alma nahe

Discurs luuung asupra metodei pe cont propriu

In arena luptelor sterile on Septembrie 11, 2009 at 9:45 PM

Când n-ai încotro, te dori, umm!
Eu nu m-aş vinde pentru nimic în lume şi nici n-aş vinde lumea nimănui.
Dar am încotro?
cover
Luările-mi de poziţie au ca punct de plecare spontaneitatea-mi, puţin controlabilă, mult sentiment.
Nu am înţelepciunea de-a lega faptele imediate de siguranţa mea profundă de dinainte de. E o artă cu (d)efecte, fără îndoială. Efectele nu pot fi decât grosolane.
affogo
Nu mai există nici măcar naivi sadea. Dar există nenaivii sadea şi alternativa.
Încotro?
La dreapta. Sau la stânga? Eşti sigur? Las că vezi tu încotro. Instict! …Devii primitiv fiindcă n-ai încotro.
Subtilităţile, semitonurile, nuanţele se întunecă ori dispar într-o lumină orbitoare.
Gândirea discursivă îmi serveşte doar pe post de aliment, nu reuşeşte să mă scoată din zona intermediară a încotro-ului.
toxicity
Eu încarnez fantasmele, tot eu le rod până la os. Comedie de salon. Nu mă deranjează. Am încotro-ul meu şi el zice că mai degrabă mă deranjează farsa, şarja parodică extremă.
În teatru poţi juca împotriva textului.
În viaţă joci împotriva ta. Dacă joci curat, dacă joci pe principiul corect, onest, ascultător pe bune nu eşti crezut. Pentru că oamenii…oamenii deh, las’ că te ştiu ei!…am senzaţia că funcţionează doar anumite cuvinte din dicţionar. Celelalte sunt pentru a le susţine. Ca şi cu oamenii, aş îndrăzni, dar acest mic amănunt o să-l trec la capitolul inofensiv. Te poţi îndoi de feţişoara asta?
Deconstruct part XII - In Heaven
Nu am înţeles exact diferenţa între tragic şi comic până la vârsta asta. Sunt mare, sunt mare, îmi vine să strig în gura mare. Ia-mă în serios!
Neputinţa naşte comedia.
You drive me crazy
Mă distrez acum uitându-mă cum trag de verb până la limita lui, cum stă el să explodeze şi cum în sfârşit, când să o facă se va autodistruge neputând să-şi etaleze semnificaţia.
La urma urmei ce-i comicul altceva decât intuiţie a absurdului. Comicul nu oferă vreo ieşire. Comicul dă nodul din gât. Am din ce în ce mai mult sezaţia că trăiesc un context în care omul are o dimensiune lipsă. Oamenii sunt micşoraţi din fanatismul altora? Tocmai ce demonstram că nu. M-am redus chiar eu însămi la ceva atât de mic precum un nod. Care nici măcar nu e nod. Chiar şi aici, încercând să isplic ce am de respir aşa mă reduc la ce aştern, dincolo de faptă, dincolo de motiv. Şi ştiţi cum se zice? Cum îţi aşterni, aşa dormi. Dormi…Dormi…
Dormi!!!
Dorm…că n-am încotro.
Cry_baby_cry
Mă întreb dacă nu depăşesc cu vorbele-mi scopul expunerii. Încotro?
„N-am venit să-ţi tulbur somnul
Nici să-l fut în cur pe domnu’.
Am venit să-mi iau paltonu’, pălăria şi bastonu'” Ştiţi, desigur catrenul.
Ca trenul vreau şi eu să afirm, nu să dau lecţii. În orice caz, îmi propun să fie ultima şi mai ales pe tonul ăsta. Mă doresc uimită pe vecie. Acum n-am avut încotro. Dar în rest încerc să am. Promit să rămân aceeaşi prolixă, cu o anume(de)cadenţă a frazei. Cu pălărie, cu baston şi cu palton uneori, după anotimp.
Calitatea disperării contează.
I'm five years ahead of my time
Nu?
Cred că sunt conştientă de alienarea mea, aia socială, aia care împiedică libera dezvoltare a omului, încotro-ul. Acolo unde există funcţie socială, există alienare. Acum 7 ani se juca „Transfer de personalitate”. Premieră. Eu aveam funcţia de logodnică. Nu numai rolul. Autor Dumitru Solomon, regia Mihai Lungeanu, cu care îmi place să mai sporovăi, chiar dacă rar, încercăm atunci când ne revedem să o facem măcar bine. Chiar dacă n-am încotro şi mai mult tac. Da’ nu despre asta vreau să povestesc. Mai bine pun două poze, da’ de kiki, de formă nu de context cu instantanee de la premieră.
Image006
Image005 .
Solomon trebuia să vină şi el la premieră. Încă mai trăia. A murit la vreo 7 luni, în anul ce-a urmat. Nu din cauza noastră. Îmi place să cred. Ştiu că i-a dat girul lui Lungeanu şi nici teatrul nu a plătit drepturi de autor. Aşa se întâmplă şi cu Vişniec. Îl lasă pe Lungeanu să îi folosească cuvintele fără să ceară drepturi de autor. Nu e plăcut? Să poţi să te serveşti de şi din cuvântul unui om fără să fii nevoit să plăteşti. E ceva. Am deturnat un pic sensul, dar am vrut.
dust in the wind
În Transfer, pe scurt e vorba despre un om pe nume Iosef Pavlicek care pe tot parcursul piesei e modificat. Modificat de conjunctură. Întru început nu poate să se legitimeze şi de-aici tot încotro-ul subiectului. Un om ajunge să fie ceea ce nu vrea să fie datorită unei uniformizări cel puţin ciudate. Oamenii trebuie să fie aşa cum se vrea nu cum se vor ei pe ei. Într-un final, când i se permite să fie el nu mai vrea. Stai şi te întrebi de ce. De ce nu mai vrea? De frică? Nu! De lehamite. N-are încotro. Îmbracă aceeaşi uniformă ca să nu iasă în evidenţă. Uniforma nu e de război. Acolo îmbraci uniforma ca să te dai drept inamicul. Pe timp de pace îmbraci haina cât mai cenuşie. Nu sclipi, te rog!
N-ai încotro!
Te stingi.
Te scufunzi!
Don't Let The Sun Go Down On Me
Te scufunzi în mâhnire. „Mâhnire” e un cuvânt la comun cu actorul ce-l joacă pe Pavlicek(fotografia a doua). L-am descoperit noi într-o zi de repetiţie nocturnă şi l-am înfiat.
Duhul seriozităţii clădeşte închisorile.
Aş vrea să pot într-o bună zi să pot hotărâ eu însămi. Să am încotro. Să pot să pot arăta că pot să pot.
Ronţăim conoscibilul şi poate că într-o zi o să dăm de miez.
Nu degeaba se aventurează lumea să creadă în existenţa cosmosului.
Poate că avem nevoie de el.
never wanted to dance

Completare:
Poate că avem nevoie de-un sens gata dat ca să nu ne mai pierdem tăcuţi sau gălăgioşi în căutarea lui.
Încotro?
Aici!
Ai avut încotro?
Am avut!

foto: acelaşi federico bebber

Anunțuri
  1. Tragicul şi comicul merg mână-n mână, n-aş insista să le diferenţiez…

  2. (MMM pe WWW). mâhnire. un cuvânt atât de sincer, încât tind să cred că un străin l’ar înţelege numai auzindu’l rost’it.
    co’mic cu co’mare – co’operăm cu tragic şi comic şi le facem roto’coale. (bine că tragi de verb şi nu de adverb. Încotro? „nu vreau să cobor, ci să urc. con’jug”.)

  3. MMM
    WWW ? Holy, adverbele nu sunt elastice.

    Vaniuşka, nici eu…cu comicul şi tragicul e cam aşa:

  4. Eu cred că tragicul şi comicul merg mână-n mână doar atunci când merg mână în mână. În rest, nu.

  5. alex, probabil că principiul acesta pe care îl expui(nu ştiu dacă spre dezbatere) se bazează pe acela care zice că ce îi în mână nu-i minciună; da’ să ştii că şi dacă-şi dau drumul de mânuţă tot nu se pierde urzeala dintre…au intrat una-ntr-alta şi aşa rămân! Uită-te la Cehov! Ei, comedie! 😉

  6. Hm, deci ce-i în mână nu-i minciună?

  7. deci, ce-i în mână poa’ să fie minciună, da’ s-o ştim şi noi! pe principiul trădării. 🙂 minciuna merge şi ea mână-n mână cu adevărul.

  8. Minciuna are picioare scurte, dar frumoase, însă adevărul umblă cu carul spart.

  9. minciuna este expresia unei realităţi incomunicabile, pe care încerci s-o comunici, şi care uneori chiar poate fi comunicată; acesta e adevărul şi paradoxul ei.
    „Doamna Bovary sunt eu” zice Flaubert. Minciună? Adevăr? Adevărul îşi are izvoarele în imaginar…
    minciuna îşi bagă picioarele în spărtura din car. :P…că n-are încotro!

  10. Apropo de tragi-comic. Sunt prima data pe blogul asta si ma simt ca in timpul unei tentative de viol. Si nu stiu daca sa percep multa disperare sau mult umor. 🙂 Parca as merge pe parodie, totusi, sa nu ies ametita de aici…

  11. Sau am mai trecut pe aici? 😦

  12. 🙂 bun venit, Andi! n-ai mai fost pe aici din câte ştiu eu; ciudat e că deşi e activată moderarea comentariilor, tu ai trecut de.

    uite ce căută(tu)ri aduc oameni(sau animale, după caz)pe blogul ăsta şi dă-ţi seama singură :
    „papuaşii de pretutindeni”,
    „şifonier pictat”,
    „buze nerujate perfecte”,
    „pule de maimuţă”,
    „filmul în care cântăreţul rămâne naufrag”,
    „sindromul sirene”,
    „aflarea opusului aruncă”…şi astea numai de azi. 🙂

  13. chiar mă minunam oare cum o fi reuşit să ajungă pe blogul meu cineva care a căutat „pubis balerine”. pe lângă că mă ştiu curată şi nevinovată, m-am trezit brusc în faţa întrebării: bine, bine… dar cum e pubisul de balerine? mai rămânea să dau şi eu un search şi eventual să mă trezesc pe propriul blog.

    altfel, dragă almanagă, când în gândul omului ricoşează o botină, se duce dracu’ tot eşafodajul şi machiajul, oricum ai da-o, respectiv înapoi.

  14. servus…
    încotro-ul nostru cel de toate zilele sau… încotroul sau încotro oul?… da, neputinţa naşte comedia, indiferent de calitatea ei, a neputinţei 😉
    toate cele bune!

  15. la mine ajung frecvent unii care caută ”comedie cu măgari” 😉
    dar nu mă supăr niciodată.
    oricum, văd că nu e nimic parodic aici, așa că o să mă car în vârful degetelor…pe liniște.
    somn ușor

  16. si scuzati deranjul! 🙂

  17. Andi, da’ ce, noi ne supărăm?!; da’ vezi bine că ce cată oamenii(sau animalele, după caz) pe aici nu se potriveşte cu ce găsesc. Totuşi mă nelinişteşte senzaţia pe care ţi-am creat-o la prima ta vizită; mai ales partea cu tentativa de viol; mă gândesc că în timp ce ia naştere o tentativă de viol nu simţi nevoia să parodiezi, decât dacă violatorul o are prea mică; de-aici îngrijorarea; cine n-ar fi? 😛
    … şi mi-ar fi plăcut să mai stai, bineînţeles cu garanţia că nu-ţi facem nimic din ce n-ai vrea 😛
    Şi nu pot să nu remarc intrarea-ţi şi ieşirea-ţi;
    în teatru contează; aici poate deruta.
    Mulţămim de vizită. Niciun deranj, dimpotrivă…şi te mai aşteptăm. Poţi să şi tropăi! Pe-aici nu prea dormim…bine! 😉

    Flavius, de fapt e oul pe care îl cloceşte încotroul, când clocitoarea nu e tocmai mama lui. Toate cele bune şi ţie.

    S’oro, caBOTINI, deh! 😛
    Ce-i şi cu oamenii ăştia?! Te-aştepţi să caute suprafaţa şi ei caută dedesubtul.

  18. 😀 😀 😀 😀 ce m-am mai rîs de par’odie. daaa dar ce bine-ar fi ca dedesubtul să fie cu dantele, ştim noi! am mai văzut ca-n-căni de-astea, tre’ să fii pregătit, nu te apuci să sfidezi tavanul aşa orişicum.

  19. Andi, rectific…ai mai fost aici…şi-ai grăit: „hm. aici toata lumea a dormit cu toata lumea, de-aia ies posturile bune :(„
    Andi 5 martie 2009 at 12pm …acum înţeleg misterul trecerii peste moderarea comentariului.

    s’oro, o să-mi toceşti podeaua. Nu te caut la dantelle, da’, ia, stăi că vin io acuşica la tine să văz ce năzbâtii colorate ai mai ouat!

  20. adik knd nu e viol e orgie! ptiuh, maică!

  21. îhî…:P da’ să ştii! chiar mă gândeam că în postu’ cu pri’cina nu eraţi nici tu, nici holycik, căci nu vă adulmecasem, pipăisem…de-astea…orgi! orgii, pardon!

  22. apăi hai să ne culcăm deci 😀 😀 😀 ! pe tunuri??? pe tunuri, fiţi gata, start!? deci e clar, andi suferă de gelozie.

  23. s’oro, da’ nu mă laşi să cetesc la tine nici pace, nici război! cine-a tras cu tunu’n noi? Nu cred că e geloasă; cred că e uitucă! da’ nu e bai, că şi io uitasem că a mai trecut p-aci. M-am îndoit de acest wordpress că nu-mi mai verifică streinii, da’ nu era cazu’; Andi e de-a casei. Casa Almanahe! 😉

  24. ai văzut ce wordpress vigilent! 🙂

  25. n-a avut încotro! altfel schimbam platou’, platfusu’…pardon! platFORMA.

  26. Ce mă mai bucur că pot să’mi cânt la orgi şi vio’line cu voi ! bach’ic un pic, tra’gică contra pe a’locuri şi buturga co’mică pe ne’locuri şi s’o luăm şi pe rodica parodica la o adică… o fi venit să’şi ia paltonu’, pălăria sau bastonu’? oricum ar fi, mă simt oleacă pudică şi tulburică. recomand cu încredere şlapii cu ciu’ciulini sau mersul des cult asta înseamnă dezbrăcarea lăbuţei picioruşului) contra plat’fustrărilor. acum staţi niţel să’mi aprind par’fumurile ţigării de după (carevasăzică sunt cam înfumurată, ma pătrunde pănă’n femur). Salve! (de tun).
    domnu’, domnu’, v’aţi trezit?

  27. almanahee, de ce scrie la tine sus almanahe’s weblog ca noi suntem pe wordpress…? a ramas asa de acum multi ani?

    *eu cu ale mele, cu frontispicii, fundaluri, deh

  28. s’uri’o(a)relor, nu ştiu dacă o dramă sau o comedie sunt mai edificatoare decât o simfonie, dar ceea ce ştiu este că teatrului îi poate fi greu să fie teatru(pen’ că există şi par’odia?); mult mai greu decât muzicii să fie muzică;

    holycik, domnu’ e treaz tot timpu’! pt. cei cu plat’frustrări nu dau milităria jos din pod pen’că e mai mare osteneala, suitu’, urcatu’etc.
    sora25, nu ştiu de ce scrie weblog; e o diversiune sau pur şi simplu pentru divertisment; la tine tot negru, tot scandal, da’ proaspăt vopsit şi medieval.

  29. aaaa, bună dimineaţa almanahă diversionistă! divertismens sana şi kefir cu păpuşi trăgând de fir!

    • bună să-ţi fi fost şi-a ta, sper! la mine fu cu biserici, cu behehecaliuri şi nişte preşe’dinţi care trag de discurs ca mine de firul ierbii; da’ m-am dixtrat. 🙂

  30. colega mea de birou e moartă după pozele din blogul tău. aşa să ştii.

  31. Un tipat (in)frant. Si sub el un clocot. Asa te-am simtit in postu(ra) de aci. A cazut cortina, dar tu iesi la rampa.
    De la cucuvea nu am mai comentat..iata ca ma intorc la tipat.
    Un labirint mai e almanahele tau, breeeeee.

  32. sora25, ce bine! ce bine că mor oamenii de frumos, exact ca’caii care nu mor când vor câinii!:P

    vrei nu vrei, mylucik ieşi la rampă când ţi-o şi te cere…publicu’, chiar dacă împleticindu-te, chiar dacă nu direct, chiar dacă teatral, din motive de şi cu labirint. Cucu’vai’a fuse şi se’duse. Am alte CEvai-uri pi cap. Pi’cap umplut!

  33. almanaho am o mare întrebare foarte personală, indiscretă, intimă şi indecentă. când vin vremuri de-astea cenuşii tu tot roşcovană rămâi?

  34. Cu rusine in glas trebuie sa recunosc ca n-am mai trecut de ceva vreme pe aici. Concluzia e una singura: rau am facut!

  35. s’oro, mda! tot…de mă-ndeamnă, de mă cheamă, eu rămân la toate roşcovană. 😛

    el desdichado, noroc că am dat sonoru’ pe mute. 🙂
    Stai liniştit, îţi ştiu motivul şi-l înţeleg. Fuga de blogosferă presupune şi alte fugi.

  36. trimite-mi o şuviţă să mă încălzesc la ea. la noi e frig.

  37. în cazul ăsta, s’oră dragă cam ai nevoie de o sobă, zic…însă cerinţa e cerinţă, cu dragă inimă-ţi trimit o şuvinţă cu…adică în… plăcintă.

  38. precis era de dovleac. el mecanic, tu portocalie, el cu vrejuri tu cu vrăji breze şi cu miezuri treze şi cu mreje breşe. şi m-am învelinţat cu şuvinţa aşa.:)

  39. sora25, eu mă caut în el cu măsură, dar da’, am un atu : nictalopia! 😛

    Ia şi o îmbrăţişare virtuală de-aici, că am văzut că ai pierdut concursul lui Alex pentru Citadela; da’ să ştii că lemak a avut cam 250 de comentarii, nu mai multe…io le-aş număra să fiu sigură că Alex n-a trişat. 🙂

  40. 🙂 🙂 🙂 măi tu te uiţi la televizorul meu! ah, am plâns rău de tot, mi-am îngropat faţa în toate pernele din casă iar la un moment dat, pentru că nu îmi ajungeau, am mutat canapeaua pe pat iar peste ea am urcat fotoliul şi abia acolo am reuşit să hohotesc în voie.
    gata, m-am îmbrăţişat virtual şi almonahal.

  41. ştiu că tăcerea sporeşte şi mai mult importanţa, dar gata, m-am decis să răspund.

    Sora25, felul lui Dumnezeu de-a prezenta oamenii are ceva sentimental în el, iar alăturarea a doi oameni, odată ce devine realitate nu mai poate fi controlabilă: îmbăţişări, pupat, pupat+mâna pe picior… 😛

    Singurătatea e un pic divină, totuşi…ia, gândeşte-te! Nu minţi, nu înşeli, nu ucizi(din priviri, nu vin acu’ cu Decalogu’)…pentru că nu ai ce!

    Mylucik, acestea sunt înfrângeri care-l ţin pe scriitor în viaţă. Nimic nu e întâmplător…totul e!

    Poţi comenta o furtună? Dacă înţelegi, în esenţă, ce e piatra, poţi găsi înţelesul şi în vânătaia, chiar dacă abstractă, pe care o descrie, atingându-te. Poţi arunca în Bush cu o pereche de pantofi doar dacă eşti irakian!
    În Băse poţi arunca cu vapoare. Dar câte macarale ţi-ar trebui? Macarale râd în soare argintii, macarale…

  42. 😀 😀 😀 sunt un om cu picioarele pe pământ.

  43. Tu nu esti doar un simplu nod in acesta societate, care de fapt este ea alienata si nu tu. Tu esti un om de teatru si cultura, de o genialitate de invidiat. Nu ai motive sa fii depresiva. Imi e dor de tine, Oli!

  44. Noua nu! Noua nu! Imparatul a murit! Traiasca..imparatul!

  45. Almanahoooo, nu le-nţeleg pe prietenele astea ale tale, da’ sper că în tot acest timp lufele zulufele-s la locul lor. Adică nu s-o îndrepta, pleoşti, posăci? nuu??

  46. almanaaaaheleeee, e week-end, haideţi la joacăă!

  47. (primu’:) almanahă, almanahă, hai la joc (sec’und’u:) să ne fie să ne fie cu nor’oc…roc…oc …c

  48. almanahorc…horc..horc! ai răcit, nu?

  49. Planeto, aşa e! Eu sunt un nod, dar unul marinăresc. 😉 Nu mă dezleagă nimeni…mai nou, încep să cred că-s un careu, un rebus…;) şi mie mi-e dor de tine, dar microfonul, matineul şi curcanii îmi mănâncă sursele…off, re-sursele, de fapt!

    My lucik, dragi curteni şi doruleni(ştiu că şi vouă da, degeaba zici!), împăratul e dat! Şi feciorul…Rămâne să trăiesc eu şi să domnesc aşa, şi pentru şi în lipsă…

    S’oro, zul…uff-urile îs la locul lor…în cap..încap destule, nu le dau io linse aşa, cu una, cu două; uneori mă gândesc să le smulg din rădăcină, da’ ezit!…chilug aspect!…

    Holicik, Alexzeule şi din nou s’oro, la joc ies fetele ce-s cu nor’ioc, io stau pe margine un pic, căci număr melodiile noSex & noDrugs & noRock & noRoll şi bârfele locale. Pare că m-am răcit, aşa-i?…da-mi pun pana-n păr, fac un dans două de invoc muzul creioanelor colorate şi mă-ntorc…De jucat ne jucăm în weekendu’ următor. Ia să ascut creionu’!

  50. bine, amanahule, întremează-te! 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: