alma nahe

Iertarea

In arena luptelor sterile on Noiembrie 28, 2011 at 2:20 AM


eu tot timpul am avut senzaţia că zăpada ascunde amfore nu mortăciuni adormiri sau mai ştiu eu ce seminţe de ghiocei orbită poate de sclipiciul ei de la neon sau lună plină şi-atunci când o fac când mă uit adică mă trimit în pământ cu ochii văd cu ochii-n pământ că nu tot ce creşte poţi culege ca să-ţi servească drept umăr ori hrană

nu mai aştept primăvara vine oricum ca şi vara şi toamna când are chef şi dor încerc acum-ul solului îngheţat cu tălpile şi deşi simt cald sub rece nu-i verde-n faţă şi nici alb nu e şi-am încercat şi cu vârfurile nu vreau păreri şi-atunci ca un brad care-şi aşteaptă crăciunul şi propriile poveşti ştiu că odată cu a mea vin şi tăierile care-aduc cu sine tăceri nu de frig spre cele trecute sau viitoare ci tăieri dintr-un prezent al altora un acum neînţeles tras cu sania gânduri alunecând în vin fiert

nu mai întreb neînţelesuri căci bineînţeles că mai cad ace doar aşa-s uscările iar la rădăcini nu-mi place mierea ori apa pleoapei de dragul împăcării ca sens al prelungirii căci focul meu e DOAR pentru cel înfrigurat cu însingurarea lui cu iarba din cântec cu mirosul pielii lui dar pe care nu-l mai urc cu liftul în mine fiindcă rămâne mereu blocat în oglindă pe discursuri exterioare chiar dacă într-o noapte i-am desenat scările pentru iertări etajele pentru răzgândiri acoperişurile pentru fumat dar n-a înţeles scrisul a zis că-s mâzgăleli fiindcă îi plac agendele în alb cu gândul gândit şi răzgândit înainte de aşternut înainte de curat şi-atunci mi-am cerut velar EU iertarea fiindcă-l crezusem maculator şi de-aia mi-am lepădat pielea de om ca s-o fac coperţi şi data viitoare să nu mai greşesc

nu mai povestesc subsolurile să rămână subsoluri cu miasmele lor cu tot de ce să le ascund în pernă în zăpada imaginară pe care am inventat-o le las în alb în lipsa unui efect imediat sau mai bine într-o zăpadă portocalie trimiţându-le instant în Siberia

nu l-am întâlnit laolaltă cu zăpada niciodată pe focul ăsta ştrengar despărţiţi de un zid de etaje de emisfera stângă de platforme alt joc pentru emisfera dreaptă şi nu ştiu cum uneori poate să ningă atât de frumos încât poate să acopere orice de la guri de canal până la ultimul acoperiş iar cu celelalte se întâmplă ca întâlnind şoselele trotuarele oamenii cu mizeriile lor întâlnind mizeriile mele să mă trezesc linsă de 1001 dalmaţieni că-s Cruella de Vil însă iau aburul care le iese din gură şi-l azvârl în oglindă ca să mă ţin departe de urât cu blăni

eu cea care mă reglez răscolind prin zăpadă imaginară iau cele 40 de cuvinte de care dispune eschimosul pentru ca s-o mire numind-o nedeturnându-i sensul şi trec peste faptul că s-ar putea să fie doar poveste nu mai desenez nici cu degetul arătător semne pe care dezaburirea le-ar ascunde din nou şi până la următoarea aburire mai e cale lungă şi n-o mai frec în mâini tac nu fiindcă nu mai vreau să fac bulgări ci fiindcă bătăliile în joacă cât şi cele în serios sunt tot o apă apă din cer şi foc în mâini în priviri în guri şi mult sânge fierbând în vine pe nimicuri teritoriale uri goale-n nea…ntul ăsta cu vitrină


şi cum iertările pot fi şi adunări pentru împărţit şi înmulţit impresiile vă poftesc şi la
psi(c),
cerroşu,
sara,
dictatura justiţiei,
V.V.,
altcersenin,
scorpio,
tiberiu,
cita,
anaid,
verovers,
abisuri.

Anunțuri
  1. ce mi-e velar, ce mi-e gutural. iertarea nu contează. sau ?

    • aşa e, nu contează, Jean boxează(vorbă veche!!!) …în cazul meu acea iertare nu era pentru motivul mic şi neimportant care mi-a dat prilejul să o fac, ci un motiv anume maaare-maaaare şi veeeechi-atât de veeechi, care cerea ca glăscioru-mi să fie gutural, velar…am ales veral, fiindcă mi se pare mai elegant decât gutural…sper să fi înţeles, nu tu, persoana în cauză. 🙂

  2. n-am încotro, simt nevoia să repet soarta aburilor de acum câteva zile, să mă ierţi: „amintindu-mi de sticla de desubt, de cum aş jupui-o de vie numai lipindu-mă de ea, apoi strângându-mi setea şi legând-o la gură ca pe un sac, plecând cu ea în spinare şi patinând sub greutatea ei, cărând-o şi ascunzând-o la mii de milimetri distanţă de singura apă”

  3. […] a fost inspirat de o poveste reală, iar pe aceeaşi temă, iertarea, vă invit să citiţi şi la: almanahe, dictatura justitiei, virusache, altcersenin, redsky, sara, […]

  4. „…iau aburul care le iese din gură şi-l azvârl în oglindă ca să mă ţin departe de urât cu blăni”
    Inspirată frază şi foarte imaginativă. Felicitări, tu chiar scrii plăcut.

    • păi, nu ţin tot timpul oglinda aburită…:)
      pentru unii neplăcut, pentru alţii plăcut…nu putem mulţumi pe toată lumea!..eu întotdeauna am fost de părere că o anumită informaţie ajunge la noi fiindcă aveam nevoie de ea…de-asta nu citim aceleaşi cărţi în acelasi timp, de-asta nu vedem acelaşi film…ce nu-mi place azi, se prea poate să-mi placă mâine; şi invers; există un timp al fiecăruia…de-aici plăcutele, neplăcutele; mulţumesc de felicitare! 🙂

  5. […] provocarilor tema de luni initiat de psi au mai raspuns provocarii: psi,virusverbalis,redsky,sara,almanahe,dictaturajustitiei, 47.206475 27.793472 Like this:Like4 bloggers like this […]

  6. […] această temă au mai scris iniţiatoarea acestui joc,  psi . apoi :  almanahe . Carmen . virusache . altcersenin . redsky . sara . scorpio Like this:LikeBe the first […]

  7. eu te poftesc să împarţi cu noi iertarea eschimosului, cu tot cu cele 40 de cuvinte ale zăpezii, daaa? pe ton de joacă şi şăgalnic îţi spun, căci aşa este curiozitatea pisicilor… cum o fi zăpada duplicată de atâtea ori? 🙂

    • pofteşte, psi(c), ştiu de la Jora mea cum poftesc pisicile…nu-i dau niciodată de mâncare din prima…o las să se gudure un timp, fiindcă-i drăgalaşă când face asta.:)
      zăpadă, tot zăpadă rămâne, nu zisei?…nu i se deturnează nici cât fulg pe pleaopă sensul.

  8. […] scrisă preluând o idee de la psi. Au mai scris pe tema iertării şi almanahe, dictatura justitiei, virusache, altcersenin, redsky, sara, scorpio, tibi, cita […]

  9. […]  iertare au mai scris: psi, almanahe,dictatura […]

  10. […] inspirate de realiatea mea , inspirate de o idee aruncata de psi si preluata de : almanahe, dictatura justitiei, virusache, altcersenin, redsky, sara, scorpio, tibi, cita, mitzaabiciclista […]

  11. Zapada imaginara..Ce bine-ar fi! :))

    • A, mie-mi place aia adevărată…sper că nu s-a înţeles că nu! 🙂
      şi duminică mi-am amintit de sclipiciul ei şi ce gândeam de fiecare dată când mă pierdeam privind-o şi mi-am zis să încep cu asta…firesc că au apărut şi ghioceii, clasic, nu? :))…şi de-aici traseul parcurs…dictEU, deh…

  12. Imi amintesti de Garzia Marquez cu frazele astea lungi prin care ma tot pierzi. Ia spune, te-ai reglat cum trebuie sau nu? :p

  13. reglez una, se dereglează două…:)
    ţie îţi amintesc de Marquez, altcuiva de Tristan Tzara…:)
    apropo de fraze lungi mi-ai amintit de o povestioară din facultate; la ora de istoria teatrului, profesorul a hotărât că decât să fie plictisitor şi să ne predea ceva ce puteam găsi şi singuri dacă ne interesa, să facem mai bine discuţii libere despre autori, piese de teatru, ce ne trecea prin cap, iar examenul să constea într-o poezie ori o poveste, şi de ce nu chiar şi un roman(dacă ne ţinea) despre noi înşine, scris de noi, se înţelege…buuun…ajungem în ziua examenului, îi dăm lucrările, le deschide şi începe să le frunzărească…şi, după vreo jumătate de oră de lectură lasând să-i alunece ochelarii pe nas, se uită la mine şi zice: „tu, cu frazele tale lungi şi cu cutare(un coleg), cu propoziţiile lui extrem de scurte faceţi un cuplu grozav!” 🙂

  14. „ca un brad care-şi aşteaptă crăciunul şi propriile poveşti ştiu că odată cu a mea vin şi tăierile „

    Știi ce mă doare pe mine, tare de tot? Sufletul.
    După zile și nopți, în care este cinstit ca un domn, bradul ajunge, dezgolit, trist, la container, în amestec ciudat, mizer..
    Mă doare frumusețea aromei lui verzi..

  15. nea…nt-ul, bata-l vina!
    ai jucat fazan si-ai închis vi(tri)na.

  16. @ incertitudini: pe FIX această interpretare am bătut şi eu moneda, multumesc de decriptare…:)

    din acest motiv eu îl ţin până primăvara, dar e din plastic şi-apoi intră la loc, în cutie, ferit de praf…anul ăsta e la a 10 aniversare, şi-i cad şi foarte puţine ace; nu mai miroase a brad, într-adevăr, dar nici nu mai sufăr când e „timpul aruncării”; în plus, cu câteva crenguţe de brad real, gata şi iluzia 🙂

  17. @curcubeu:
    vitriol-ina! 🙂
    n-am închis nimic
    şi nici cernut…
    lumina lumânării
    şi ceara
    s-au scre-mut.

  18. […] Gabriela Elena, Ioan Usca !!! – cu un text magistral, astăzi, Almanahe, Atitudini, Andi Bob, Cella, Diana Alzner, Share this:StumbleUponDiggRedditEmailFacebookTwitterLike […]

  19. Ce-mi plac acoperirile astea domoale si cu privirea in pamant!
    Si desi un nepus in lungul atat de frumoasei zapezi, cata pomenire!

    • Claudiu, şi mie-mi plac acoperirile; privirile-n pământ îmi plac, dar cu şoapta dulce-n ureche; şi aşa cum un covor de tăceri se aşterne peste ţipetele scrise, care-s de fapt unde, ape moarte, aşa a venit şi zăpada imaginară care să-mi acopere alunecările-n nea…nt.

  20. foarte A’păsat m-am gîndit ce şă-ţi p’UN în bradul meu nenuntit
    m’AM oprit, am socotit, am plecat, am venit
    glob? … nu văd culOAREa… clopOŢEL? … nu aud chemAREea …
    aştept, încă, fulgul topindul de zîmbet tîm’plă pumi
    bulgăreală blîndă

  21. Nu ştiu dacă A-ul nu e mai oţelit decât oţelul lui AM, fiindcă AM deşi presupune posesia, îl alăturăm şi nevoii de ea. Dar A-ul lasă loc compunerii, recompunerii…
    N-am pus nici glob, nici clopoţei fiindcă nu contorizez veniri, plecări, opriri şi nici socotelile altora, fiindcă am plecările mele, venirile mele, opririle mele şi socotelile tot aşa. 🙂
    Clopoţeii cheamă dacă la capătul lor e o funie groasă cu canaf şi-o mână obosită ori dornică de porunciri; nu cred în clinchetul lor cristalin, niciodată n-am crezut! 🙂
    Cred însă în globurile ce-mi arată drumuri către mal, când mă pierd…cred în oameni care vin însoţiţi de-un cântec ori de-o tăcere…cred în bulgărelile blânde, fiindcă înlocuiesc clinchetul clopoţelului şi pe cel al globului, înveselind măcar preţ de câteva momente, evident însă, după încruntarea dintru citirea la prima vedere. 🙂
    Vino şi stai cât pofteşti, Cella, pleacă la fel! voi privi cu drag…şi socoteşte numai ce e de adunat!

  22. […] scrisă preluând o idee de la psi. Au mai scris pe tema iertării şi almanahe, dictatura justitiei, virusache, altcersenin, redsky, sara, scorpio, tibi, cita, […]

  23. „încerc acum-ul solului îngheţat”…
    Am citit „soloul”, şi era ca şi cum s-ar fi auzit tălpi la nadir, depărtate de o monoiarnă cu simţuri atrofiate, urme care fie sub zăpadă fie sub toamnă se duceau, şi doar gândul de aşteptare al altor clipe, al altor anotimpuri rămânea să viseze dacă totul e sau nu înfiripat de faldurile unei închipuiri, doar că fiinţă avea.

    Frumos, dureros de frumos aici unde te-ai întors, întorcându-mă-ţi.

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: