alma nahe

Tropotite

In joi alb on Mai 10, 2012 at 4:45 PM

(Nu daţi muzica tare! Încercaţi să respiraţi în acelaşi ritm ca şi cel al cântecului…)

„Să te opreşti din când în când şi să te uiţi la petele de pe pereţi, la cenuşă sau la foc, la nori, la noroi sau la locuri de genul acesta, în care… ai putea găsi idei minunate.” Da vinci

În aburii de cafea şi-n caimacul ei dimineaţa e simplă.
Abia în zaţul de pe fundul ceştii ghicesc viaţa se complică, încă o dovadă cafeaua trezeşte.
Eu întotdeauna îmi las o linguriţă-n ceaşcă, rece măsurătoare între ce-a fost când era plină şi caldă, şi între, ca şi-acum, goliciunea mată, rece dulce-amăruie temătoare.
De fiecare dată linguriţa mi se propteşte şi ea rece-n obraz şi rămâne o vreme în pori, ca o dungă de răcoare.

De ce (să) te afli în scena asta?

Şi-n ce culoare (să) mă pierd?

(A)maro!

Şi de ce mă simt în apele mele când am de-a face(ri) cu cuvintele, care-s de pământ?

Care-a fost primul meu cuvânt folosit aici azi?

În

Prima literă?

Î.

Î-ul, fluxul rodnic al imaginaţiei.

Scârţâind, zdrăngănind, extrag melodia.

Respiraţia, melodia vieţii.

Fâşâim…fâşii de viaţă.

Rândurile scrise-şi schimbă forma ori de câte ori le citesc.
E de-ajuns o a(l)titudine jucăuşă.

Mâna îşi caută de lucru, degetul mare sprijină, celelalte patru-n tropăit cadenţat de cal.

Compun o tropăită?

Dimineaţa asta mă reduce(?) la a fi un analist glumeţ.

Tropăituri, tropăieli…

Ploaia se aude căzând precum ropotele de-aplauze. Acum absentă, dar ieri atât de activă.

Dar încă o ascult.

După-amiaza,  ca şi o ancoră, îşi căută-n asfalt adâncul permis vieţii pentru acostări.

La prânz mănânc forme geometrice. Câmpurile gustului le transform în formule cu miros.

Undele, (o)static, se adaptează (ha)haosului multitudinii de cadre luminoase.

-Ouă vrăjite, vă rog!

Ouăle prăjite induc, clocind simţul indiferenţei.

Tubul digestiv schimbă forma.

Eh, editorii interni!

Ei au un carne-ţel în care-şi notează coduri…

Eu, omul!

Navigator de pirogă printre energii invizibile.

Dacă  ascult timpul întreg şi nu pe bucăţi, tictacul enervant dispare.

Dacă pun degetul pe buton şi tastez, liftul lui acum mă duce de nas, de mână, altundeva, mă des-prind.

Tărâmul alternativ.
Un acum în.
Şi tu, precum o santinelă…
Viteza creierului în luptă cu viteza cuvântului scris.
Când mă desprind eu devin o gaură albă şi culori.
(În) plus reflexul Babinski…
(În) foiala o-ului ochiului.

Anunțuri
  1. Santinela in piroga vine acasa si gaseste ceva bun, bun de citit. Frumoaso! As zice ca ti-s ochii asa de…, dar nu vad prea bine asa de cum…Frumoaso!

  2. Tu esti zana vulpilor?

  3. Claudiu, o iau! 😉
    Aaaa…şi să ştii că mi-am luat rochiţă neagră cu păun…

  4. Paunito!

  5. Mi-a placut foarte mult…

  6. scriere de joooi?
    pentru noooi?
    😀

  7. Draga mea, dupa cum ai observat, sunt intr-o…pauza: nu scriu si ma abtin sa comentez pentru o vreme dar… ma ispitesti cu cimiliturile tale! 🙂
    Frumoasa ta referire la cafeaua de dimineata si zatul ei mi-a amintit versetele Psalmului 74.
    De am putea avea mai multi cate o lingurita sa masuram cat zat ne trage la fund in gaura neagra a vietii… poate nici nu ar mai fi asa de …complicat sa traim… Am invata sa pastram un pic de clar… pentru clipe tulburi! 🙂
    Te imbratisez

    • Cita, draga mea, ce mă bucură vizita ta! Şi mai mult mă bucură că te-am ispitit. Sper să revii curând, povestitor drag nouă! Am tot încercat să-ţi las câteva cuvinte, dar antivirusul meu închide pagina ta când vreau s-o accesez…vroiam să te întreb cum mai eşti, ce mai faci, prin ce poveşti …ş.a.m.d. Îndrăznesc să cred că poate că gândul înspre tine te-a şi adus….
      Şi să ştii că chiar avem mai mulţi, în dar, lin…guriţa! 🙂 Doar că îi uităm adesea măsura…
      Şi eu te îmbrăţişez strâns-strâns!

  8. Nu pot să concurez cu comentariile de mai sus. Mi-a plăcut mult postarea şi muzica. Poate pentru că tot vorbeai de cafeaua amara – uite o melodie de jazz care imi place dedicate, de formaţia The Careless Lovers, cafelei

    • Da’ cine pune problema concurenţei? Aici poate almanahi fiecare ce şi cum doreşte, iar o muzică grozavă poate face mai mult decât o joacă cu cuvintele, de care mi se acreşteeeee uneori… Odată am luat pauză 8 luni. Nici nu credeam c-o să mai revin. Mulţumesc pentru videoclip, e grozav, nu-l ştiam. Şi nici de formaţia asta nu auzisem.

      • Mă bucur că ţi-a plăcut. Mie îmi place muzica in general, dar parcă unele melodii de jazz sau rock mă prind mai bine decât altele. Ştiu că nu-i concurs între vorbe, dar pe de altă parte îmi place la asist la jocurile voastre de cuvinte. Parcă aş fi în mijlocul unui atelier de creaţie din care, ca într-un atelier de reparat maşini, în loc de piese şi şuruburi, se împletesc în aer cuvinte, combinând şi formând o „maşină” de lux.

        • şi mie îmi place rock-ul, apoi jazz-ul, în ordinea asta…
          ce frumoasă comparaţie! maşinăria vorbelor…

          • Se vede că se ia, dacă stau şi vă citesc pe voi 🙂 Cred că şi eu în ordinea rock, jazz – pot să zic că le prefer. Totuşi am un feeling deosebit pentru melodiile de tix dixieland şi scuturate, cum e cea de sus. Am uitat să zic că ţi-am legat muzica de titlul – Tropotite şi nu doar de cafea 🙂

            • Sigur că se ia, căci se dă! 🙂
              Observasem! Cafeaua îmi dă senzaţia asta mereu…de-aici şi titlul. 😉 erau la pachet.

              • O perioadă lungă n-am putut bea cafea şi mi-a lipsit senzaţia aceea de plăcere dimineaţa, când am dat de videoclipul acesta. M-a amuzat atunci şi mă găndeam că abia aştept să pot bea, din nou o cafea. Acum beau 🙂

                • e primul lucru pe care-l fac dimineaţa, e ca un ritual…
                  mă dau jos din pat, pun apa la fiert, apoi în timpul ăsta fac gimnastica de trezire, adică spăl vasele, patul, mătur în jurul măsuţei unde-mi ţin laptopul, căci am talentul de a uita de ţigară şi cade scrumul pe jos, plus că mai ronţăi câte ceva; apoi, torn apa fierbinte peste 2 linguriţe de cafea, una de zahăr ori miere şi mă aşez la laptop s-o savurez, citind câte o postare, două, trei, în funcţie de cât de permisivă e lenevia de dimineaţă. Abia după aceea mă spăl pe ochi. :))

  9. Ai grija ca pleoapa, la cules de stele, sa nu-si uite clipirea asta a ta!

  10. sclipirea, sigur că da! n-o uită, nu!

  11. Te urmăresc cu aceeași mereu nemăsurată uimire
    „Respiraţia, melodia vieţii.

    Fâşâim…fâşii de viaţă.„
    fîșii de gânduri, de vise=„omul, navigator de pirogă, printre energii invizibile„.
    Mă înclin în fața gândurilor tale!

    • Şi eu mă înclin adânc în faţa celor care văd trasEul gândurilor mele! Mulţumesc, Gina! 🙂
      Uimire am şi eu în toate, poate de aceea mă joacă cuvintele.

  12. …nici că mă puteam nimeri mai bine…sunt cu o cafea…aproape fix de acea jumătate de linguriță între ceea ce a fost și ceea va rămâne, cu fix aceeași linguriță rece dar într-o dungă proptită în obraz….ascult muzica ta și te citesc, olimpia!!!…și-mi face plăcere de morrrr!

  13. sper că era u*n*morrrr de ursoaică, că dacă azi mori tu, mâine altcineva, cine să mă mai cetească? :)) beţi-vă cafelele, rămâneţi-vă/-mi treji! ;))

  14. […]   Invitaţie la lectură: toată lumea şi   ivanuska   celucrufrumos   roxana   zamfir   almanahe   ragnarslife   cella   gabrielasavitsky  istoriiregasite  vasilegogea     mariana-badea […]

  15. […]   Invitaţie la lectură: toată lumea şi   ivanuska   celucrufrumos   roxana   zamfir   almanahe   ragnarslife   cella   gabrielasavitsky  istoriiregasite  vasilegogea     mariana-badea […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: