Între mână și talpă

Îți simt gândurile,  undeva între mână și talpă
se derulează pe pielea mea, cadru cu cadru,
film într-o apă micelară
și-atunci simt că soarele poate fi atins
și nu îmi mai amintesc că aș fi vrut să o lepăd vreodată.

Nu vreau necazuri!, îmi spun mâinile tale.
Deși pielea ta e un oraș liniștit,
nu mă pot muta definitiv în ea,
fiindcă ar trebui să îmi car acolo și poveștile
în care îmi fumez nopțile și cred că
lumea nici măcar n-a început,
că încă își așteaptă facerea.

Îți știu sufletul,
l-am văzut gol în fața camerei
într-o peliculă de viață.
Tălpile lui lăsau dâre albastre…

Nu-s în pădurile mele, îmi arată tălpile tale.
Dacă mi-aș asculta copacul în care tot cioplesc,
prea m-aș pierde în cântecul lui,
iar eu abia de-mi mai simt scoarța fermă!
Nu ești decât un alt fel în care aș muri,
fără să îmi mai simt ridurile, adevărat,
un gând albastru,
dar în câte feluri mai poți scrie despre pielea ta,
atunci când nu poți trece de oglindă dincolo de vis?

Am scris pagini de lună,
dar încă nu pot să scriu paginile de soare.
Între mână și talpă sunt atât de multe taine!

M-am trezit din vis brusc, m-am îndreptat către oglindă și te-am căutat în fiecare por. M-am uitat pe urmă la vers. Te-am căutat pân’ la luminișul din obraz. Nu știu când am așternut cuvintele sau când s-au așezat pe tărâmul ăsta al plăsmuirii. Întrebarea „Tu în câte feluri mai poți scrie despre pielea ta?” era singura care stăruia în a-mi aminti care e și de unde începe realitatea. Pierdută în poemul visului, cine știe ce aș mai fi scris?

Însă, iată-mă, prinsă între oglindă și perete, cu o cutie de cremă antirid și fermitate în față.

Despachetez, desfac capacul și mă ung. Când nu îmi ung sufletul cu un poem, îmi bucur pielea. Visul n-are pereți și nici oglinzi, îmi zic îmbufnată. Când pielea mea e bolnavă, și eu sunt nefericită! Apoi, tot eu, dar cea din oglindă, îmi zic: Până azi! Uite ce scrie aici: Gerovital H3 Derma+, prima linie de produse dermatocosmetice de la Farmec. După ce am scris asta, se schimbă rândul scris mai înainte: Când pielea mea e sănătoasă, și eu sunt fericită!

Sunt seri când sufletul mi-e în ger și îmi vine să strig „Ger! O, vital!”, fiindcă aș vrea să îngheț orice război hate&love cu pielea mea întru frumusețe. Noroc că unii sunt specialiști și în suflete, atunci când vine vorba de piele, unde nu încape metafora decât ca mijloc, fiindcă o cremă poate fi și un unguient al sufletului. Eu am ales de multă vreme specialiștii Gerovital, cumva, o peniță care îmi rescrie pielea (!), prin produsele lor (românești!) de calitate, unde raportul calitate – preț nu e invizibil, fiindcă sunt produse ieftine, produse de tradiție, mandrie românească.

În vis, am ales lacrima în folosul unui zâmbet. Dar, nu întâmplător,

căci apa micelară Gerovital H3 DERMA+ este formulată la un pH apropiat de cel natural al lacrimii, cu agenți de curățare blânzi care menajează bariera protectoare a pielii, curăță delicat, respectând echilibrul natural al pielii.

Produsele sunt hipoalergenice, fără parabeni, alcool, coloranți și sunt testate sub control dermatologic.

Așa cum schimbi cuvintele, întru frumusețe, așa poți și schimba crema cu una care să îți readucă zâmbetul la trezire. Am curățat și eu delicat, respectând echilibrul natural dintre femeia-poet și cea care nu-și ascunde cremele în proba cu numărul 19 pentru SuperBlog și