alma nahe

hors d’oeuvres

In cap umplut on Mai 5, 2012 at 12:25 AM

„Prinţesa, uitată în turn, priveşte spre fereastra desenată în zid,  în cretă albastră.

E scursă, de lacrimi deformată, în mii de dâre împrăştiată.

E singurul lucru ce-l mai poate privi în culoare, în rest totu-i gri, acru, ca întreg palatul.

Dar…(gând) avea zăpada, ce se topea când pe peploape-i cădea şi-o ningea, 

avea ploaia, ce-i picura în ochii căprui şi-o uda.

Avea nori, avea munţi, avea cer, ce-o făceau să păşească uşor printre stele, desenate şi ele.

Dincolo de zid oricum nu mai avea nimic demult.

Doar un ţipăt surd de chitară,  scârţâit de-un arcuş de vioară, purtate împreună de vânt, trec de fereastra de zid…

Dar… (acţiune)nu-şi mai doreşte nimic. Are cretă!

Şi-şi va desena o uşă cu ea…o uşă.” (Creta_ iarnă, 2002)

Poezia e molipsitoare. Se ia!  Ca şi reţetele culinare. Azi, hors d’oeuvres! Pentru revederi, zice Margot, pentru revederi zic şi eu!

La traducere, gugăl înainte în marş mă ia peste picior şi mă trimite, când separ hors de d’oeuvres, afară…funcţionează afară!

Drept pentru care, pOStarea asta o voi servi drept aperitiv.

Precizare:

Într-un sens eu sunt inversul, într-altul sunt reversul.  Un fel de almanahe la oală( of, oare chiar asta am vrut să zic?).

Astăzi doar (despre)duhuri şi uşoare umbre:

1.Proiecte matrimoniale nu nutresc(oala e doar un element de recuzită), îmi trăiesc încă jumătatea pe care o am dobândită prin himen de mamă perforat cu succes de organ  exteriorizat de tată, că pe cealaltă n-am găsit-o.

N-am căutat-o, ce-i drept!

2.Când eram mică credeam că m-am născut dintr-un sărut şi că în momentul sărutului oamenii îşi vâră broaşte-n burtă. Apoi, că ele se umflă, pofticioasele, şi când se satură de stat în burtă se transformă în prinţesă sau prinţ. Lesne de înţeles că poveştile mi-au fost realitate şi că încă îmi mai sunt, nu e de mirare.  Mai ales cele despre marile iubiri…hehe!

3.De fapt, de îndată ce mă abordez şi poetic, perspectiva se modifică substanţial, nu mă mai trag din om cu om deloc şi devin pe loc sirenă ori ursoaică, obiceiuri contrare unei fiinţe ce se pregătea cândva  să devină lotofagă.

Dar…

4. Devin întreg doar aşa, când mă comport ca un aed nesuferit.

-Ursoaico, mai ai vreun fluture?

-Mai am unu’, da’ fin! Pfff…

 -Nu(-l) fluturi?

Ba îl flutur! Flutur fluturele. Mi-l mut din stomac şi-l ascund azi în boabe de piper.

5. Azi mut (şi)locul percepţiei…azimut!Azi mut! …Azi-ca zi! Azi, cazi! La semnalul următor va fi ora douăzecişicinci!

Dialogul, precum şi joaca de-a azi  îşi are punctul culminant în natura-mi sălbatică şi săritoare peste timp şi ax , plus că-s femeie! Femeie cu gâtul curbat, ca de lebădă. Din pricina aşteptărilor se prea  poate. În cinstea punctului o libaţie. Şi a timpului meu, pe care-l frec, fierb, strecor, vântur cum vreau eu.

6.Tot azi, mă prepar…mă pregătesc cum pot  mai bine întru degradare (spre rece) şi pentru Luna Mare:  ieri caviar roşu servit à la Margot, azi răbdări, pe care nici măcar nu le mai prăjesc.  Cu toate astea sunt  perfect orientată  în timp. Pe aripile (cu)vântului sub clar mai mult decât de obicei.

-Depinde de tine…ceea ce e fix va precumpăni asupra a ceea ce e mişcător, zice Firimituri.

Firimituri e  unul dintre acele personaje pe care nu le chem,  deşi-mi răspunde în afara timpului de expunere.  El aleargă, aleargă, pe urmă se răstoarnă, apoi stă. Deţine arta răsturnării. Eu îl vreau animal definitiv, animal şi este, dar tot eu sunt Circ(e vrăjitoarea), iar el nu e por(c) încă, deoarece  o are pe moly, plantă antidot. Mmm…oly, deh! Latura umană îi rămâne însă în  aceeaşi cameră, ca şi-a mea,  atinsă din înainte în după, conform jocului copilăriei „înainte, înainte, stop!”,  (ş)lagărul meditaţiei.

Doi de-alde înainte, sper că aţi observat!

7. (cifra fericirii, m-aş opri…) El, Firimituri adică, întemeiază pe întâmplare. Tot aşa  tre’ să fi ajuns şi-n povestea mea.  Lumea din care vine e explicit magică, dar nu ca în cea a zânei La Fee,  o lume însă, în care el ar putea fi călăuză profesionistă. O are în vene!

Dar, gata! Reprezentându-l într-un mod superficial şi grăbit n-o  să las loc întâmplării.

Desigur că puteam invoca Muza, una din fiicele Memoriei, vrăjmaşa timpului. Timpul…care nu e altceva decât (pe)trecerea sacadată a accidentelor.  „Gignoske d’hoios rhysmos anthropous echei!”(Cunoaşte cărui ritm i se supun oamenii!)

„Noi însă, n-auzim decât un zgomot şi  nimica nu ştim!”

[va urma…desigur! povestea nu e lăsată în coadă de peşte, ci în (în)DOoi(aLă) de lebădă]


Întru sporire sau domolire a sensului s-au avântat în bucătăria cuvintelor şi psi©, carmen pricop, tineriu, simonaR, vanessa, anacondele, altcersenin, cristina, carmen, căţărătoarea, vero, zhao, cuvânticel, ada pavel, cammely.

Bon appétit!

Anunțuri
  1. de păstrăvărit!

  2. […] pe 05/05/2012 la 00:25 | Răspunde hors d’oeuvres « Almanahe […]


  3. Ca sa-ti pui dorinte…

  4. Dai pe-afară din bucătăria proprie, atenianco!

  5. […] Pricop    Tibi,   Olimpia, Vanessa, […]

  6. Cordon bleu de exceptie, Almanhe ne-a pregatit hors d’oeuvre de dimensiunile firimiturilor dar de savoarea unei epopei. Zana fecioara sapientiala, nazdravana, Almanahe e, cum vad eu, initiata in magia nazdravana!

  7. […] scris ,,Duzina” : .psi, poezele, tiberiu, almanahe, simonikoo, lotussarina, anacondele, cristina, dictaturajustitiei, Like this:LikeBe the first […]

  8. păi muza ta este, văd io, le petit chef… dar nu vine şi pleacă cu chef ci te însoţeşte. oala este doar un pretext. 🙂

  9. M-ai cam ametit…dar mie imi place asa ametita! :))

  10. toată reţeta e delicioasă!

  11. Mi-a plăcut să bucătăresc cu tine, mai ales că mi-ai dat să degust în fiecare etapă, şi toate aveau gust înţelept şi drept.

  12. […] mai scris:  psi ,  anacondele,  dictaturajustitiei, scorpio, vero,   tiberiu, almanahe, pricop, simonaR, vanessa, cristina, carmen , 47.206475 27.793472 Like this:Like3 bloggers like […]

  13. Consistent, consistent, foarte consistent, imi ajunge pentru cateva zile bune. Sofisitcarie mare, domne! Gourmet-urile dau si iau, dar sa stii ca nu ai scapare: tot artista o sa mori, degeaba te ascunzi prin bucatarii. Multumiri… 🙂

    • Păi, da, consistenţa, ca şi saţietatea vin din acel de bun simţ, puţin câte puţin.
      Nu, că nu m-am ascuns, m-am pus doar în situaţie, atât! 🙂
      Solanum tuberosum a fiert destul de repede, restul ungeri, mângâieri de cuţit.

  14. […] – întorn cu Iureș Unicul dar pe care Bine-l, cred, am : credință și multă nădejd(I)e în Rostul zilelor fără […]

  15. mi.a lasat gur apa si m.a apucat pofta de bucatarit :P:)

  16. Epopee, nu glumă şi peregrinare printre bloguri care mai de care mai de care mai de care. 🙂

  17. da, da…în traficul de sentimente azi (îi) aglomerat…

  18. Ai poftă și chef și talent !
    De unde le scoți ? Din ce pălărie ?

  19. Dintr-o pălărie de paie, Carmen!
    Uneori le scot din fiert ură sau alte bălării.
    Nu ţine de talent, ci de amor latent, de nestins…

    • Eu am devenit imună , am vrut să fiu delicată în exprimare pentru că aș fi putut să folosesc alt cuvânt, la astfel de sentimente. Ori nu mai sunt tipi care să-mi trezească astfel de sentimente ori nu-i văd eu.

  20. de fapt, tipul ăsta de tip e fabricant de timp pierdut..ferecă sentimentele şi invocă ploi, acide, dansând în propriul cântec cu aceeaşi femeie…în realitate însă ea e doar himeră, n-o vrea pentru sinele cu piele, sinele cu nevoi; o vrea himeră, bântuindu-l…de prima dată cum a atins-o a ştiut asta…ea nu! 🙂

  21. Am talent, n-am iubirea-i din cântec! 🙂
    Mulţumesc, Carmen! …că eşti aici şi e de-ajuns! e deja mai cald în culcuşul meu de vorbe…

    • Ani de zile am suferit și eu … acum , câteodată, și de suferința aceea mi-e dor.

      • Mie mi-e dor de mine, cea adormită-n frumos! Care s-a trezit într-o dimineaţă cu un puternic sentiment că nu mai era ceea ce ştia că e…de-atunci, căutări şi găsiri în intens, dincolo de cuvânt şi dincolo de poarta hârtiei.

        În noaptea asta luna-i mai mare…de-aici şi sufletul mai mic, cât un purice…de frică. :))
        De mâine însă e mică iar. 🙂

        • Nu mai am loc în propria-mi piele din cauza unei alergii acute. Mă doare capul și toate cele..
          Încerc să fac față la toate provocările astea zilnice … nu mi-e gândul deloc la ..sufletul meu.
          Abia aștept să iau vacanță și să încerc să mă vindec în mod naturist de alergie.

  22. Ştiu exact ce simţi…uneori nu ne mai încăpem în piele nu pentru că ne umflăm în pene, ci pentru că alţii pompează în noi sentimente negative, pentru simplul motiv că nu ştiu ce să facă cu ele.

    Facem faţă, Carmen, uneori cu pretul unei boli ori alergii. Dar vai de spatele nostru!
    Mă bucur că stăm aici în bucătăria almanahe şi pălăvrăgim, ca fetele. Pentru mine în acest moment dialogul e festin.

    • De obicei , după ce am fost dată de pereți la figurat de unii și de alții, mă feresc să ajung la astfel de conversații.
      Oli, tu îmi inspiri încredere. Te simt sinceră. Acesta e marele secret.
      Ar fi fost de preferat să discutăm pe facebook. Cât o fi de sigur nu se știe.

      • Facebook e locul cel mai nesigur dintre toate…poate ne schimbăm între noi numerele de telefon şi vorbim cândva…oricum şi telefoanele sunt ascultate. 🙂

        • Nu la instituțiile statului mă refeream ci la ” prietenii ” 😆 care când ne este lumea mai bună se întorc împotrivă.
          Știi și tu, ferește-mă Doamne de prieteni că de dușmani..
          Cu multă plăcere .

  23. Mi-a plăcut foarte mult aperitivul ăsta, aşa că mi-am găsit un scaun comod şi rămân în continuare la masă! 🙂

  24. Bine, Vero! Şi…îndestulează-te! Mai e! …din belşug…

  25. ar trebui, poate, sa modific reteta si sa scriu ca e nevoie de poezie cat cuprinde? altfel, nu are acelasi gust. si nici aceeasi stare. vorba ta, povestile ne sunt realitate. mai ales cele despre marile iubiri.

    sa stii ca ti-am furat rodul poetico-fotografic sa-l agat la mine-n Bistro si sa-l privesc melancolic atunci ca ma voi hrani si eu cu tigari, cafea si limonada (da, mi se intampla chiar si mie!). 😀

  26. Lasă reţeta aşa, Margot! Ea îmbie la poezie şi fără să sugerezi asta. 😉
    Cât despre furt, mi se pare echitabil…şi eu am furat reţeta. 😛

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: