Depozitar al angoasei, stratul gros de zăpadă nu e pustiu.
Am bătut cu talpa puncte şi linii în gheaţa înflorită, imaginar apos, căutând răspunsuri.
Sticlind, nestinsul era încă acolo, în şezut…nu s-ar fi ridicat nici să crape.
Alunecam, acoperind urme cu patină, adânci, iar tu…
tu stăteai ascuns în amorsă, după un om de zăpadă.
Alături, într-o vitrină se spărgeau simţuri… negociau preţul unei genţi.
(o geantă de lux)
Îmi căutam sufletul printre nimicuri şi fulgi de nea, stigăt în preumblare de mir.
Mai întâi m-ai îmbrăţişat.
Pe urmă mi-ai luat mâna dreaptă în mâna-ţi dreaptă, pe post de sălic,
în timp ce mâna mea stângă modela un bulgăre.
Ce usturătoare poate fi intenţia!
Dincolo de sens stau întotdeauna gărgăuni care survolează tâmpla,
construind machete pentru viitor.
Eu mă distribui egal în anticariatul ineficient al predispoziţiilor, rece-cald, cald-rece,
dar când sunt în haită cu copacii încărcaţi până la refuz cu omăt, urechile mele pot auzi clar, ca şi-atunci:
-Cred că te iubesc! mi-ai spus. Altminteri de ce m-aş gândi atâta la tine?
Am sfărâmat bulgărele şi ţi-am acceptat încă o dată firea, ţesut cu firu-n nod.
De-atunci, tot înghit freamătul acidulat, dar imuabil al acelei nopţi, calup…
au creionat calup acidulat de simţuri şi şi-au aprins sălic la gargăuni, cu tâmpla-le în podul palmei (cel imuabil sprijin) şi au ţesut o geantă plină ochi cu conţinut apos, imaginar ori altfel şi psi©, cerroşu, scorpiuţ, V.V., miţa, cristian, carmen, veroo, valentina, rokssana, dictatura justiţiei, vântdetoamnă, anacondele, tiberiu, lolita.
Alma Nahe(r) 
Și eu cred că liniștea zăpezii ascunde un alt fel de neliniște, de aceea evit să pășesc peste abia nins, nu vreau să o ajut să se transforme în gheață. Ce se mai găsește la anticariatul ineficient al predispoziţiilor? Au oferte,au reduceri?
ei, uneori şi io cred că ascunde amfore, nu mortăciuni, am zis de curând..şi de-asta-mi calc peste ea, peste inimă…La anticariatul ineficient al predispoziţiilor sunt reduceri la absurd. Oferta e că poţi alege una dintre predispoziţii şi până să ieşi din anticariat eşti nevoit să alegi alta, căci uzura e maximă…uneori nu ies de-acolo cu lunile, dar ştiu pe unii care n-au ieşit de-acolo de ani buni.
amor’sa de zăpadă
bat mor’se în amor’să, ca să pri’ceapă omu’…
dez-amor-sare 🙂
să nu alunecăm în uitare, nu? ar(C)tificiUUU…arteFACttt
[…] joaca ,,Duzina” cu mine si Psi,Virusverbalis,Redsky,almanahe, Like this:Like2 bloggers like this post. […]
[…] la duzina propusă de psi: S-au mai jucat cu aceleaşi cuvinte şi: psi, virusverbalis, scorpio, almanahe, cerroşu related postDuzina de cuvinte…sentimentaleDuzină de cuvinte…pentru Ghiţă Cele […]
[…] douăsprezece cuvinte le veţi găsi şi la: almanahe, redsky, scorpio, virusache, […]
draga mea, era geantă, nu genţi! dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut cum mâna se făcu sălic şi bulgărele se sfarmă în acceptare. 😉
ŞTIU, psi©, de-altfel pe geantă l-am folosit mai jos, aşa cum era cerinţa…dar aşa se vedea în vitrină…ţinând cont şi de angoasă…;)
ei, ştiu că l-ai folosit… mă încăpăţânam să-ţi şlefuiesc cristalul, că prea îmi place cum scrii şi ştii asta doar! 🙂
am pus geanta între paranteze, am articulat-o până i-a scăzut preţul…şi-ai avut dreptate să insişti în şlefuire, c-acum (se) îmi înţeleg nimicurile mai clar. 🙂
ştiu, psi©, căci …deh, valea lui ştiu!
mi-a trebuit timp ca sa-ti inteleg adancimea cuvintelor, dar cum nu-mi place sa privesc prea atent in mine, fug iute sa mai fac un om de zapada 😀
zăpada pe-aici nu prea se lipeşte de-o vrei calup, astfel că şi oamenii de zapadă sunt rarităţi…chiar am vrut ieri să fac unul, dar…spor la oameni, ceruleroşu!
[…] https://almanahe.wordpress.com/2012/02/04/prin-valea-lui-stiu/#comments Like this:Like4 bloggers like this post. This entry was posted in reflectii, Uncategorized and tagged bataie, pauza, rasete, zapada. Bookmark the permalink. ← Erik’s Cafe […]
[…] douăsprezece cuvinte le veţi găsi şi la: almanahe, redsky, scorpio, virusache, mitzaabiciclista, Like this:LikeBe the first to like this post. By […]
[…] mai participat la aceasta duzina: psi, almanahe, redsky, scorpio, virusache, mitzaabiciclista, Posted in Uncategorized | Tags: Apos, Asa, […]
[…] ninsoare: ivanuska celucrufrumos zamfir blogulise almanahe turistclujan adinab dumitruagachi cella convietuire diversediversificate […]
[…] simturi, tampla, creionat) am luat-o de la psi, aşa cum au mai făcut astăzi şi alţii (psi, almanahe, redsky, scorpio, virusache, mitzaabiciclista, cristian, blueriver, valentina) pe care-i rog […]
[…] au insirat cuvintele din duzina: psi almanahe redsky scorpio virus mitza cristian carmensima valentina […]
O scriitură mai romantică. Almanahe, să fie cumva vreun virus prin blogosferă ?
Am văzut că și Marean s-a îndrăgostit de Oana . 😆
păi, de-aia…mi-am zis să-l apgraJdez, cum ar zice chiar el, pă persoana fizică, care este nevoie şi de sex în doi… 😛
😆
ştiu ce este „te iubesc”, dar atunci când încălzăşte.
când „te iubesc”-ul îngheaţă nu mai ştiu ce este.
isabela, când teiubescul îngheaţă rămâne în muzeul clipei, înghesuit cu alte şi alte sentimente convertite-n vorbe, care s-au transformat de la un dezgheţ la alt îngheţ în nimicuri neşlefuite, şi de care vizitatorii se plâng , zic că-s făcături, fiindcă n-au văzut ei înşişi strălucirea din ochi.
http://www.morse.ro/flash/badge.swf?mytext=teiubesc&cunu=ACF992&cdoi=3FFB00&ctrei=3FFB00
cică, te iubesc(şi eu)… cu nu?!!!!.ăăăăăăă..ia veeeezi! :))
Imi place!… si mi-ai adus aminte de o iarna… si de el… 🙂
păi, da, cred! căci iernile sunt minunate pentru „te iubesc”, Carmen! Păcat că uneori teiubescul unora nici n-apucă dezgheţu’. 😦
[…] almanahe, redsky, scorpio, virusache, mitzaabiciclista, cristian, blueriver, valentina, vero, rokssana, […]
[…] cu mine si Psi, Almanahe, Redsky,Rokssana, Cristian, Vero, La bulivar, Scorpio, Dictatura justiției, Mița, Carmen, […]
ce sa spun eu? sunt mica si ma topesc si mai tare…..imi place-place 🙂
Rokssana mentosana, ştiu!
Căci noi aici în almanahe, dulciurile le topim. Cu drag! 😉
[…] aceeaşi duzină de cuvinte au mai ţesut azi: psi, almanahe, redsky, scorpio, virusache, mitzaabiciclista, cristian, blueriver, valentina, vero, […]
„Dincolo de sens stau întotdeauna gărgăuni care survolează tâmpla,
construind machete pentru viitor”… asta mi-a placut cel mai mult…
Frumoasa trebuie sa fie tampla…
frumoasă? nu ştiu dacă…dar arată ca orişice machetă, modelabilă la scară mică, dar când s-aplici la scară mare, intervin modificări. 🙂
si mie imi placu aia cu gargauni şi imi place si asta „Eu mă distribui egal în anticariatul ineficient al predispoziţiilor, rece-cald, cald-rece…”
păi, da…cam aşa se urnesc cuvintele din mine, leagă ele două-trei fraze descoperind punct plăcut şi comun, iar restul cuvintelor roiesc pe lângă ele. 🙂
Şămăniţo, şămăniţo, tu, cea care ştii cât de bine ochii tăi pot auzi. Cea care ştie că multe vin din căutături înflăcărate, şi că flăcările sufletului ei pot să topească toate gheţurile pământului şi să se împreune cu ele, cea care ştie că nu sunt zăvoare în oamenii albi, când ea ştie să topească toate depărtările dintre semne şi sensuri, cea care poate să descifreze orice ar purta cele şapte pecete, ea cea care are cheia unei taine; taina tainelor.
Camelie, Camelie, tu floareo, tu ceaiule, tu uleiule de bine, ştiu câte pot auzi ochii tăi, ştiu şi când urechile mele n-aud, dar la fel de bine ştiu şi de oboseală în aceste aflări, căci nezăvorâte sunt căile către alb, aşa e, dar odihna în alb îşi cere şi ea locul întru culcuş de linişte şi pace sufletească;
Ştiu şi de frică, căci dincolo de orice nereţinere, de nesigiliu, aşteaptă tot felul de lighioane, cărora nu le pot face faţă, cărora le ştiu de frică, cum ziceam, o frică peste care chiar dacă mi-a fost turnat cositor, e tot acolo, prezentă…şi trece mereu razant, pe lângă mine, în goană; nu mă răneşte, dar mă ţintuieşte, dar tu ştii şi mai bine ce-i sechina atunci când e vorba de mine, ai ştiut mai de dinainte ce-o să-mi fie azi, şi-am văzut şi eu pe urmă…
cheia aceea despre care spui nu e un secret pentru niciunii, e lumina din cuvânt, cea care descuie orice taină, dar care lumină e greu de ţinut aprinsă, şi de-aia nu toţi au cheiţe la gât.
Tare dragă îmi eşti tu, şămăniţo. Vrăjitoare, răpitoare, plină de magie, tu, cu privirile tale, tu, stăpânitoarea descifrând în tresăriri.
Portret, pe care ţi-l împrumut (şi )eu ţie, şi nu numai cu (un) drag, ci cu două, trei…căci un dar, ştiu sigur că-şi are ramele împletite cu iubire întru om-sclipici, tresărind.
Ceva pentru tine…
un val de ninsoare de toată frumuseţea s-a lăsat peste haita de copaci…străluceau toate în jur, am adunat strălucirea şi m-am bucurat de ea…m-am bucurat de acest frumos poem… 🙂
ăsta era şi pactul iernii făcut cu mine…eu să las cuvintele sub dicteu automat şi ele să se dea cu patinele, artistic, pe luciul bucuriei, odă…
mulţumescu-ţi, Camelie! şi alt ceva pentru tine…
Femeie…scrii frumos! Am zis!
copleşitor, femeie! ai zis, zis rămâne! 😛
sa le-aduni intr-un volum te-ai gandit?
nu, nu m-am gândit! 🙂
pai…sa te!
o să mă…pe urmă o să mai vedem ce se întâmplă. 🙂
[…] duzină a clubului psi, au mai participat: blueriver. valentina. anaveronica. rokssana. almanahe. Like this:Like2 bloggers like this […]
Ce frumos trebuie sa fie ca, in timp ce iti cauti sufletul printre nimicuri si…cuvinte ninse, sa te trezesti imbratisata si cu sufletul aflat! 🙂 Foarte frumos
Şi pentru că tot a reînceput să ningă, voi face cu mîna liberă un mănunchi de zăpadă.
păi, în cealaltă ce ai, Tineriu?
Ai şi uitat? Vaaaai! 🙂
„Pe urmă mi-ai luat mâna dreaptă în mâna-ţi dreaptă, pe post de sălic,
în timp ce mâna mea stângă modela un bulgăre.”
Tineriu, ce frumos pică răspunsul pentru Cita (pe care n-am intenţionat să-l aşez după noi, dar scriai şi tu comentariu în timp ce îi răspundeam)!
N-am uitat, nici n-aveam ce, că de după omul de zăpadă habar nu aveam cine ieşise, zău, până acum(jurrrr!!) şi dacă tu erai acolo,Tineriu ( pari destul de implicat.) nu uitttt! Nu uit nimic!!!!…
🙂
Foarte frumos privirii, sigur că da, Cita! :)…şi foarte plăcut atunci când e implicat şi celălalt.
ţi-aş dărui vorbe da nu mă pricep
îţi dau ferestrele îndrăgostite să ţi le pui în loc
las că te pricep eu şi fără „vorbe”, pe care „nu le ai”, aşa e… 🙂
mulţumesc pentru ferestre vorbăreţe, Cella!
[…] Almanahe, Anacondele, Dana Pătrănoiu, Ela Roseni, Fewstuff, Gabi123, Gabriela Raza, Imagini, Rokssana, […]
Fiindca imi amintesti de Ion Barbu…
„Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.”
Un frumos periplu prin valea lui stiu! Si da, anticariatul predispozitiilor este cand cald, cand rece! Multumesc pentru incursiunea prin zapada afanata si pentru intrebari si pentru raspunsuri! 🙂
Bine ai venit, Lolita, şi bun găsit! 🙂
Mulţumesc şi eu că că te-ai oprit să te joci prin zăpezile-mi…
Că ai amintit de el, Claudiu, eu pe asta o iubesc tare, tare…
„Această pontifică lună
Cuvânt adormiţilor e,
Din roua caratelor sună
Geros, amintit: ce-ru-le.
O sobă, cealaltă mumie.
Domneşte pe calul de şah,
La Moscova verde de-o mie
De turle, ars idol opac.
Dogoarea, podoabă: răsfeţe
Un secol cefal şi apter.
– Ştiu drumul Slăbitelor Feţe
Ştiu plânsul apos din eter.” (Edict)
N-am prea avut timp de versuri în ultimele zile, așa încât mă bucură „întâlnirea” cu versurile tale, aici… Drept care îți doresc și mai multă stare de… aruncat cu „bulgări de poezie” pe blog! 🙂
Mulţumesc, GriArg!
Deocamdată ocolesc antibioticele, păcălindu-le cu citrice, lăpţic…căci am răcit. De-aici şi bulgării de poezie, altminteri nu prea-mi arde nici mie de versuri zilele astea…dar cum febra-mi dă târcoale, mi-am zis să-i dau versuri, pe post de oţet. 🙂
Apăi… eu prima dată văd așa oțet dulși… 🙂
e de m(i)ere :))
„Ce usturătoare poate fi intenţia!
Dincolo de sens stau întotdeauna gărgăuni care survolează tâmpla,
construind machete pentru viitor.”
Dacă ne-am învinge intențiile înainte de a le „zvârli„.poate că ar rezulta lucruri fără formă, frumoase prin imperfecțiune și prospețime.
Adesea, „strălucirea „ calculată pălește în fața imperfecțiunii sincere.
O zi adevărată, cu străluciri imperfecte!
Mulţumesc, Gina, adevărul nu e în afara noastră, ci în noi, aşa „imperfect” cum e. 🙂
la urma urmii cine poate hotărî măsura exactă a perfectului?
A fost o zi adevărată, nicidecum falsă, într-adevăr! 🙂
Prin Valea lui Știu
Circulă-n-truna
Pe gerul pustiu
Himera , nebuna
Ce vrea să-n-călzească
Ființa sfioasă
Iar Luna să strălucească
În noaptea geroasă
Prin Valea lui Știu .
Noapte bună !
Alioșa.
Îţi foarte multumesc, Alioşa! 🙂
În Valea lui Știu
Gerul pișcă
Totu-i pustiu
Nimeni nu mișcă.
Luna doar ea
Se mișcă încet
Departe e-o stea
Cu chip de profet.
Steaua se uită
Cum Luna se mișcă
Vântul cuvântă
Gerul te pișcă !
O zi bună !
Alioșa.
Alioşa, ai şi-un blog de poezie? Că dacă nu, ar trebui să-ţi faci, în pauzele când politichia te oboseşte.
Mulţumesc şi pentru acestea din urmă, care îmi plac şi mai mult.
[…] la duzina propusă de psi: S-au mai jucat cu aceleaşi cuvinte şi: psi, virusverbalis, scorpio, almanahe, cerroşu, cristiangheorghe, rokssana, anaveronica, dictaturajustiţiei, vântdetoamnă, […]