alma nahe

Cu(r)vinte reloaded sau se întoarce almanahe, nevoalat.

In arena luptelor sterile on Noiembrie 26, 2011 at 9:56 AM

Penelul meu nu e încă înmuiat în culoarea care trebuie; adică pot desena acum un câmp plin cu varză, dar dacă n-am dramatismul lui Van Gogh nu rămân decât pierdere, în timp… ce…Gata, ştiu! Ştiu să desenez o cireaşă. Pe torturi(cu accentul acolo unde cade, liber, fără constrângeri)!
Însă atât cât îmi permite politeţea imaginaţieia(pfff…), almanaheizările mele vis-à-vis de litere şi ceea ce se aşază între ele(aici nu încape praful, dar încap altele, mai puţin cunoscute sau în orice caz, fără notorietate; un fel de cremă, în context) vor străbate iar deşertul alb. A avut iar psi grijă de asta, deşi ne-a căptuşit cu o duzină, de m-am gândit toată săptămâna despre ce mama naibii să scriu, căci unele cuvinte se pot împrieteni, da’ unele nici chip; altminteri, lipsită de vreo provocare, undeva pe la poalele ăstui almanahe e şi-un păianjen, pe post de eu-activ, pentru zilele şi nopţile când îmi folosesc numele şi prenumele din buletin şi mă comport ca atare…da’nu aţin drumu’ oamenilor cum o face săgeata-n calea lui, să fim clari!)


Sunt pe margine.
Pe cea a drumului, că prăpăstiile le-am trecut deja pe curat, dar nu stau acolo, aşteptând trăsura drezina marţea de apoi videoclipul filmul…oricum, ceva scurt şi potrivit.
Merg. Merg. Merg. Merg. Merg. Merg. Merg. Merg. Merg Spaţiu Punct
Mi se umflă picioarele şi ochii, dar nu mă opresc din drum.
Unde mergi? (nicio legătură cu un’te duci tu mielule!)
Niciunde.
Nici unde, măcar. Mă car? Mă car! Car…Ar…e bătută!
Trec mulţi ia-mă, nene, vorbele şi verbele sunt ale lor, dar nu mă urc pe ei, nici măcar ocazional; îmi place mersul pe jos. Aer respirabil.
Am avantajul că mă pot opri când vreau în şanţul de pe lângă drum, fără să ajung acolo accidental şi acolo mai notez câte ceva pentru almanahe(pe care-l înroşesc trimiţându-vă în trecut, ca să mă prind şi-n joaca lui Tiberiu de-a-(n)trecutele cu apele lor, lăsate-n urmă, deşi, dacă stau să admit, ele trec linia de finiş înaintea mea şi eu-prezent(!) tot pe poziţii secundare sfârşeştesc aci- mi-a luat foc filtrul ţigării, o premieră pentru mine; m-am oprit contemplativ, nu fiindcă m-a ars!
Rezist! Totul se derulează conform marelui plan în plinătatea căruia mă aflu. Nu vreau să sune a acceptare pasivă…e activă, atât cât poate o acceptare să fie…
Mă şi rătăcesc, nimic anormal, sper.

Când mă răcesc stau locului, aştept cuminte, ca să fiu găsită…Dar strigătele îmi garantează şi una bucăţică umilinţă, pe lângă salvare.
Dacă tac îmi salvez reputaţia şi pot să mă prefac surprinsă de toată agitaţia creată, nu?
Ca propoziţie, totul e greşit de la bunrău inceput…totul sau tonul? în fine…Involuntar, mă criptez, vrând-nevrând, cum s-ar zice, dacă duzina n-ar obliga. Nobleţea, şi ea…

Revin la ars, mă sâcâie un pic locul, dar nu de-asta, nu sunt deloc o tragediană convinsă (precum par), şi deşi marile tragedii greceşti au farmecul lor, nu mă prind în adevărul lor pe de-a-ntreagantregul. De fapt, nu mă prind deloc!
Şi aici se cere musai să intervin cu o poveste, „tragedia” Sophiei Western. Ah, Fielding, Fielding!
Îl (de)scrie pe hangiu( coborând-o, în braţe de pe cal, pe Sophia )un neîndemânatic, un slab, un incapabil — ei, bine, (să fim puternici!) în nicio tragedie nu s-ar fi prăbuşit sub greutatea ei. Da’ hangiu’lu’ F., DA!(abuz de apostrof, ce să fac, na…)
Greutatea corpului femeii e lipsită de orice semnificaţie? Nu prea cred! Eroinele, ştim, îs deasupra legilor gravitaţiei, nu? Sunt plutitoare. În niciun caz, nu deasupra hangiului, lat, nu de spate, ci pe spate.
Dar de căzut a căzut, cu capul în jos. Sophia! Capul în jos, picioarele în sus. Nu întotdeauna, dar pentru simetrie, aşa o s-o las şi eu, şi deci şi o dezvăluire a celor veşnice dedesubturi ; şi cum acolo unde-i o tragedie merg şi hohoteli grosolane, aşa şi la Sophia, biata de ea; când au ridicat-o de pe jos, era roşie(de la pudoare, nu legumă), probabil şi vânătă.
Şi, fără îndoială, această inocentă străfulgerare prin capul lui F. dar şi prin fundul…posteriorul Sophiei, a cutremurat puţin Muza Tragediei…Versatil? NU. Versat!
Habar n-am cum de-am ajuns aici, în acest punct. Sunt pe-un drum, asta ştiu. Nicio grabă, fiindcă…

Ca nişte puncte de șampanie punctele-mi de suspensie, gândurile-mi, închise sfere zumzăitoare cu mâini; două; în una ţin o puşcă fumegândă, în cealaltă momeala pentru albine cu cap, cu coadă, cu dop…a nu se agita înainte de deschidere prea mult, deşi farmecul bulelor ăsta ar cam fi, dar întotdeauna m-am temut de ţinta dopului, incontro-labilă.

Şi, ajunsă aici, save draft salvez…
Salvez şi scene din viaţa lui Shakespeare, care stătea drept barieră între vânt şi tocul geamului, şi aici e musai să spun că mâna criminală e cea a mamei mele care-mi ucide cărţile punându-le la trebi gospodăreşti.
Degeaba îi tot zic să nu le mai obosească astfel, ea zice scurt şi răspicat, chiar dacă nu acum pe loc:
Ce-i spiritual, nu e palpabil!, şi de fiecare dată îmi vine să i-o întorc, dar o las în pace datorită bucăţii ăleia de inimă alocate special mamei din noi, de pe lângă, nealterabilă.
La o adică eu prefer să nu ating, dar să simt, decât să ating şi să nu simt nimic…Dar zi-i ei asta!!!
Uitându-mă acu la biata carte, îngălbenită de vreme şi vremi, îmi dau seama că până şi ploaia are simţ estetic, căci a înrămat fără cusur paginile care au scăpat de la înec.

Dacă ne-am întreba fiecare cine, ce are nevoie n-ar fi mai simplu?…O facem, ştiu. Apoi, după un timp ne jucăm de-a ghicitorile, inventăm platfusuri. Mie una, nu îmi place să bat la porţi cu defecte de auz, fiindcă înţelegerea bucură, înţelesul supără. Când o fac, recunosc!
Recunosc!
M-am desprins puţin de forma sub care mă înşir pe-aici de obicei. Dar, oricât de alambicat ar părea, n-a ţinut numai de mine. În mine mai sunt şi
eu-alambicat,
eu-căptuşit,
eu-cireaşa,
eu-desprins,
eu-incapabil,
eu-inocenţă,
eu-involuntar,
eu-margine,
eu-niciunde,
eu-scurt,
eu tremurat,
eu-versatil…
E-uri, bătând câmpii.
Când nu ştii încotro te porneşti, dar porneşti, ajungi undeva, negreşit.
Da’ poate că nici nu m-am pornit. Poate că am stat pe loc, şi ca-n filmele vechi, am pus imagini în mişcare, în fundal.
Pun şi una bucată tablou înrămat şi atârnat în dormitor, furat din cabina teatrului(m-am furat pe mine?! hmm…) :

Almanahe, cu ceva ani în urmă. La vremea respectivă nu mi-a plăcut deloc, fiindcă autorul mă îmbătrânise…da’ acu e în regulă, ochelarii au dispărut (m-am aşezat pe ei şi i-am spart de nenumărate ori, astfel încât am renunţat la ei), părul e mult mai lung…şi acestea fiind zise, aducând almanahele la zi, închei!
(pfff…)

Nu înainte să vă îndemn să mergeţi şi la psi, V.V., Sara, mitzaabiciclista, cer roşu, anaid, carmensima, rokssana, scorpio, cita, valentina, cristi, dictaturajustiţiei, la grig, abisuri.

Mi-nu-na-te-le desene le-am luat de la agnes, dar nici ca şi gând n-aş fi ochit, dacă nu exista crocolili.

Anunțuri
  1. 🙂 Interesant…Vezi ca prea multe E-uri nu sunt bune.Dauneaza organismului.

  2. mie îmi pare că nu te prinde tăcutul nici dacă stai pe loc, poate din cauză că eşti aşa portocalie şi cârligonţată şi se prind toate alea, musculiţe de şampanie şi bule de ploaie, şi că fiind tu muzicală cel mai bine e când cânţi la instrumente de percuţie gen pereţi, pervazuri, acoperişuri, ţeava vecinului, uşa departelui, ţeasta aproapelui, şi mi se mai pare că de-ai naibii unii se fac că nu aud.

  3. […] mitzaabiciclista, redsky, tibi ,almanahe , roxana , anaid, psi ,scorpio ,carmen sima, […]

  4. ai un stil prin care ma treci prin de toate, ma invarti, ma naucesti si ma lasi zapacita fara un dram de idee, dar plina de impresii colorate, cuvinte, ramasite de zile neimplinite…

  5. […] lui psi. Au mai răspuns: virusverbalis, sara, carmen, redsky, rokssana, Cita, Scorpio,Anaid, Almanahe, […]

  6. Desene superbe; mi le-as dori in casa! Tabloul tau interesant;
    Alaturarea cuvintelor bizara si provocatoare! 🙂
    WE placut

  7. […] sara, mitzaabiciclista, redsky, tibi în cadrul comentariului său de aici, anaid, rokssana, almanahe, abisuri, cita, […]

  8. mie cel mai mult şi mai mult îmi place cum înşiri cuvintele. parcă ar fi pe aţă…dar nu, nu e o singură aţă. şi mai sunt unele care par suspendate, altele se tot rostogolesc de când simt că le-am prins înţelesul o iau la vale şi mai sunt cele în care parcă eu aş fi…
    pfaaaa… serios, îmi place mult cum scrii. 🙂

  9. sunt tot aici si tot fastacita….si e mare ceata 🙂
    saptamana viitoare poate ninge…..mai sper…

  10. te gasesc intr-o stare alambicata si versatila…asa ma simt si eu cateodata

  11. […] cuvinte le puteți citi și la: psi, virusache, sara, mitzaabiciclista, redsky, anaid, rokssana, almanahe, abisuri, cita, scorpio, valentina, Like this:LikeBe the first to like this post. By […]

  12. Un adevarat labirint..Unde-i firul Ariadnei? :))

  13. […] sara, mitzaabiciclista, redsky, anaid, rokssana, almanahe, abisuri, cita, scorpio, […]

  14. Cred că orice-aș zice eu volubila, eu …, aș greși. Mi-a plăcut. Scurt , simplu și adevărat.

  15. dacă tac, frumos, primesc… o … cloşcă ori un ou (surprins)?

  16. […] şi la: virusache, sara, mitzaabiciclista, redsky, psi, anaid, rokssana, almanahe,abisuri, cita, scorpio, valentina cele 12 cuvinte, parte a provocării 39 Blog this! Bookmark […]

  17. He he heee, deci nu lat în spate şi lat pe spate da? 🙂

    Iar Barbra, mie unul, îmi place!

  18. […] şi : almanahe Like this:LikeBe the first to like this […]

  19. Ador desenele , sunt ca insirate pe un fir nevazut decat de ochi capabili sa il vada. Ramai copil , cheama-ne la tine , sa redeveniml si noi ca tine .

  20. Mi-nu-na-tă poveste (şi vorbele, şi desenele)! 🙂

  21. Ce imagini tandre, de vis. As fi vrut sa iti las si eu macar o stampa, dar nu stiu cum sa fac. Pana invat, iti las ca amintire goblenutul cu chipul meu. 🙂

  22. mă dezlegi de la muţenie, dar îmi permit, tot eu mi-am impus-o, căci limbuţa nu-i întotdeauna decât mereu o armă, o puşcă fumegând, dar se face aşa cu stampa(ce-mi place cuprul!!!): trimiţi link, şi de resturi mă ocup eu, bine La Fee? Mulţumesc de goblen, mi-a dezlegat musculiţele tăcerii, care vorba suratei, luntrepunte, orologicul meu drag, nu-mi stă-n binele tăcerii momos nici chip cioplit…că în realitate nu sunt aşa rea precum par în cap(ul) autorului cu penel într-o mână şi în cealaltă cu fotoGrafia mea; gata, şi-acum leuco’plasticul la loc…o să te tratez cu aceeaşi răceală, dar plina de culoare(cu accentul unde trebuie) pe care şi eu am luat-o de curând, negăsind-o până acum…

  23. […] psi e principala vinovată, apoi joaca reinventată de tibi a fost preluată de noi : almanahe, . Like this:Like3 bloggers like this […]

  24. Aha, accept raceala, accept si mutenia. Sunt niste daruri dragi! Tragi cu pusca, nu ia foc! La Fee este cu noroc!
    Aceste lalele Semper Augustus minunate imi dau dezlegare la limba sa iti spun ca m-am vanturat pe aici, in sus si in jos, cu umbreluta mea si mi-a placut mult ce am apucat sa vizitez.
    Imaginile de mai sus mi-au amintit de patria mea pe care am parasit-o de cand mi-am pus cingatoare de flori de mar.

  25. aha! azi suntem fire, maine ghem.

  26. maine ghem, maine problem!
    maine fir, maine deşir
    maine lucru manual
    maine pull over… stradal
    maine mut
    maine limbut
    maine-n zar e!
    belzebut

  27. Belzebut e
    Belfagor.
    Sta de vorba
    Cu-un Cocor.
    El e mut
    Si eu sunt muta
    Si-asa stam
    Pe-un dop
    De pluta!

    • c-o cornută-n pernă
      c-o amforă-n pământ.
      c-o ancoră-n mare
      c-o metaforă-n pat

      c-o pilă-n mână
      c-o foaie zburlită
      c-os de ros(t) şi sub(t)
      c-otcodac în hogeag.

      c-o mină di vină…mă mut în HA..NOR..(VR)AC! 🙂

  28. N-or veni covrigi cu mac,
    N-o rodi matasea-n lac,
    Norod e, valea e plina
    Nordici blanzi cu tolba plina
    Norii sa nu-i sperie
    -N-(h)ora de pe prerie.

    Nora-n casa cu papusi,
    Norisor cu cap de cuci,

    Norocul sa te bântuie,
    N’orbi-l-ar mâțele!

  29. Zarzăr, zarzăr, zărzărel,
    Zarea-mea e zăhărel,
    Zărghit la asfintit,
    Zăruit, ciufulit, albit,
    Zarnacadele-n infinit!

  30. almanahe, sunt dezamagita de mine insami! de obicei emit pretentia ca inteleg ce scrii, dar aici nu ti-am gasit interpretare 😦
    o fi din cauza a peste 48 de ore de nesomn?
    revin dupa ce dorm
    si poate parcurg si eu drumul ala de care tot zici, daca imi permiti! 😛

    • păi, nu te îngrijora! când am scris şi eu aveam tot 48 de ore de nesomn, poate de-asta nu a ajuns la tine, sau poate fiindcă trebuia să ajungă la altcineva…cine ştie?! :))
      sau poate că a fost un pretext să-mi etalez portretul( şi când zic asta nu mă gândesc la Dorian Grey…se gândesc ei, alţii) ;)…revino oricând vrei, Anaid, obosită, odihnită…drumul e tot acolo.

  31. Altele, mai mari, poate mai îndepărtate, care sunt cel puţin la fel de utile în atingerea ţintelor, îţi indică direcţia.

  32. domnule, ești demențială!
    (știu că nu-s originală!)

  33. […] lui psi. Au mai răspuns: virusverbalis, sara, carmen, redsky, rokssana, Cita, Scorpio,Anaid, Almanahe, Valentina, Dictaturajustiţiei, grig, […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: