alma nahe

Furtună

In arena luptelor sterile, cap umplut on Mai 7, 2012 at 1:12 PM

Că-i da, că-i nu, furtună potoleşte-n pragu-mi şi

zâmbeşte, doar o melodie eşti acum pe norul meu!

Nu da din cap, dacă a nu, a da,  te ameţeşte!

Eu încă-ţi mai zâmbesc şi doar

suspinul meu e gheaţă, dar în ceai fierbinte.

Şi ia, serveşte! Acum, că ai venit, nu mai sta drept,

ci, un atât, din împărţiri un cât şi-un rest.

Tu, candid sunet, nu te mai compune opus!

Rămâi neterminat, în fredonare lină.

Şi-ai grijă,  intră-ncet şi nu-n timpan un tunet,

căci încă n-am ‘cercat să rupem împreună din vata de zahar,

apoi bucata ceea s-o facem un pahar,

şi-acolo, tremurânde, cristalele de-amar

s-aşternă-n plin doar unde, pentru echilibru, fără minutar.

Ia-ţi de pe mine fulger despicând copac, din care albe foi eu înfloresc!

Aşa că hai s-oprim furtuni în lapte, iscate din nimic!

Fără dureri şi fără vreo căinţă,

ne-om coborî odat’ din cercuri şi călare…

Şi ne-om potoli vertij cu ploicele care face-vor să crească-n noi

rod tainic, nu înec de-amar şi roi de gâze.

Tu-aşază-te! Şi uită să-mi mai răsuceşti creioanele prin bucle,

din care tu-mi  faci arc,  ca prin păduri să te vânez!

Nicicând caneforă n-am vrut să  fiu,

cu maxilarele-ncordate. Tu fă-mă tei!

Pe cap, aş vrea să am doar coşuri cu struguri sau gutui

şi să dansez desculţă lângă reci fântâni…

Dar nu mă laşi…mă-nchizi în ieri.

Ori nu ştii încă cum să-nseninezi?

Hai , dă-mi iar dinţi de lapte,

ca să măsluim maşina timpului

să se socoată doar cu numerele pare!

Doar undele încă mai au ca ritm plecările în scoici…

Şi-acolo perle încă îşi aşteaptă port.

Şi, dragul meu, că firea asta care nu ne trece

ne cere ca treziri o apă rece, atâta lucru ştim!

Dar mă gândeam ca picuri de amar acum să te trezească,

să rupă firul care-aduce  a hotar,

iară furtuna din pahar s-o aboleşti, te rog, de vrei, de poţi,

că prea ne socoteşte  ea ca om şi lege, uitând ca să mai fim.

Sta scris Futună şi pe-alte tărâmuri: psi©, carmen pricop tineriu, altcersenin, anacondele, scorpio, cristina, carmen, ada pavel, abisurile, ratzone.

Anunțuri
  1. Ce-mi place să mă răsucesc nestingherită prin vorbele tale

    „Tu, candid sunet, nu te mai compune opus!

    Rămâi neterminat, în fredonare lină.-„

    Mi-ai amintit, într-un fel special de poezia lui Arghezi- Melancolie! Fug s-o caut , ți-o aduc în dar , la început de săptămână cu parfum de catani învălătușiți în vise!

  2. „şi-acolo, tremurânde, cristalele de-amar

    s-aşternă-n plin doar unde, pentru echilibru, fără minutar.”

    Ad – mi – ra – bil !!!

    • Tre’ să recunosc că vreo câteva versuri din poem, printre care şi ăsta, le-am scris exaltată fiind de versurile lui Carmen Pricop şi acolo, la ea-n foi se născură mai întâi, ca şi comentariu…

  3. […] almanahe Like this:Like8 bloggers like this post. […]

  4. Ți-am adus – nu melancolia, ci frumusețea așteptării!

    Am luat ceasul de-ntâlnire
    Când se tulbură-n fund lacul
    Şi-n perdeaua lui subţire
    Îşi petrece steaua acul.

    Câtă vreme n-a venit
    M-am uitat cu dor în zare.
    Orele şi-au împletit
    Firul lor cu firul mare.

    Şi acum c-o văd venind
    Pe potecă solitară,
    De departe, simt un jind
    Şi-as voi să mi se pară.

  5. 🙂 ba, O LInişte…

  6. ” Aşa că hai s-oprim furtuni în lapte, iscate din nimic! ”
    Oli ar trebui să citez întreaga poezie dar parcă la furtunile iscate din senin am rezonat cel mai bine.

  7. furtună în lapte așadar
    să punem în pahar
    nectar
    eu vin,
    cu pasul lin
    senin
    s-aduc în ceașca ta.

  8. […] Pricop altcersenin anacondele scorpio Cristina Mirodone almanahe Carmen Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this […]

  9. […] la : psi, poezele, eclpsademart, anacondele, tiberiu, cristina, Clopotel, almanahe,
     dictaturajustitiei, adapavel, profunzimi. Like this:Like10 bloggers like this post. […]

  10. Foarte frumos. Las muzica să comenteze pentru mine

    • păi, da…aşa-s furtunile! sunt acolo, dincolo de geam, unde le e locul! şi chiar dacă uneori vin peste noi, avem opţiuni: închidem geamul ori mergem noi afară, peste ele, cu căldura şi iubirea noastră, sclipiciul vieţii.
      Mulţumesc!

  11. […] exista si la ei:  psi, poezele, eclpsademart, anacondele, tiberiu, cristina, Clopotel, almanahe, 
    dictaturajustitiei, adapavel, profunz Share this:TwitterFacebookEmailPrintLike this:LikeBe the […]

  12. Poemul asta hraneste, hidrateaza, precum oaza de apa in desert.

  13. Si dincolo de furtuna asta sta linistea, nu?

  14. Sta liniştea ori întâmplarea care conduce-va sau nu spre…a-sudând, a-sumând.

  15. Un rest din noi care să ne creadă, care să ne oprească, deşi neputincios, în undele himeric şi care să ne spună că ne are.
    Câteodată, într-un undeva, când irumpe, irealul se confundă cu realul; e atunci când undele se umple de prezenţe absente.
    Plecările din scoici sunt camuflate într-o imensitate străvezie, putând chiar părea a vidului. Şi un abis ar cuprinde tot ce ar înconjura-o…dar golul este el, cel care o va (re)găsi. Pentru că golul e absenţă. Golul pe care îl simţi în plenitudine.
    E „undele”.
    Şi poate că se află acolo unde irealul e prezent, acel „acolo”.

    Cu drag, tălmăcitoarea mea iubită…Mulţi nu acceptă bizarul în realitate, şi cred că straniu poate fi doar în vis…acum glumeam.

    • Abia după ce am scris asta am citit la tine! Ţineam să ştii! Aşa că am fost un tălmaci fără vreo vrere şi fără de acea ştiinţă a făcutului…ele, cuvintele au venit dinspre golul acela al tăcerii-pădure.

      Cei ce nu acceptă bizarul, straniul, ca parte a realităţii trăite sunt cei ancoraţi. Şi rămân blocaţi acolo, în portul normalului până la prima furtună, care le va aduce ceva pagube. Unii le vor socoti normale, alţii nu…
      Eu tot timpul am crezut că dacă pot face ceva în vis, pot face şi aici.

      • Oriunde tu eşti tălmăcitoarea mea iubită; iar eu îţi zisesem despre gândurileurmă, astea pe care ţi le lăsasem aici, în locul cu tâlc, cuvinte, în care tu ştii să auzi ce alţii n’ar putea desluşi.

        • tot ceea ce ai scris acolo s-a aşezat aici întru umplerea golului, întru acea regăsire…şi, în general tot ce se scrie acolo la tine, vine din urme clare cu torţă arzând, când în preambul (intim), când postfaţând;
          iar tu, tu eşti oracolul meu iubit! 😛

  16. „Tu, candid sunet, nu te mai compune opus!
    Rămâi neterminat, în fredonare lină.” – mi-a placut asta!
    „iară furtuna din pahar s-o aboleşti, te rog, de vrei, de poţi” -hm, de-ar fi sa vrem…

  17. Mă enervează desăvârşirea? Poate…:) Fiindcă orice e terminat e sortit morţii la un moment dat, chiar dacă pe repeat…chiar dacă în mereu nouă (re)descoperire.

    De-ar fi, să vrem! 😉
    Cheile da-ului sunt şi ele în fiecare din noi, dar le facem pierdute, naiba ştie de ce…

  18. Târziu, prea târziu am ajuns la furtuna ta. M-am bucurat să re-găsesc fragmente de tablou la care am tras cu ochiul mai înainte şi mi-a plăcut mult cum s-au colorat puţin altfel de la decorul de nouă idee.

  19. Mai bine c-ai ajuns târziu, după furtună urmează întotdeauna senin. 🙂
    S-au colorat fără să le caut eu direcţia…doar ştii cum (ne) vin cuvintele!
    Pe mâine, Carmen!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: