alma nahe

Pungalunga

In arena luptelor sterile on Noiembrie 19, 2011 at 9:29 PM


Efect de jar, cu rouă nouă, de dimineaţă stins, ce pufăi?
Trezitul spre infernul de-i zicem azi te plimbă cu maşina. Un corp. Mintea-i aici!
Eu, nici zmeoaică, nici cu D-zeu, aştept doar lumină-n aripă de prânz şi suflu-n cel suflet hoinar, ce nu mai ştie în ce grade să mai fiarbă, ca să scad semnale-n forme fixă, colorări ostentative, cu timpan, trimiteri spre canalul receptiv.
Pătura ta, patule, tot amânată mă doarme, tot amânată mă cheamă…
O să transform ce-mi ceri într-un elan:
-Te las culcat alăturea de sine!
Şi nu mai fi maimuţă ce-mi întinde liană către-a doua zi în care plec scăpând în tine secunde de luciditate!
Ruptă-n viespar, hexagon polar, iglu de-ncercare, cu scări rulante spre trântor(creier banal), gând-uşi aşez în ferpar, pe cele lungi deraind spre plural la eu.
-Pierd!
Dar pierd fire de gând, lăsate-ntr-o stea, pierd arc, gândindu-l pe tine, alt
copac ruginit în sfârşitul de toamnă.
Acum mă doare-n muşchii ce susţin coroană şi frunze verzi ard lângă geam.
Calorifer şi gratii în spirală mă trimit de-aici, caiafă.
Mă las nodului, în gât să-mi stau, şi-apoi voi să ard mândria, învelitoare-n romb, de tablă cu zar.
(Faţa e bună, dar dacă-l arunci răneşti roibii din ea.)
Tu-mi tai o creangă, nu mă supăr. Oricum era o creangă lăsată-n pământ în care-atârnai ghirlande din pozele ce mintea ta le fură, instantanee, clipind doi ochi, proiectând desene animate
pe pereţi cu tălpi,
pe pereţi cu mâini,
pe pereţi cu fese,
gânduri nealese, bob de neghină.
(În culcuş solitar, poem din chirii.)
Mă suflă-n argint ceară pierdută-n sortit, bijutiere, spre seară să fiu norocul celui privind şi iubind!
Şi fă să nu-mi pese când ce pot în eu vreau nu se-ntâlneşte-n secundă.
Mă bagă în coadă de peşte, sirenă, şi-n unde mă scoate, şi îneacă-mi plânsul în ţes, în montură.
Adună-l în roşul de coate ce sprijină forme de gâze, chiar de tăiate-s picioare, ascunse în plan general.
Si mai fă, ca mergând pe tavan, larg deschisă zicând gură-mi:
-Mă lepăd de pielea de om!

(jucaţi-vă cu setările videoclipului, acolo unde scrie 360p, o să se-audă şi melodia, care melodie, habar n-am de ce nu apare fără să fie nevoie de această intervenţie- later edit: între timp s-a remediat, observ )

Aceleaşi douăsprezece cuvinte, alt înţeles şi la psi, sara, redsky, anaid, rokssana, scorpio,abisurile, tiberiu, cristian, cita şi dictatura justiţiei, precum şi lagrig.

Anunțuri
  1. Raspunsul lui(al bijutierului) n-ar trebui sa fie doar intr-o soapta in parul tau de-arama, caci fiecare isi are rolul sau bine stabilit in drama vietii cu nenumaratele ei carari cu dus-intors de unde-a izvorat. Dar nu pe toti ii tine plexul solar… 🙂

  2. […] pe 19/11/2011 la 22:42 | Răspunde Pungalunga « Almanahe's Weblog […]

  3. sirena, cate terminatii are coada ta de peste? ca doua sigur nu 🙂 vreo mie una am gasit doar eu, ca sa nu mai vorbim de cele pe care inca nu le-am aflat 😀

  4. si eu as vrea asta….sa faca cineva asa,ca in cuvintele tale „Şi fă să nu-mi pese când ce pot în eu vreau nu se-ntâlneşte-n secundă.”
    E multa cugetare si profunzime la tine,de fapt sambata asta am gasit la toti duzinatii profunzime…Oare gandul ca va pleca toamna creaza starea aceasta?

    • Sara, de fapt, textul e prima parte a postului ăsta; n-am stat (şi-am cugetat), am luat stiloul în mână şi-am „cutreierat”…dicteu automat, după un concert Travka, pe 11.11.’11, într-o „biserică de-argint”…ţinând cont că era şi lună plină… 🙂
      de fapt, mai toate textele mele vin aşa; uneori nici eu nu înţeleg ce-am zis. 🙂
      …ieri însă, da, am cugetat un picuţ, că nu prinsesem în el decât vreo 3-4 cuvinţele din duzină, aşa, din întâmplare.
      eu sunt născută toamna, sunt un pic dependentă…meteodependentă…
      …cred că mi-ar plăcea să fiu vegheată, şi asta, desigur, ca să reduc efortul la înaintare…bine că putem să ne închipuim că aşa şi e; şi probabil că măcar un unghi acolo, cât de strâns, tot e de la cineva-ul veghetor până-n punctul în care mă aflu eu; aşa pot improviza şi un punct de sprijin.

  5. […] la: sara, redsky, anaid, rokssana, scorpio, cita, dictatura justiţiei, abisuri, cristian, tibi, almanahe, grig Tweet Posted by psi on Nov 19, 2011 duzina de cuvinte • Comment feed RSS 2.0 – Read […]

  6. […] la:Psi,sara, redsky,Cita,anaid,Rokssana, dictatura justiţiei, abisuri, cristian, tibi,almanahe, grig Like this:Like6 bloggers like this post. […]

  7. păi iar nu mi-ai lăsat nimic de zis! 🙂 trebuie să mai rumeg niţel. pielea aceea de om mă uimeşte…sigur e de om?

    • păi, psi, e (încă) de om, sper… iniţialele prenumelor mele o zic (s-a asigurat biata maică-mea, că dacă io n-oi fi, măcar să mă recomande ceva) dar… 🙂

  8. Că-mi place e lesne de înțeles . Dar ce anume nu pot să explic.

  9. „Ruptă-n viespar, hexagon polar, iglu de-ncercare, cu scări rulante spre trântor(creier banal), gând-uşi aşez în ferpar, pe cele lungi deraind spre plural la eu.
    -Pierd!„

    Să fie blestem în goană de timp, să fie căutare??

    Mă suflă-n argint ceară pierdută-n sortit, bijutiere, spre seară să fiu norocul celui privind şi iubind!
    Şi fă să nu-mi pese când ce pot în eu vreau nu se-ntâlneşte-n secundă.
    Mă bagă în coadă de peşte, sirenă, şi-n unde mă scoate, şi îneacă-mi plânsul în ţes, în montură.
    Adună-l în roşul de coate ce sprijină forme de gâze, chiar de tăiate-s picioare, ascunse în plan general.
    Si mai fă, ca mergând pe tavan, larg deschisă zicând gură-mi:
    -Mă lepăd de pielea de om!

    M-am liniștit abia aici- mi-am imaginat mersul pe tavan și gestul igienic al șarpelui care se dezbracă de piele, uitând că oricând poate fi în coadă de pește..

    Colosal!!
    Poemul m-a trimis la Tristan Tzara!

  10. „…
    II

    astrologii au întâlniri tăinuite
    într-una din cămările împărăteşti ca fagurele de miere
    unde fac viitorului întâmplări pregătite
    să tălmăcească dragostea în durere.

    III

    calul mănâncă şarpele nopţii
    grădina şi-a pus decoraţii de împărat
    înstelată rochie de mireasă – lasă
    să-ţi omor în infinituri, noaptea, carnea credincioasă

    nebuna satului cloceşte măscărici pentru palat.”(Tristeţă casnică)

    Io mi-s! 🙂

    E blestem(dar unul aruncat în eter)în goană de timp, în căutare, aşa cum bine-ai dibuit…
    dar şi mai mult e Imagine, fiindcă ea este cea autentică şi nu pretextul ei îndepărtat, oscilant îndepărtabil cu niţică creolină.

  11. Imagini-amintiri, modulate abil, după (cu)vânt ori din instinct. Surprind şi o voce netulburată.
    Cu toate astea nu pot să nu întreb din ce şir de stupidităţi(fiindcă unele chiar sunt!) se nasc poemele-neclişee?

    A(să nu uit!), filmuleţul face cât tot înţelesul poemului.

  12. chiar aşa, nimic nu e ceea ce pare?…
    poemele-neclişee, hmmm…păi,
    eu iau visele şi le transform în crete,
    o mână ca o bidinea peste normal,
    peste-nţeleptul BIP, ce-atenţia mi-o-ndeasă în ibric….mesaj, mesaj;
    o vreme mă prefac că-s sor, evit contrastul,
    stau puţin în ele(în stele-adică),
    într-o poziţie comodă,
    apoi le scriu, în rond de noapte,
    cu-n fir de iarbă…

    Ştiu, sunt o înFUMurată…mi-a mai zis cineva, de curând.
    De fapt, în timp ce eu scriam în bucătărie,
    „iubitul meu” dormea în pat cu un deal si o câmpie…
    îndeajuns de stupid?:)
    A (să nu uit şi eu!), când spun „iubitul meu” a nu se înţelege implicit că-s „iubita lui”.
    Sunt doar o glumă! 🙂

    Mă bucur că ţi-a plăcut filmuleţul…întâi am făcut poza, dar era prea moartă(şi-aşa n-avea cap); apoi, mi-am zis că unele imagini, dacă-s numai în capul meu, iar eu reproduc doar o fărâmă, atunci să n-am pretenţii că-s înţeleasă…drept pentru care, având pretenţii, am apăsat şi REC…de la recul…

  13. […] Almanahe, Artistu, Aurora, Bianca, Blonda, Călin, Cleo, Clipe, Cristian, Dan, Elena, Gabi, […]

  14. Care-o fi miza supralicitarii unei relatii, a unei prietenii, draga mea?

  15. miza? păi, până la capăt, nu?! 🙂

  16. Unii cauta puteri mai mari decat au in ei insisi si au norocul sa le si gaseasca in anume oameni cu care se ciocnesc. Numai de-ar vedea la timp! 🙂

  17. şi dacă a(u) văzut deja, ce? 🙂
    râdem, plângem, vorbim câte-n lună, tragem pătura peste noi şi ne urzicăm cu cornul în pernă şi rămânem aşa, în cel punct mort, căruia îi adăugăm sfidându-l încă două puncte, prelungind agonia…

  18. Acelui gând care te gândeşte dă-i sufletul tău să îl soarbă întreg, avându-l, avându-te. Îţi flămânzeşte.

  19. pielea de om ca si cum pielea unui personaj?
    lepadam tot, dom’leee, tot!

    • lepădăm tot, mai puţin sufletul, controlule!
      pielea de om, precum coperta de piele a unei agende…am lepădat-o ca s-o fac copertă pentru „caietul lui” pe care l-am mâzgă-lit, ne-simţită; da’ mi-am cerut scuze şi-a fost mulţumit…cred. 🙂

      • almanahe, treci la colt!
        cu talpile-n nuci!
        sper ca ai fost pedepsita pe masura.

        • da, da, eu-n nuc(i)! :))
          ce-i făr’ de nuci? un eu! 🙂 -mostră de mâzgăleală, par exemple…
          am fost pedepsită, cu vârf şi îndesat: m-a pârât prietenilor comuni, pedeapsă capy-talăăăăă!

  20. PS
    „Mă lepăd de pielea de om”…parcă ai fi spus-o trăind o beautitudine a lepădării de sine…glumeam.

  21. aşa a şi fost, era o feeeericireeee pe/în capul meu! 😛
    timpul, spaţiul, omul, constrângerile dispăruseră…
    eram doar eu, toată numai suflet, precum doar în vis m-arăt.
    şi era ca şi cum mă orbea lumina din cuvinte…maxilarele şi celelalte, încordatele, dispăruseră şi abia atunci am înţeles că pielea înseamnă mărginire(era şi lună plină!)…dacă D-zeu e nemărginit, gândindu-l nu-l mărginesc(?), mi-am zis eu mai demult…greşeam!
    D-zeu n-are piele.

  22. Cine s-a ars odata, sufla si’n suflet.

    • cine s-a ars o dată se arde încă o dată! nişte pârliţi, de-o fac şi-a treia oară…3! Stop!. 3iezi, 3feţi, 3 ori peste cap’
      3 turme de miei, 3 ciobănei.
      3 zile şi 3 nopţi.
      3 culori
      3 ierarhi…
      Cin’ s-a ars odată suflă şi-n sufleu!

  23. despieliţarea presupune şi dezosare?

    • Acu, că mi-a trecut muţenia pot să-ţi răspunD.
      Despieliţarea presupune dezosareA. DAr,
      Atât! Rămân cu-n
      M…O.S.îs de fason, nume de scenă; ducă-se pe pustii, ca să se înţelepţească!

  24. […] că uşa, unsă cu untdelemn să nu scârţâie pe hârtie, n-o să reziste unei alte ploi de cuvinte, aşa că mi-am umezit degetul arătător şi m-am apucat să le imprim pe buricul degetului pe […]

  25. […] la: sara, redsky, anaid, rokssana, scorpio, cita, dictatura justiţiei, abisuri, cristian, tibi, almanahe, […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: