alma nahe

Curvintele

In cap umplut on Noiembrie 19, 2009 at 11:55 AM

ah această dimineaţă acest film uite-o şi pe barbara barbara streisand această femeie minunat bărbat acest fotoliu această fereastră şi vai hainele pe care le port sau aceşti bocanci cu care pot călători în viitor fie pentru că pot  să-mi iau tot ce-mi trebuie fiindcă am toate cărţile din lume fie pentru că pot deschide uşi şi mai ales fiindcă o verigă neştiută  mă uneşte de copiii-mi  încă nefăcuţi nenăscuţi şi încă nu e frig afară şi totuşi mi-e frig înăuntru şi nu e nici furtună dar de ce eu  îi  aud tunetul şi de ce acum mă ia aşa cu călduri cu leşin şi-apoi peste un minut când  termin rândul  devin rece ca un sloi de gheaţă

nu e totul minutant?

fiorii ăştia ce nouă taină îmi ascund îmi trec prin minte gânduri pe care abia de le îngăim dacă deschid gura câteodată mintea îmi adoarme şi de ce mă trezeşte scorţişoara şi de cele mai multe ori merele coapte şi liliacul alb din ianuarie  şi mirosul iernii şi mierea cu ceai şi pâinea prăjită la care tânjesc şi chiar pot să le am dar eu ajung dimineaţa doar  la mine şi pot să îmi sorb într-o moliciune de neexplicat cafeaua şi-mi aprind luleaua  şi deşi nimic nu mi-e imposibil mă aflu într-o continuuă imposibilitate ce de uuri în continuuă

o fi de vină centimetrul? uumetrul ?

căci uită-te la mine amân totul pe mâine de azi  erorile se ţin lanţ aş putea să fug altundeva aş fi liberă aş scăpa de toate astea deşi nu e o soluţie logic de clară  ca şi iubirea şi de ce iubirea pentru cineva te face să tremuri dar pentru altcineva te linişteşte şi o zic aşa intermediar oamenii se ceartă pe-un măgar de ce  tânjesc după umbra-mi fiindcă mai degrabă ar trebui să mă bucur că n-o pot călca eu singură în picioare ci definitiv alţii şi  de ce am fugit de soare numai în lumina lunii şi de ce mi-am ascuns sentimentele acolo-n lună îi drept acel răspuns care spune că e musai să  existe cineva care  vrea să audă vorbele pe care nu le zici

la ce capitol am citit despre răbdare?

mă întreb dacă păsările se plâng când obosesc tot dând din aripi uneori binele se naşte din rău se spune că noi femeile ştim totul fără să deschidem o carte atunci de ce nu mai ştim nimic când o deschidem spune-mi unde scrie care şi unde e rostul meu pe lume unde scrie că pot îndrăzni căci deşi de la geam priveam peticul de cer de când am putut deschide singură fereastra şi am vrut dintotdeauna să-mi întind aripile atunci când am ajuns la ivăr m-am zgribulit şi desigur că-s mai în siguranţă pe pământ dar tot vreau să zbor într-o zi  o să îndrăznesc să descopăr pe acela care să vrea să admită că fiecare centimetru străbătut înseamnă ceva în doi care-i mai mult decât unu pentru că de unul singur cu cât ştii mai multe nu ştii nimic fiindcă centimetrul nu are mai mult de doi metri fiindcă se-ncadrează-n acelaşi tipar al unui oarecare croitor şi e ciudat pentru că am văzut croitori care se chinuie să pună semn cu creta acolo unde se termină măsurătoarea şi uneori materialul e alunecos dar îi înţeleg doar atât se întind mâinile lor  atunci când iau poziţia crucii înţeleg de ce când să te duci de pe-aici ţi se-mpreunează

aşadar am avut aripi? te întrebi dar iar nu te mai aude nimeni cineva te ţinea în viaţă altcineva te voia mort de ce eşti mereu acelaşi tu dacă unghiul de percepţie e diferit măi viaţă uite cum mă faci să mă confund şi să mă sperii de mine însămi  de ce speriaţi ajungem să supravieţuim totuşi de ce cred că atunci când nu mai fac încă  un pas se termină şi cu visele şi de ce viaţa mea eşti un punct minuscul în spaţiu când eu mă pierd în mine însămi şi de ce trăim pentru un posibil viitor dacă vom afla totul abia sub forma trecutului

abia aşteptam să ningă şi să ling un bulgăre de zăpadă dar mi-am amintit că gustul bulgărelui de zăpadă e amar şi el  cu toate astea îndată ce prima zăpadă  va mai cădea o să-mi iau toate curvintele şi o să mi le pun sub ea ca să-ncolţească  pân’ la primăvară pân la primavară pân’ la primăvară

căci curvintele de sub zăpadă devin mai întotdeauna ce-ai crescut şi nu-s neapărat doar derivate regresive

curvintele nu se pre-pară

curvintele se pre-ling

Anunțuri
  1. notă: dacă îmi lipseşte vreun i nu mă corectaţi! îmi lipseşte cu tot cu punctul de pe el precum şi înţelesul cuvântului care ar fi putut să-l conţină

  2. curvintele pacatoasele, alunecoasele…cum se preling ele ca picaturi din suflet

  3. cuvintele erau cuminţi pe lângă curvintele fierbinţi

  4. nu mai stiu unde am citit „nu am decat aceste cuvinte care se dau tuturor ca niste femei de strada”..

  5. curvintrele sunt pro-gresive şi a-gresive, dar curvintele tale au fost suficient de usoare cat sa se pre-dea curate minutului de murit putin

  6. curvintele erau precis prinţese vizigote, surori cu matasvinta şi amalasvinta. că mureau asasinate, înecate, în terme romane, confortabil, la apă caldă – asta nu mai ştim.

  7. @almanahe: te-am corectat eu, sper că n-ai nimic împotrivă, dar m-am gândit că dacă cititorul n-ajunge la comentarii şi zice că sunt acre…

    @găbiţa: spre deosebire de cuvinte care se rostesc/scriu la loc călduţ, curvintele stau pe la colţ de suflet şi îşi ţin vârful tocului de la pantoful stâng sprijinit de zidul din tine; apoi încep a bate uşor tactul, supărate pe peştele din acvariu…

    @s’oro: curvintele sunt de-a dreptul arză-tot! Pârlesc, Năică tot, tot…şi mai ales ochii 🙂

    @lurvv_vruu: Bun venit!
    Şi totuşi „limba e stăpâna noastră” credea Eminescu…”limba e o matroană” aş zice eu, extrapolând. Fireşte, limba noastră( nu cea de toate zilele) ia curvintele şi le împarte pe categorii: pe unele le trimite-n stradă, pentru că se pretează, pe altele le ţine în interior pe criterii de prospeţime, floare(a vârstei) ş. a.m.d. …curvintele sunt ale tuturora, dar numai unii sunt privilegiaţi şi beneficiază de un serviciu în plus, neplătit şi fără ştirea matroanei…

    @cfi-ule: ah, gureşenia mea! curvintele sunt şi bogăţia şi sărăcia mea, mă fac mai rezistentă (nu doar durabilă) subtilă, sentimentală şi trădătoare mică, capricioasă, alintată, reticentă şi uneori recalcitrantă şi nu trag linie…până la curvintre nu-i decât un pas, rr…dar eu cuvintelor le fac un duş scoţian înainte, apoi le înfăşor repede într-un prosop ca să nu răcească la uvule; r-ul se insinuează şi graseiază voit. 😛

    @s’oro, iar tu? curvintele erau? îs încă! Matasvinta figlia di Amalasvinta? Apăi, dacă-i aşa, cum le mai înrudeşti matale, boboaco! Ca tine nimeni! 🙂 fireşte, curvintele noastre mai trăiesc, mai mor şi astăzi la terme(n), da’ pe-ale mele nu le îneacă decât fumul de la ţigara mea, off,off…

  8. iar eu! daa daaa, exact asa. ale tale si-or fi metisat inecul cu alte soiuri de jaruri, aburi şi ceţuri de tras în inimă.

