nu e să adunăm
(note muzicale, roșu  etc.),
este să cuprindem:

fiecare cotitură esențială,
fiecare naivă numărătoare cu bile,
fiecare schemă sufletească a puterii eterne,
fiecare lemn în care-am cioplit heruvimi,
ca să ne-ascundem temporar măștile,
fiecare profil căruia i-am botezat pruncii
Pas
în ape dulci.

La trezire ne-ncurcăm voit umbrele,
eu o iau pe-a ta, tu pe-a mea,
o mișcare necesară de detașare
ca să nu mai devenim litere.
Trei pași înainte,
deschidem ochii.
Tot acolo,
în buza de sus a lunii.

În buza de jos s-a instalat deja pisica neagră a Pământului.

image

Sen(d)vișul Văduvei

image

Sen(d)vișul Străinului

image

Sen(d)vișul Orfanului

00181

În sensul trăirii, rămân mereu aceeași. În cu totul alt sens.
Cu vise și presentimente. Cu complexul Orfanului, al Văduvei și al Străinului. Toți le avem, într-o formă sau alta, într-o măsură sau alta. Știu că am o chemare, că nu degeaba îi aud strigătul până în bucătăria spiritului, unde jocul frumosului mă ține prizonieră. Astfel că orice demers pe care-l întreprind, vine dintr-o anume foame de trimitere în vis („send”+”vis”)dintr-un interior care nu-i captiv niciunei forme concrete și care se numește, culmea(ironiei), conținut, denumire a cărui conținut(repetiție necesară)are și ea la rându-i două forme, una din ele geometrică.

Ei, și în (i)conul ăsta, fie el și de umbre, adică Almanahele blog, nu ascund un ținut secret, ci-l expun. Acum unei competiții, știți! Dar, de fapt, eu sunt un fluid al unei irealități, cel mai probabil aparținând altui concurs.

Sentimentele îmi șed ca niște haine uzate, altele noi nu sunt de găsit nici măcar sub învelitoarea zăpezii, care mi-e atât de dragă, astfel că, în orele mele libere (cele captive sunt artistice) mă mișc. Ca și melcul, am o casă. În casă o masă. Sub masă un scaun. Sub scaun un preș. Uneori sunt chiar eu însămi preșul, dar nu despre asta vreau să mai zic vreo câteva vorbe, ci despre compoziție, despre…
dar să-mi fac un sen(d)viș mai întâi. Toate trec prin stomac, hehe…iiii!
Sen(d)vișul Almanahăi

— Tot ție? se încruntă Jora, pisică-mea. Și o introduc nu întâmplător, o să vedeți de ce puțin mai încolo, câteva rânduri mai jos.
— Tot mie, da! Numai că nu-s făcute ca să le mănânc. Și nici să le înghită altcineva.

Creațiile mele, deși poate vă vor părea palide(sau triste), izvorăsc dintr-o imensă bucurie, așa să știți. Ele sunt un răspuns provocarii celor de la Delaco, mi-a luat vreo 4 ore să le întind pe pâine(cu semințe), sunt niște reproduceri după Erika Kuhn(dacă intrați pe link, o să descoperiți și originalele), o artistă peste ale cărei desene am dat pe Feisbuc și ați tot întâlnit-o în paginile mele în ultima vreme. Ca să nu ies din ale mele, așa mi-a și venit ideea realizării acestor sen(d)vișuri, astfel încât ținutul ăsta nu se transformă în blog culinar, punând 3 poze cu sen(d)vișuri obișnuite. Că nu mă interesează acest aspect, decât așa, la modul ăsta, sihastru. Când vine vorba de Jora însă, la ea în blog se poate orice, se poate să mă și întind(luați-o ca pe o extensie). Aici rămâne ambalajul, acolo, dacă veți binevoi a intra pe link(Link-ul conduce către ușa Jorei), veți găsi marfa. Deși, în descrierea blogului ei scrie ” echitație în aburi de lapte”… 😉
Am considerat necesare aceste explicații, altminteri nu le făceam, știți doar!
00181

Superblog 2014, proba desen(d)viș cu image

Punctaj obținut:75

Anunțuri
  1. […] nu ați înțeles nimic, mergeți la Alma Nahe. Dacă nu ați înțeles chiar tot acolo, reveniți […]

    • Pe XP-ul meu nu vad imaginile de la sendvisuri, dar dupa cum le-ai zugravit in cuvinte trebuie sa arate excelent. Ma uit si de pe laptop si revin cu impresii. Spor!

      • Le-ai văzut azi pe feisbuc, la postarea în grupul SB, în care anunțam că expiră proba azi. Dar, ca să mă lămuresc, nu cred că e problema la mine, ci de la XP-ul tău. Așa sper! 🙂

        • Au luat-o razna și comentariile, se postează al tău ca fiind primul, dar din setările mele ar fi trebuit să fie ultimul. Ce sendviș-uri ai făcut tu, Daniele? :))))))

  2. Eu am înțeles că bănuindu-mă un posibil cititor al acestui text, ce ți-ai zis…ei lasă că te satur eu de erotism, de Adam și Eva…
    Am citit cu mare atenție textul și obsedat fiind, am făcut legătura între arta culinară și arta amorului…propriu. Între burduf și sufletul fermentat până la starea lui de brânză bună, Între chingile concursului și libertatea creativă. Între internet și sihăstria artistului. Între….bare: Ai citit mailul?

    • Răs(îm)puns: am citit! 😉 Dar am leșinat! :p

      Chingile, toate, sunt de fapt niște ațișoare înroșite, pe un mosor. Dacă intri pe link-ul Erikăi, o să vezi că e dominantă ațișoara asta de care zic. O ațișoară care se rupe și poți să faci nod(în gât) sau fundă.
      Ața cu care m-ai legat de e-mail, n-o sparg aici, ca pe un balon. Îți scriu e-mail…cândva…curând.

      Recunosc că atunci când am scris textul, n-am premeditat nimic. Mai întâi au fost desenele Erikăi, de care sunt înamorată, apoi ideea să le reproduc. Nici nu aveam de gând să le fac un text așa de amplu, cerințele erau simple…dar așa au venit, m-am trezit cu noaptea în cap…și direct la frigider m-am dus, și-am uns feliile… artistic.

  3. Sendvişuri? Eu sper că vorbeşti despre sent-visuri dar, ce ştiu eu? Ştiu că nu ştiu nimic.

  4. Nu-mi pasa ce reproduc sendvisurile, le-as hali instantaneu! Maslinele mi se par de o decadenta infioratoare pe un sendvis, asa ca imi fac o pofta pe masura.

    • Și mie mi se par de-a dreptul decadente. Dar pe pătuțul acela moale de brânzică dulce mi-am culcat poftele, că se sculară foarte în sus! De aceea m-am decăzut din dreptul punguliței cu măsline. Dar fii pe pace, m-am lins pe degete. Asta după ce m-am dus iar la magazin după măsline, că le-am mâncat pe primele cumpărate și nu mai aveam „creion” , „penel”…etc.

  5. Sunt fansenvisuriletale!

    • Visuri letale? 🙂 Ai grijă! Sendvișurile astea oricum îs letale, de pus în vitrina blogului. Dacă mi-e foame las Ingredientele întregi. Și îs și io întreagă la minte atunci. 😆

  6. Opera de arta si alta nu 😉

  7. Parca sunt boabe de fasole pictate. Nu-ti era foame cand le-ai facut, bănuiesc. :))))))

  8. Senvișurile se mănâncă, nu se face poezie cu mâncarea în față! Eu știu că poeții sunt mai nemâncați, așa.

  9. Cata rabdare trebuie sa ai sa ornezi felia, in loc s-o halesti aruncand acolo niste salamut, niste branzica, o rosioara etc?

    • Da’ ce, fac asta în fiecare zi? 😉 M-am relaxat făcându-le. Nu e vorba de răbdare, era necesar să-mi susțin cele trei nume de sendviș cu desenele comestibile.

  10. Iar imi beau cafeaua aici. Ai pus de doua? Buna dimineata, e gata micul dejun?! Sunt oua?Ce desene avem azi, ce le-anima, ce se citeste-n zar…e?

    • N-am pus, da’ o împărțim pe-a mea de vrei! Am cafea African Blue. 😉 Desene n-am azi, decât un elefănțel foarte gri pe ambalajul cafelei, sendvișurile le-am mâncat, în zar n-am, poate în zadar…în zare nici atât. Bună dimineața, ție!

      • Buna dimineata! zise el a doua zi. Iti inteleg zadarul, il am si eu pe-al meu. N-a fost sa fie sa mai impartim coffe ieri, dar mai sunt si alte dimineti de asteptat maine, poimaine…

  11. Reblogged this on Planeta "idiotilor".

  12. […] Există sendvișuri și senvișuri, dar nu toate pot căra un dram de poveste în spate. […]

  13. Ai reusit sa ma faci sa imi fie foame 🙂

    • Mulțumesc, Simona! În acest caz, venind succesul de acolo de unde vine și urarea, mi-am amintit o vorbă de-a unui regizor cu care am lucrat, pe care ne-o spunea înainte de concurs: ” baftă, că pentru succes mai trebuia să munciți!” 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: