Afară, zile-n ispită, când zvonuri de libertate zac sub nămeţi,
când demnitatea iese pe nas, dacă-i rosteşti numele,
fiindcă o păzesc bine uniforme de cauciuc,
oameni-garou pentru oameni-revoltă,
căci, lucru ştiut, vântul schimbării poate produce electricitate.
Înăuntru, o frunză-preşedinte, de plastic, nevrând să cadă,
îşi repetă discursul în oglindă şi pauzele, pentru efect.
Dintr-o biserică, cu turla înaltă, bliţul surprinde:
cadru inestetic, nepăsare cu zâmbet,
poporul, un neavenit, ademenit c-o dulceaţă de cireaşă amară
învăţând pe de rost când să tacă sau când să vorbească şi
înfăşată în materiale scumpe, de la tribună scâncind, politica.
Zile obişnuite de iarnă, când cireaşa nu se mai coace,
deşi, în numele ei se vând zilnic torturi.
Zile de doliu, în care “Aniversarea”, la teatru, înseamnă moarte,
o moarte ironică, luând un Actor ce-abia strigase stins: Libertate!
Şi-acestor zile, când nu mai e nevoie de motiv- garou,
ca sângele să fie vărsat, inestetic,
în eprubete, vântul ori alt înţeles le-aduce, laolaltă, aşternut alb de tăceri şi mizerii.
Sunt zvonuri că există o înaltă societate numită Ispita,
Care-a picat mai demult frunza. şi care-acum vinde baloane de cauciuc,
şi de-asta nu se mai nasc nici eroi.
Eu, îmi aprind un bec, analizând nevoia de electricitate,
şi duc mâna la nas, căci am început să înţeleg abia acum ce-nseamnă “a fi”…
pe jumătate viu.
zile friguroase, în care cuvinte, precum inestetic, cauciuc, cireasa, garou, electricitate, frunza, vantul, zvonuri, inalta, numele, nas, ispita pot însemna orice, şi care, aşternându-se, precum le e voia, colorează alb de psi©, cerroşu, miţa, tiberiu, cioburi de chihlimbar, rokssana, V.V., scorpiuţ, dunia, cita, dictatura justiţiei, vero, sub formă de comentariu la psi©, carmen, abisurile, vântdetoamnă.
Alma Nahe(r) 
Elegia politică a zilelor acestui sfârşit înzăpezit de ianuarie… Frumos!
Curat-murdar! 🙂
[…] Pingback: Acestor zile « Almanahe's Weblog […]
oameni-garou!
sună mai bine decât oameni-presiune…;)
[…] tiberiu labulivar blogvista anacondele redsky cita almanahe t e e e e e e e e e e e andy , lili , ragnar , ivanuska 44.437711 26.097367 Rate this: Share […]
[…] duzinelor stârnite de psi. Au mai participat şi: (bineînţeles, prima ) psi, redsky, tibi, almanahe,anacondele, virusul,scorpio related postDuzina de cuvinte…sentimentaleDuzină de […]
[…] Iar temerarii – mai puţini şi temerarele – mai curajoase, care s-au încumetat să jongleze cu aceste voroave, sunt: redsky. Miţa . anacondele . virusache . scorpiuta . almanahe . rokssana . […]
Cât de frumos legi ideile și ce bine știi să mânuiești cuvintele ! Îmi place pentru că respect întotdeauna dreptul liber al fiecăruia la exprimare și pentru, na, mă laud,că și eu sunt FAIRPLAY ! 😆
Ştiu, Carmen. Tu eşti foarte inimoasă, iară eu nu combat în poliTICHIE, căci n-o iubesc nici de la dreapta la stânga, nici invers şi nici pe centru…că nici ea nu iubeşte de-alde mine…noi…Legatul cuvintelor nu mi-l atribui…sunt mai mult delegatul lor. 🙂
nici zapada intarziata nu ne-a mai tinut in suspans, si zicem ca e prea multa pe strazi, in parcari, in fata caselor, in entuziasm, in speranta ca se va intampla dezghetul pana in ultima primavara…dar suntem firi rezistente, oameni care indura, sau mai bine cum ai spus tu „oameni-revolta”.
Zi cu soare pana pe seara iti doresc!
Mulţumesc, Dunia…zi cu soare fu…Natura are felul ei de-a răspunde manifestărilor de orice fel. Acolo unde crezi că opreşte poate că, de fapt, forţează. În seara asta am mers în Piaţa Unirii. Merg acolo din prima zi de protest. Nu strig, nu scandez, nu huidui, nu am nicio vrere în clar. Ba, dimpotrivă, car cu mine noian de utopii. Caut oameni şi-atât…nu-mi place să-i clasific, deşi o fac. Revenind…merg acolo şi zăbovesc o vreme…uneori singură, alteori cu un prieten. În seara asta am ajuns aproape de momentul de rugăciune…în zapadă erau aprinse multe lumânări. Înainte de rugăciune, priveam la un copil, venit cu mama lui în Piaţă, să se joace. Numai că mai mult îl păzea, şi-l simţeam de la distanţă, plictisit. I-am zis prietenului ăstuia că m-aş duce să mă joc cu el….după rugăciune, ce să vezi, a venit el la mine, şi mi-a aruncat în picior un bulgăre…apoi a fugit…şi-atunci am început să-l alerg pe după monument. Ne-am zbenguit vreo jumătate de oră; evident ca nu l-am prins…nu i-am văzut deloc faţa, fiindcă era întuneric…şi nici el pe-a mea…doi necunoscuţi, dar bucurie comună şi sinceră, mai ales..fără îndatoriri, concluzie trasă abia acasă…mama copilului a stat şi ne-a privit…pe plecare, mi-a zis:”pesemne că v-a simţit ce fel de om sunteţi, că altminteri e singuratic…”
Aşadar, dezgheţul, ca şi îngheţul, e în noi, în puterea noastră de-a-ndura…
Puterea perverteşte.
Nici pe actualii opozanţi nui i-am văzut grăbindu-se să plece cînd zeci de mii de oameni strigau împotriva iliescului. „Cînd o să văd măcar o sută de mii de oameni în stradă, o să mă gîndesc şi la ei”- a spus ilicescu; „pegră” au fost denumiţi oamenii de la unicersitate de vestitul cap-de-cauciuc, Rrrrrăzvan, Theodorescuuuu. ŞAMD.
Tineriu, n-am uitat acele momente, dar se numesc „trecut”…iar momentele prezente nu mă lasă ele să le uit, căci, de la o zi la alta îs mai ceva ca un ceas deşteptător şi te trezeşti cu întrebări, vrei-nu vrei…sonerie enervantă. Nu puterea perverteşte, ci dorinţa de-a o dobândi! De fapt, singurul moment pe care am vrut a-l marca prin această introspecţie în real a fost moartea actorului, mijloc de poem, de altfel…l-am aşezat în context politic, ca să văd cine moare şi cin’ se piaptănă…şi-aşa-mi vine să strig, contrar lu’ nenea Iancu: Daţi la oglinzi!”…
OK!
Ohoo am recunoscut tot jurul-dimprejurul meu și nu-i deloc ușor să pronunți realități pe litere. Bravo!
Aşa e, şoseţică, e mai uşor să le zici pe nume(re)! 🙂 Bravo e mană cerească pentru actori…Mulţumesc!
poates-ar cuveni să repetăm lecția despre ger sau un descântec împotriva ispitei . Cireașa era pe colivă, mdap.
poates-ar, însă numai iarna ori mergând „la ţiganci”…cireaşa e pe coli, mai mult…vă mulţumesc ţie şi suratelor mergătoare-n spam că aţi răbdat acolo; am hotărât că o să vă răspund pe cap de locuitor.
poate s-ar cuveni să repetăm lecția despre ger sau un des-cântec împotriva ispitei. Cireșele au fost mai întâi la urechi, pe urmă au picat pentru a desăvârși coliva(modest tort funerar).
„la colţuri viaţa vinde flori, se moare des de două ori…prietenii se duc, se-ntorc, porcul mai este încă porc…”
[…] cuvinte le veţi găsi şi la: redsky, mitzaabiciclista, tibi, cioburi de chihlimbar, virusache, almanahe, dunia, cita, dictatura justiţiei, rokssana, scorpio, vero în comentariul de mai jos, Tweet […]
o duzina politica …bravo!
„fiarele flămânzesc în miei, strada miroase tot a tei…
Politichie în jurul unui mort de curând, de fapt…Mulţumesc…
Aia cu frunza da presedinte-stevie-imi place despre dansa… Si celelalte, dealtfel.. :))
virusache, pe boc(nă) de ţi-e prietin nu l-am zărit, că mă dedicam şi contemplării lui…dar, neaşteptat(?) din mic se face tot mai mic, de parcă a adunat toate prăjiturile din toate variantele Alice, publicate vreodată… alea pen’ micşorare, desigur.
[…] de chihlimbar, virusache,almanahe, dunia, cita, dictatura justiţiei, rokssana, scorpio, vero Posted in Uncategorized | […]
am mai fost pe-aici. am citit şi am tăcut. cu uimire. aceeaşi uimire că aceleaşi cuvinte pot naşte atâtea tablouri. al tău… atât de real că doare. actorului i se aduce acum un ultim omagiu… rip! contestat sau adulat, a fost totuşi o voce, un chip, un om trudind pe scândură…
psi©, în ultima vreme am constatat ca ne îndoim de orice…chiar şi de umbra-ne.
În fapt, îmi propusesem un poem numai despre el…Pe nedrept poate, a rămas pe post de concluzie, dar strecurată la mijloc, în vâltoarea zilelor, vrând să nu condamn…de-asta m-am postat cu bliţul în turla bisericii…mi-am lăsat semne întoarcerilor, căci vin alte vremuri. Şi nu vreau să mai uit nimic!
[…] Psi , că au mai scris : redsky, mitzaabiciclista, tibi, cioburi de chihlimbar, virusache, almanahe, dunia, cita, rokssana, scorpio, […]
[…] mai joaca ,,Duzina” si Psi redsky, mitzaabiciclista, tibi,Virusverbalis,Cita,anacondele,almanahe,Rokssana,Carmen Sima,dictaturajustitiei, Like this:Like4 bloggers like this post. […]
o duzina in timp real…ai surprins totul…nu-i de ajuns ca manuiesti perfect cuvintele, ai si ochi de vultur 🙂
am bliţ! 😉
în realitate nu văd trăsaturile feţelor decât de la cel mult 3 metri distanţă. :))
poate s-ar cuveni să repetăm lecția despre ger sau un des-cântec împotriva ispitei. Cireașele au fost mai întâi la urechi.
mdap? 🙂
repetăm, sigur că repetăm…ca să ne intre bine-n cap!
ai surprins evenimentele acestei zile, in duzina de cuvinte… tu poti scrie oricand si orice 🙂
Ei, Carmen…ştiu că asta e senzaţia…dar nu-s întotdeauna în curgere liberă. Nebunia de mai sus a apărut de sub nămeţi cu ultima parte mai întâi…abia apoi s-a născut un început, da’ greu, tare greu(zile diferite, chiar)…şi-apoi am înţeles miezul. 🙂
dar mulţumesc din suflet pentru creditare!
[…] aleasa de psi si preluata si de redsky, mitzaabiciclista, tibi, cioburi de chihlimbar, virusache, almanahe, dunia, cita, dictatura justiţiei, rokssana, scorpio, vero , blue river, Share […]
In cuvintele tale pana si politica devine frumoasa 😉
posibil, căci în momentele când nu gândeşti urâtul cu patos, frumosul stă gata-gata să răsară în cele mai neaşteptate locuri; mulţumesc!
poate s-ar cuveni să repetăm lecția despre ger sau un des-cântec împotriva ispitei. Cireașele au fost mai întâi la urechi 🙂
ba, cireaşele au fost mai întâi la alte urechi…de des-cântăm, să crape gheaţă, ispită spre alunecări…:)
iartă-mi redundanța, azi am avut tendința de a intra în spam. acum mă gândeam la zilele despre care ai scris și m-a vizitat o curiozitate maladivă legată de concluziile finale. Cum se vor sfârși toate astea?
Ano, pentru plastică le-am eliberat de la spam pe gemene, unele cu particularităţi, căci nu se justifica redunDANŢUL lu’ matale.
Concluzii finale? Păi, cam ca la sfârşitul unei piese de teatru, e musai să pleci c-o întrebare, două…Altminteri, regizorul şi actorii nişte d-zei…şi nu cred că e cazul, căci muritori, la fel… 😉
[…] azvârlit grăbit în joc, alături de Psi, Almanahe, La bulivar, Rokssana, Redsky, Cioburi de chihlimbar, Scorpio 72, […]
se obișnuiseră cu întunericul călduț din spam, credeau că așa e în viață. mulțumesc că nu le-ai lăsat acolo. da, muritorii sunt pe măsură și mai sunt și liberi pe deasupra.
nu erau prea departe de adevăr, căci suntem destui p(r)i(z)onieri în spam-ul celor care detin puteri; în ce priveşte spam-ul fiecăruia, nu ştiu, dar eu pe-al meu îl cercetez de nu se vede…nu se vede?
cred că partea asta cu muritul e foarte interesantă…noi cercetăm vieţi, dar ar trebui să căutăm, poate, şi mai mult, în trecerea în nefiinţă a fiecărui cunoscut…Plecarea lui Milu a fost foarte frumoasă, cu ecou, cea a lui T.Mărăscu(regizor) a trecut aproape neobservată.
„Torturi” ale sufletelor schingiuite, prăbuşite sub nămeţi întunecaţi ai tuturor zăpezilor cărora le-au fost căzute, cele cărora le-a fost întemniţat albul de către chipuri de catran cu respiraţia slută, hotărându-ne viaţa, îndreptându-ne înspre moartea în viaţă, pe visurile noastre călcând, fiind, dar nemaisimţindu-ne vieţuind pe pământurile aşteptânde ale altor ninsori, cărora ne vrem să nu le mai fim aruncaţi iluzoriu, altfel vor rămâne din noi doar nişte vorbe, doar nişte vorbe spuse cândva, într-o iarnă, într-un monolog îndelung al răbdării, dialog însă cu nimeni.
da, Camelia, dar deşi dialog către nimeni, întreţinut de c(in)eva, cu ceva mai mult decât puţin(deloc din drum) şi cu cineva mai mare decât nimeni(căci încă credem în zâne), situat undeva între „simt” şi „este”.
„în realitate nu văd trăsaturile feţelor decât de la cel mult 3 metri distanţă”…Nici tu?
da…dar nu port ochelari(deşi ar trebui, zice doctorul), îmi convine. 🙂
Pentru tine, suflet drag, femeie-femeie.
atât de duios şi atât de trist poemul …pe-acesta l-am postat şi eu pe facebook în seara trecererii dincolo…mulţumesc, dragă şi sensibilă, Camelia!
Tot ce-am avut în sufletu-mi mai bun
Oricât am vrut, n-am cutezat să spun.
De altfel, vorbele acelea nu-s altcuiva vreodată de tradus.
Pe urmă, nu ştiu cum, printr-o minune,
Mai bine fără un sunet să pot spune,
Chiar dacă nu rostită-ntr-un cuvânt:
Era întâia notă a unui cânt
Şi după cântu’ acela-mi pare rău.
Poate-aş fi pus în el şi glasul tău,
Dar fără-a-l întâlni mai înainte.
Sunt, doar, şi cântece fără cuvinte.
mă apucai şi eu să scot demnitatea pe nas dar nu mi-a ieşit…poate e de intrat pe urechi şi nu de scos 😛 Frumos poem!
libertatea e pe vârf de nas, de-aia ne uităm cruciş la ea. :))
mulţumesc, dramo!
frumos, aşa e…în urâţenia lui, acolo…
Te tin si eu de mana in numele libertatii. Cand spun „libertate”, nu mai sunt nici bufon, nici histrion.
Aşa, zâno, om! …om merge, mână-n mână!
[…] florinapacuraru literesicifre theodora zamfir ulise vipdeva loreleimihalcea almanahe glontul fewstuff lunapatrata teonegura naomikko outspokenideas ShareLike […]
Ştiai despre plecare asta?
manokabay.wordpress.com is no longer available
Sunt tristă.
NU, nu ştiam, ieri încă era…sau alaltăieri? şi l-a şters, acuma văd; credeam că doar l-a închis…ce să zic? aşa i-a fost vrerea…s-o întoarce el, de i-o fi dor şi de-o avea chef. 🙂 am văzut că şi tu ţi-ai închis comentariile la ultima postare(că tot veni vorba).
doar la postarea asta?
Da, suflet drag, doar la postarea asta.;astfel am simţit.
Vorbele tale pătrund în adânc, au ascuțime , dar pot să și mângâie, deseori mi-e teamă , mă sfiesc în fața noianului de idei..
Voiești să cunoști lucrurile?privește-le de aproape, zicea Maestrul Caragiale.
Tu ești în inima lor.
Mă înclin!
Mă joc, Gina! Ca şi tine, ca şi ceilalţi care-mi trec pragul, ca şi Caragiale şi, cu siguranţă, ca şi încă mulţi alţii nedescoperiţi încă…Sunt zile când idei ori vorbe nu s-ar vrea scoase nici trase cu arcanu’…Dar, da, cumva sunt inima jocurilor proprii, voiesc a cunoaşte mai mult decât am cunoscut până acum şi mă trezesc şi eu, câteodat’, sfioasă în calea propriilor mele cuvinte, aflată în aceste căutări. Uneori nu-nţeleg nici de ce vin ele, nici unde se vor duce…căci nici eu nu ştiu de unde vin şi încotro mă duc.
Mă înclin şi eu în faţa cuvintelor tale, mereu mângâietoare, blânde…
Bună!
Tu zici că „vântul schimbării poate produce electricitate.„
Așa cum văd eu, că la mine este o zi însorită, pe la alții, albul a pus doliu în ferestre..
Ce-o fi vrând Dumnezeu cu noi??
o să las comentariile deschise, Gina, poate s-o îndura şi-o răspunde chiar el.
nu cred că vrea mai mult decât putem duce…
[…] duzinelor stârnite de psi. Au mai participat şi: (bineînţeles, prima ) psi, redsky, tibi, almanahe,anacondele, virusul,scorpio, rokssana, cita, carmen sima, dictatura justiţiei, […]
[…] România am mai scris: realitate, zarea de plumb, studiu într-un pahar cu vin, nunta mută, acestor zile, Ro-mânia, Almanahe de colorat(ură) cu poze şi apolitic. Nu e musai să click-uiţi link-urile, […]