  9. inaintea omului sta cuvantul.
    nu stiu unde sa pun curvantul 🙂

  10. bun venit, mai întâi!
    hehe…ştiu eu unde, Alexandru? Unde ţi-o permite decenţa… dacă cuvântul sta înaintea omului, apoi amu nu-i şade bine omului să-l pună dinapoia lui…chestie de fair play 😉

    cuvintele, faţă de curvinte sunt prea căutate-n foi(foile şi ele ca şi coarnele); eu le ţin în post, las curvintele să se …în voie:P

  11. timpu(ri)le, aici nu fumăm alte jaruri si nici nu le tragem pe nas, deşi o asemănare cu mucii pe care mi-i stârnea glanda lacrimală când scriam sub dicteu găsesc că e, în sens (ne)inspirat, desigur…aici le dezintegrăm, deşi pare că le-ngrăşam cu R-âul, R-amul…chestie de românică, na! na, că între pu şi le am mai pus ceva…ca să umplem timpu’

  12. ca sa umplem timpul? oh, no, nu cred că de-aia 😀 treaba voastra ce ati pus. timpule, timpurile, chipurile, nu te umple nimeni, stai linistit si gol! sau rece!

  13. Dacă la’nceput a fost curvântul, oare asa s’explică vechimea meseriei de curvântătoare?

  14. holly, dacă la început au fost curvintele, atunci oul a fost mai întâi, nu găina 😛

    s’oro…da, umplem ce vrem, golim aşijderea; cred însă că contează preaplinul şi preagolul…să simţim, dară, nelimita!

  15. Indubitabil, este o lume minutantă!

  16. am citit ieri, pot sa citesc si azi, si maine…Trrag omii la curvinte , ca pestii la unditsa!:)
    Asta e textul tau cel mai..cel mai..Curvantator? Posibil.

  17. http://www.trekearth.com/gallery/photo1020640.htm
    insula e acum proprietate privata, preagoala pe termen nelimitat.

  18. preaplinul si preagolul se tin de mana. duca-se-mpreuna!

  19. mda, relativismul e la moda acum..

  20. @ Vaniuşka: Indubitabil, minutanţi cum suntem; ne deconspiră fracţiunea de secundă.

    @ Nuclearrrosule: O lume minutantă în care veţi găsi numai pescari, curvinte aruncând drept nadă-n gura peştişorilor cu trei dorinţe. Aurii.

    @lurvv_vruu, tot ce e proprietate privată devine ceva prea gol de prea plin, prea plin de prea gol(după căutătură sau mărimea insulei) pe un termen încheiat între părţi. Limitat pentru unii, nelimitat pentru alţii. Însă insula poate rămâne la fel de misterioasă fie că o deţine cineva, fie că nu. Ţine de ochii privitorului, cred….sau de curvintele ce dau ghes gândului năvalnic din afara ei, preaplin de gol, preagol deplin…ce, parcă oamenii nu-s insule? asta nu-i face mai puţin misterioşi. Comoara din insula misterioasă nu stă în ceva care-i pus înăuntru şi n-atingi, ci dimpotrivă, e în văzul tuturor…şi n-ai nevoie de nicio hartă ca să recunoşti asta.

    Mulţumesc de tărâm fermecat.
    Minutant(ă), m-ai necurvântat …

  21. h’ORO’rrr! Se ţin de mână fiindcă noi, si pe preagol, şi pe preaplin îl asemuim şi îi dăm chipurile, chipul nostru. Era normal ca mâna, şi a unuia, şi a altuia să se prindă în jocul acesta atât de nesăbuit. De nebănuit, nu! Acuma nu te-oi speria din atâta freamăt, din atâta zbucium. Cloco(c)tim cu jale, deci…

    Lurvv_vruu(le), relativismul se dă la teve si la radio, pe pâine. Un lucru e sigur, nu e trecător, ca moda…

  22. hororimea mea se sperie ca furnica de bacterie. dar şi ca bacteria de furnică, dup’atâta fiert în frică. buciumul sună cu zbucium. si cu puţin plictis acru’n gură, de la neasemuita fiertură.

  23. fiert ura, fiert poetica! 🙂 deci furnicu’-ti poartă fricu’? buciumul tău sună ca grăuntele de adevăr pe care sărmana furnică îl cară harnică, pentru vreun trubadur văratic primar cu (în)cântător. Plictisu’ se taie cu ritmu’ alert; acrul se taie cu maioneză. Ce umezeală, s’oro!

  24. vroiam doar sa spun ca ceea ce se tine de mana in limbaj, nu se tine si in real. in limbaj pot spune si „calau adorabil”, pot sa merg in real si sa-l caut mult si bine..adica este o iluzie de limbaj si nimeni nu poate pune un termen mediu (a se tine de mana) intre voluptatea si suferinta traite – decat prin poezii sau prin halucinatii mistico-erotice.
    si in plus relativismul mi se pare ca justifica orice forma de cinism. asa pot spune si eu ca refugiul in imaginar si evacuarea din real se tin de mana..

  25. ţinând cont că evacuarea din real la mine a venit ca un brânci, şi refugiul în imaginar tot aşa, aş zice că amândouă au în comun palma pe obraz. Nu aceeaşi palmă, fireşte, ci generic vorbind. Pe obrazul, pe care de obicei îl întoarcem, şi-n real, şi-n imaginar…şau şutul în cur, dar n-aş vrea să mă cobor atât de convenabil; dacă eu îmi dau mâna cu necunoscutul de dincolo de link o fac fiindcă în real s-ar putea ca mâna lui să fie a „călăului adorabil”, pe care, de altfel, l-aş căuta de mi-ar sări capacele în real, şi el, culmea…pe lângă mine; în real sau ascuns sub vreun alt link;

    una peste alta, ai dreptate, cu riscul că ar putea părea că mă contrazic.

    dar vezi, de-aia cuvintele devin curvinte! ce-ai vrut să spui şi ce se-alege…ce-ai vrut să faci nu se ţine niciodat’ de mână cu ce ai făcut, dar nu se vedea…de-aici cinismul unora! de-aci şi relativitatea locului, adică nu prea stai unde nu-i de stat. Exemplu privat, desigur…
    dar, subiectul se închide! ca rana, pe care dacă n-o scarpini, nu dă sângele! Limbută cum îs(sau cum m-ar caracteriza unii şi alţii) aş putea să deziluzionez pe cineva; dacă n-or crede deja unii sau alţii că am făcut-o deja, neluând în calcul că şi eu gândesc…în felul meu, almanahesc, dar cu p(r)oze…şi cu deja-uri multe 🙂

  26. Şi-apoi, la ce-s bune cuvintele? Nu ca să ne iluzioneze? Să te văz io cum ai putea să trăieşti altfel…Nu voiam decât să zic că realul îşi dă mâna cu imaginarul…:P

  27. da..se poate spune si asa – suntem incornorati de cuvinte (ce-ai vrut să spui şi ce se-alege) si ma intreb cum se poate insela limbajul si cu cine si daca n-a facut-o nimeni asta inseamna ca nu se poate sau nu inseamna nimic.
    in sfarsit – poate ca are in el multe cozi de diavoli, habar n-am cum se exorcizeaza, pare asa nedus la biserica, nu stiu unde sunt si cum arata bisericile, maternitatile si abatoarele lui.
    si mi se pare ciudat cum se amesteca fidelitatea limbajului cu senzatiile de preagol/preaplin..si – iau cazul fericit – poti intalni preaplinul in cuvintele altcuiva, perfect inutil, asta nu inchide nici o rana, o umple firesc cu preaplin sarat.

  28. deşi dialogul(?)imginat e irezistibil, realul îmi zice că la 16.00 fix trebuie să fiu în altă parte, unde cuvinte precum preaplin, preagol se vor regăsi în pahare, ciocnite, chipurile, de ziua a doi dintre cunoscuţii mei, un el, o ea, diferiţi ca stare…civilă, fiecare din ei are un ea, o el diferit, cu verighetă pe deget…zic”chipurile de ziua lor” fiindcă deja au trecut fiecare, cu bine, de data de naştere…s-au preaîmplinit, preagolind poate visele…zic doi cunoscuţi, deşi necunoscuţi de-altfel; dar aşa îi cunosc eu, cu nume, cu prenume, şi vârstă…alt ceva ce să ştiu? îi ştiu şi atât.

    dar te mai aştept aici; oricând…

  29. hehe…ceasul de aici zice că deja e 4…pân’ la 16 mai e…dar nimic nu-i nereglabil; dereglabil poate 🙂

  30. şi încă ceva…limbajul e o convenţie. Am decoperit asta, acu, în cadă, când mă frecam cu buretele. Şi e minutant de frumos să descoperi în spuma săpunului că minutul e o sumă frumuşică de poveşti intercalate…şi-am mai descoperit ceva, care mi s-a revelat gol-goluţ, precum eu, în cadă: cânt te naşti zici doar oa…două vocale? oare asta zicem, sau vrem noi ca aşa să înceapă povestea, ca pentru mai târziu să putem rosti plurarul singurătăţii: oa…meni.

  31. alo! doamna almanahe! am voie să intru? vrroiam decât să mă ţiu de mână cu clanţa. ceasul cu(în)cântător mi-a plăcut, atâta că am uitat să-l întorc şi s-a oprit la ora greşită. umezeală mare, să scoatem paharele în curte! unde crapi şi unde dă! de dat dă spre esterior, ştiu. beţie frumoasă îţi urez! de curvinte, desigur.

  32. servus…
    frigul dinăuntru se tratează, iată, prin curvinte… 😉
    toate cele bune!

  33. @almanahe – imi dresez admiratia sa fie lacoma in fata sinceritatii. pe care o regasesc in ultimele tale randuri mai mult decat in infinite permutari de cuvinte si silabe scrise fara rost, pentru nimeni anume si pentru lume in general..e doar o optiune personala, eu prefer poetica cu E-uri. cea bio-sterila poate exista si fara sa o plac eu..

  34. 😦 Rostul nu ne este scris nicaieri. Ne este INscris in (NE)tiparele noastre. Trebuie doar sa avem putinta sa-l dibuim, sa-l descifram, sa-l simtim, sa-l acceptam si sa-l urmam apoi…

  35. da scris si inscris nu inseamna acelasi lucru (macar in cazul asta)? daca poezia are vreun rost, in mod sigur nu este cel de a suplini o absenta (am spus „fara rost” din punctul asta de vedere).

  36. @lurvv_vruu: am zis, te mai aştept oricând, nu oricum!
    Cât despre dresajul admiraţiei, observ că nu foloseşti clasica medodă cu zahăr şi admir asta, fără niciun dresaj suplimentar, dar sper că nu prin intimidare şi abuz. Nu aş vrea să aflu într-o zi că, de fapt voiai pe ici, pe colo o resurecţie a poeticii. NU aş vea să aflu pentru că nu mă interesează, deoarece aici discursul liric e într-adevăr“la liber”, având un caracter adresat, nu dresat şi lirismul fiecăruia e într-adevăr subiectiv şi se realizează prin propria atitudine poetică, cu E-uri sau fără, dar transmisă în mod direct şi la nivelul expresiei prin MĂRCILE subiectivităţii NU ORICUM, la cheremul ultimului venit, fiindcă “nu face” ca, mergând în vizită la om acasă să-i spui ce tip de cărămidă ar fi trebuit să folosească în construcţia casei, doar fiindcă eşti arhitect. Spui în gând, îţi juri că n-o să faci nicicând asta şi cam atât. Reguli de aur, aş zice, ale bunului simţ. Atât. Discreţia nu mă mai lasă( ea m-o fi dresând?) să-mi exacerbez niciun dram de vanitate, în acest caz, desigur. Spuneai că poate să existe şi fără s-o placi tu acea poetică…atunci? de ce insişti? 🙂

  37. acum eu ce sa (mai) spun..nu m-am referit la constructia casei tale, la ce tip de caramida etc..am vrut sa spun poetici cu Eu-uri, cele in care simt un Eu care nu se lasa prea mult asteptat&cautat, care nu ma amageste invaluindu-se intr-o ceata poetica, care nu da inapoi cand cineva face un pas in fata din anonimat. un Eu care se scrie Eu-Tu, nu doar Eu si neantul.
    n-am insinuat ca ar trebui sa se faca ceva aici la cheremul ultimului venit, n-am preferinte in privinta stilului, n-am nimic impotriva versului liber, n-am cerut nimanui sa scrie sonete, glose sau altceva. de fapt nici nu prea citesc poezie, mai mult jurnale, bloguri, corespondenta – din motive expuse mai sus.
    imi pare rau ca s-a inteles altceva decat am vrut sa spun..se pare ca am inclinatie pentru asta, parca as scrie apologii cu ghearele inmuiate-n cerneala.

  38. s’oro, intră, ieşi, dă mâna cu cine vrei, clanţa mea e prietenoasă, doar ştii…ia s-o ung. Uşa s-o ung. Cam scârţâie aci-n foi.

    Servus, Flavius! frig, frig, dârdâiau şi ele; da’ ne-am luat în braţe. Toate cele nebunatice, şi ţie!

    asel, aşa o fi, dar mă îngrijorează că eu dibuiesc, descifrez, simţesc nerostul mult mai repede…:)

    lurvv_vruu, (parcă aş scrie apologii cu ghearele înmuiate-n cerneală) poate de aceea cuvintele româneşti îs „curvinte”, fiindcă îşi fac de cap şi îşi pot face singure contextele în funcţie de receptor, aflat într-o altă dispoziţie(mai ales neludică) decât cea a dicentului; cuvintele nu depind ele strict de contexte, precum în alte limbi; de aceea chibzuinţa vizavi de Eu-ul relevat în acest text sub care ne desfăşurăm/înfăşurăm acum poate fi obtuză, nevibrândă…dar, ai farmecul tău aşa, cu această înclinaţie( şi nu vorbesc în necunoştinţă de cauză, chiar tu aducându-ţi această acuză/ scuză); la o adică, nu tot ce e înclinat cade(vezi turnu’ din Pisa).

    şi, apropos de „amăgire” poetică, sau nepoetică…scrierea face asta de când lumea, cred că nu-ţi spun o noutate; EU-ul s-a cam permutat din momentul în care autorul a început a se descrie-n carte ca fiind o altă persoană; când autorul acestui text, adică eu, almanahele de (supra)faţă s-a apucat să „se scrie” după dicteu, hop acuzele…”nu eşti tu!”. Măi, să fie! EU-ul meu nu se ascunde sub vreun nick, contrar aparenţelor, căci cei care au trecut pe-aici şi se şi întorc îmi cunosc numele, prenumele, cu unii chiar port adevărate corespondenţe, care se regăsesc pe-aci în tonul acesta familiar…cred că noi te înţelegem greşit şi fiindcă n-ai un loc al tău; simt(şi poate chiar ştiu) că ţi s-a mai sugerat să-ţi faci un blog al tău, şi nu e rea sugestia…vezi tu, aici, chiar dacă ne contrăm, căci nu numai ne pupăm, o facem pentru că ne vizităm reciproc. Contează unghiul de (re)vedere…aşa mai vii de-acasă 😛

  39. Pentru ca esti O(a)M(a), Almanahe… Pana la urma e o calitate, ce moasa-sa pe gheata? 🙂

  40. asel, ba TU eşti! 🙂

  41. Stai aşa, că mi’am amintit c’almanahei i se prelingeau bulgări de zăpadă de cu astă vara caniculară. Cu toată înfofoliciunea mea, promit să’mi ies din plapumă, să ling un ţurţure în cinstea lu’ almanahe, la prima zăpadă 😛

  42. Un poem futurist şi … emoţionant.

  43. Salut daca vrei sa facem un link exchange trimite mesaj cu adresa ta sa stiu

    adresa mea ii

    http://seducatori.blogspot.com

    Nume : News

    pt mai multe inf intra pe blog si vezi 😛

    O seara cat mai buna sa ai

  44. holicik, insinuezi că acum, toamnă-iarnă fiind, ar trebui să mă duc la scăldat? po-veri se şi topise la un moment dat de căldura de-afară, dar l-am recuperat; iară tu, fetică, ai grijă cu linsu’ ţurţurelui, să nu-ţi rămână limbuţ(i)a lipită de-o, de-un ceva;

    gabriela, dada…futu(-i)rist.

  45. almanahe, au sosit seducătorii, vremea e să ne trezim! 😀

  46. orologiule, pe mine e musai să mă seducă, dincolo de link, o anumită chestie, da’ n-o spui…de dragul pusului, n-o fac nici în ruptul…capului. 😛

  47. in plus curvintele se curling 🙂

  48. e cert ca la ce caldura e afara nu o sa avem parte de bulgari. si fara sa folosesc diacritica ajung sa cred ca la vara iar emigreaza fratii nostri catre Slanchev Bryag

  49. asta in cazul in care acolo bulgarii nu sunt amari

  50. Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
    Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.

    Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj

  51. almanaho, ştim cu toţii că şi tăcerea e un răspuns. a trecut atâta vreme de când nu ai spus nu drogurilor.

    mă-ntreb pe când o campanie spunenublogurilor.

  52. hehe, un orologiu sună pe la 2am lalalala castel, oare cine pe cine bate? după spunenudrogurilor îmi revin mai greu. 😉

  53. revino-ne şi consideră că ne-am atins scopul. 🙂

  54. 🙂 Pentru cuvintele care se preling….
    Multu si ai o dedicatie pentr…normalitate
    Zi buna
    🙂

  55. cei cu dicteul automat n-ar fi spus chiar nu drogurilor..niste supradecazuti:)

  56. belle, de parcă la mine normalitatea s-ar instala printr-o dedicaţie. 😛 Oricum, mulţam!

    lurvv_vruu, :), insinuezi că cei cu dicteul automat ar fi spus MMMNU drogurilor?

  57. Riga Crypto, regele ciupearcă un pic halucinogen daca pohet ar fi scris cu gandul la amanita asta, asa cum umbla vorbe.

    dar imi place imaginea.

  58. almanahohoho, îmi place de tine că ţi-ai făcut timp să poui fulgii în mişcare.

  59. daaa, necuvintele au pus fulgii in miscare! si cum se ninsara curvintele din almanahe, peste almanahe, nerostitele se petrecura tot ieri..si tot asa, ingropam la curvinte, caci acum avem si zapadaaa!

  60. Iar soarele acuma sta
    Svârlit in sus, ca un inel.

    – Plângi, prea cuminte Enigel !
    Lui Crypto, regele ciupearcă,
    Lumina iute cum să-i placă ?
    …….
    Că-i greu mult soare să îndure
    Ciupearcă crudă de pădure,
    Că sufletul nu e fântână
    Decât la om, fiară bătrână,
    Iar la făptură mai firavă
    Pahar e gândul cu otravă.

  61. Almanahee, unde eşti , că te iau cu lopata. A trecut şi numărătoarea voturilor, am spus nu tuturor droburilor de soare, am mâncat şi ţurţuraşi la prima zăpadă, chiar şi la a doua, ninge-ninge de mă frige, am gâtul tot un ţurţure şi tu nimica-nimica ?! 😦

  62. şi pe mine mă sparie. ori e bolnavă, ori alte alea, ori ce m-aş mai distra să fie îndrăgostită. haide, zi-ne şi nouă, de cine, de cine?

  63. De cine, de cine ? 😀 😀
    Promitem să nu spunem la nimeni (numa’ popă şi controlor de tren să nu fie!)

  64. drăguţele de iele! sunt aici, înzăpezită. Chemaţi controlorul de trafic să mă salveze sau pe popa de treflă…

  65. eu l-am chemat pe popa de tiflă da’ a zis că nu vine în post, vrea la chiolhan că de ciuperci şi fructe s-a săturat. între timp vinul din curvinte a fiert. poate o topi el gheaţa, să ne mai faci şi nouă cu mâna! 🙂

  66. ..asteptand sa se ridice din fantani sau izvoare cu o cheie in gura,
    dintr-o fantana cu zârnă si ciocanitoare, cu o cheie de pe care picura apa, un cal luminand rosu sub negura alba a pielii. (A. Lundkvist)

  67. 🙂
    Nu normalitatea este o stare…
    🙂
    dar ai schimbat multe pe aici
    🙂

  68. almanahule! te stigarăm cam în van, deja a venit bădiţa Traian cu zăpezile d’antan. la mult an! fericire şi frumuseţe să ai!

  69. Sarbatori fericte, draga almanaho! 🙂

  70. Servus!
    Sărbători fericite împreună cu toţi cei dragi şi La Mulţi Ani de gînduri bune!
    Numai bine!

  71. Sărbători fericite!

  72. daca te incalzeste cu ceva, sa stii ca mai sunt si altii in aceiasi situatie, care se simt singuri si atunci cand sunt in prezenta mai multor persoane. Nu dispera niciodata! 🙂

  73. Sarbatori fericite si toate cele bune tie si tuturor celor dragi tie, draga maestra a curvintelor!:)

  74. curvintele preacurvesc, jock!

  75. eu cred ca pasarile ar plange daca ar fi cineva, acolo jos, sa stranga lacrimi…

  76. […] inveselelind-o putin  antrenandu-i: Adele, Ana, Cristal, Multzam, Noapteaiguanei, Alin Farcas, Almanahe, Ardeiul zilei,   Baiatul ciudat, Caius, Vania, Vanghelie, Vlad si nu numai,  intr-un joc al […]

  77. […] de pe lângă drum, fără să ajung acolo accidental şi acolo mai notez câte ceva pentru almanahe(pe care-l înroşesc trimiţându-vă în trecut, ca să mă prind şi-n joaca lui Tiberiu […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: