Erika Kuhn
Privea puricii, câteodată îi și asculta, insuflâdu-i închipuiri, oarecum un plus extatic de renunțare la lume. Soarele nu strălucea, era alb, cerul era ferecat în el însuși, negru. În feluritele închipuiri stăruia, mai ales, asupra faptului că, la sfârșit, toate ar fi trebuit să fie bune într-o zi(sau noapte), astfel scornind câțiva dumnezei și planuri de lucru pentru ei, ca într-un final omenirea de dincolo de cutia cu purici să capete din nou dreptul la culoare.
— De unde vin gândurile, bunică?
— Din fabrica lor…
Erau primii ei pași în cunoașterea de sine. Așadar, gândurile au o fabrică a lor. Dar poftele?
— Din mai multe țări. În unele umblă cămilele, în altele câini înhămați.
N-a înțeles-o atunci decât ca pe o formulare artistică, dar așa era ea, o combinație de om cu duh, însă s-a conturat în gându-i, aproape imediat, cum avea să scape de lumea aceea în alb-negru: avea nevoie de un filtru! De plastic!
— Galben sus și verde jos! Așa o să pot vedea soarele și iarba…
Însă, pesemne că fabrica aceea de gânduri nu era deschisă non-stop, fiindcă uitase de cer. Și de mare. Dar marea era și verde, era și albastră… Și stelele? Și soldații? În ce culori să-i zugrăvesc? Dar războaiele? Și norii?….Așa că și-a făcut o colecție de filtre, acum devenise totul color, dar era foarte obositor să le tot schimbe, ca să se potrivească și-ntr-o zi(sau noapte) a renunțat.
Te întrebi, poate, de ce își alesese acest drum anevoios? De ce își fundamentase cercetările întru aflarea sinelui în afara acelor zeci de jocuri posibile care chiar aveau culoare? De unde atâta poftă de culoare? Dintr-o desfătare a spiritului, cel mai probabil. Era ceva măgulitor să ai putere asupra culorilor lumii ăleia în alb-negru.
Un joc, cu o structură de monolog dramatic haios, pe o sticlă…de-atunci, dintr-un cândva înaripat.
***
— Există încă darul ascultării sau al privirii…există!
De-aici încolo începe altă poveste. Altă imagine, alt televizor, alte oferte și un magazin on-line.
Într-o lume alb-negru. O propoziție tematică a unui alt joc.
Televizor LED SAMSUNG 3D UE40F7000, 101 cm (40 inch), Full HD, HyperReal 3D Engine, CMR 800, Wi-Fi, Smart TV
Dacă poftiți la el….poftiți! 🙂
Superblog 2014, proba de trecut-Smart cu
Punctaj obținut: 95
Alma Nahe(r) 
Intr -o lume ca asta, in care ma întreb chiar eu ” unde esti, dom’le, unde mai incapi ca om?”, o amintire atat de suava m- a mai imblanzit un pic. 😉
Da’ chiar așa, pe unde mai ești, dom’le? Că pe unde nu mai ești, știu! 😉
Cred ca prin spam, hahah. 🙂 paiiiiii, sa vedem….ma uit la televizorrrr, ma uit la televizorrrr, ma uit la televizorrrr…adica ma uita timpul cu ochii beliti la TV. Si cand nu ma uit la TV tot cred ca ma uit.
Te ții de șotii! 😆
Superb ! Sa traducem? Stii tu…
Hihihi. Nu cred că… 😉
Retorica asta ne omoara 😉
Retorica și un albastru infinit! 😆
Atat de infinit si atat de profund incat invizibil cu ochiu’ liber. Eu ma gandeam la ceva dictionare in acest sens dar in final nu cred ca …
Eu doar la dicționarul ( meu ) de mișcare…
Cred că nu-i nevoie să-ţi mai spun că-mi plac advertorialele tale 🙂
Sper că vei avea parte şi de jurii care să le aprecieze!
La postarea asta e nevoie! Oamenii nu pot rămâne doar muți de uimire. 🙂
M-am emotionat. Voiam sa spun mai multe, in timp ce citeam imi veneau multe imagini, dar acum m-am blocat. Poate pentru ca am simtit o anume tristețe insailata pe dedesubt, desi jucausa redactarea povestii. Poate nu redactarea, de fapt…nu stiu daca nu altceva. M-ai trimis si in fosta mea casa, acum e sediul mare al PSD, unde am revazut un episod asemanator din copilarie. Multe emotii, multe, multe, multe.
🙂
Avem emotii cu PSD zilele astea! :))
Te uiți prea mult la televizor!
nu e nevoie de traducere. simt asa o bucurie cand nu am nevoie de dictionar sa inteleg scrierile Almei. nu mereu imi iese.
si totusi, in lumea asta plina de prea multa culoare ti se face din cand in cand dor de alb si negru….
Firește că ce-i al alb-negrului e! Nu l-aș da pe Chaplinul alb-negru, pe unul colorat, spre exemplu. 🙂
claaaarr… uite, acum ca spui, ma intreb de ce oare Dante nu m-a intrebat, atunci cand i l-am aratat, cum de nu este culoare in filmele cu Chaplin si altele asemenea… …
Hehe…fiindcă au copiii un nuștiuce al lor. I s-a părut normal să fie așa! 😉
Finalul e neasteptat, a inceput alb-negru, dar ai colorat, apoi cand sa ma bucur de culoare,
m-ai trimis iar in albul negru, dar e-o desfatare sa urmaresc cum ma trimiti nu numai la produs( ups!)
Finalul era așteptat. 🙂
Într-o lume care și-a uitat culorile, așa e, te uiți mai mult la televizor. La unul modest, că la ăla de mă trimiți cu link, nici în 2059 nu mă lipesc. Doar dacă fac ceva reduceri până atunci. :))
Dă-ți un răgaz până în 2060! 😉 Dar până atunci cred că vom schimba cu gândul totul! 😆
Vom schimba și gândul! :))
Să citești articolul ăsta http://adevarul.ro/entertainment/tv/the-hunger-games-televiziunea-ucida-1_53ba78e50d133766a8365dab/index.html.
La subiect cu lumea asta alb-negru cu care ne-ai îmbiat la joc.
The Truman Show… 😉
Galben sus si verde jos, iar la mijloc portocaliu explodat dintr-o fabrica de ganduri inepuizabile, pe care mi-ar placea sa le privim si ascultam mai ales cand totul in jur pare alb-negru, la televizor sau aiurea.
Mă deblochează superbblogul ăsta. 🙂 Da’ un’ ți-e ultimul articol, proba 4. N-a avut termen epilatu’ ieri? Te retragi? Sau nu l-am văzut eu?
La mine are efect invers… 😀 Prefer sa ascult si sa privesc… 😉
In alb-negru totul pare mai simplu, dar este inselatoare senzatia. Exista atat de multe nuante de gri si atat de fine, incat parca mai sincere sunt culorile. Nu stiu cum as fi reactionat daca as fi vazut un tv color copil fiind, poate mi s-ar fi parut obositor…
Dimpotrivă, mie griul mi se pare că e extrem de sincer, cu toate valențele și variațiunile lui. Culorile pot ascunde găunoșenia. 🙂
Am privit, am ascultat.
;)Da, știu! Tu n-ai televizor!
Mie, televizorul îmi dă așa, o senzație de nesingurătate, dar atunci când nu mă uit. Când ascult, doar. Seara, când toate sunt în galben-negru, galbenul felinarelor.
🙂 Te și miri de unde atâta singurătate!
[…] Există încă darul ascultării, precum și cel al privirii . […]
Mulțumesc!