alma nahe

che…mical

In cap umplut on Septembrie 9, 2009 at 1:10 AM

paranoid
Încerc să surprind nimicul clipei de-acum forţându-l să înfructească în încolăcirea fumului de ţigară; fumul nu se face întotdeauna covrig să-l azvârl în coadă de câine, nu-mi vine nimic în minte; mie, care am tras cu sete din ţigară şi care am fixat jarul ei cu certitudinea că poate deveni pentru o vreme sfera de cristal a unui mag. Mugur de ploaie îmi încolţeşte sub ochi, trag fumul ca o plapumă peste real, degete roz, bariere sentimentale. Timp tăiat felii-felii de sonerie. Înserarea îmi trimite vecinul beţiv ca pe un răvaş într-un pet de plastic, închid uşa la toţi nasturii, dar mă trezesc în buzunare cu imaginea de la prânz; el stând întins în faţa scării, pe-o bucată de polistiren, rezemat de uşa de la boxă, cu un aparat de radio minuscul lângă, dat la maxim, sunet distorsionat, baterii pe terminate.
pigro di testa
„NU ţi-e frig?… Şi dacă printr-o întâmplare poţi schimba aşteptarea în ceva nou? La asta te-ai gândit? „şi a zâmbit. Două tălpi grele trec peste el în dezordine, copacul îşi schimbă culoarea, iar eu, până una alta voiam să m-ascund de iubirea-mi. „Nu! Mă gândeam la altceva.” Nu mă gândeam la moartea nevesti-sii şi nici la aşteptare, în general; am introdus cartela în făgaşul ei, s-a deschis uşa, ţipătul îmi cade în neant dublat de ţâuitul interfonului.
„De ce te îndepărtezi de mine, de ce pleci, de ce?” se converteşte tăcerea în cuvinte, dar e numai o părere. Plasma zilei coboară prin frisonul cuvintelor calde pe care i le-aş fi putut adresa, dar pasul nu e alb precum poate versul să fie, e apăsat, iar cuvintelor blânde le trebuie staniol să le ţină calde. „Din nicio pricină, vecine, din nicio pricină.” îmi sare Nichita din cusătura nasturelui, trag de el, îl deşir. Zgomotul căderii îmi aduce aminte cum mai demult am sunat la uşa unei prietene, am întrebat ” Cine e?”, am răspuns „Eu!”, am zis apoi „Bine!” şi-am intrat.
che...mical
Cad din pană. X cu degetul pe pix; X cu pixul; pe deget; să-mi amintesc să-mi cos buzunarele la gură; X-ul deschide alte semne; văzduh muzical mut.
Întind o mână după pulover, cu alta îmi pun două pliculeţe de ceai în apă călâie.
La classe nell'acqua

One in a million
Se întâmplă că uneori întind dulceaţa dincolo de felie.
Scrisoarea ta.
Marea cu sarea.
Pâine cu sare.
Buzele tale, sarea mea, zahărul meu, zăpada mea.
În urmă-le vine toamna, ca o hartă, să nu se rătăcească.
De ce mă bâlbâi în cuvintele astea aruncate pe-aici dacă nu mă vindec îndeajuns?
I talk to the wind
Învins, jarul se lasă stins, sub sfera neîntâmplatului. În urma lui doar ruj pe mucul de ţigară şi degete îngălbenite.
Beauty
Noaptea se lipeşte de felinarul din colţ;
nervura cuvântului îmi străbate umărul;
casc…
tuşesc;
casc.
biciul somnului mă ajunge;
furnicile scrisului s-au dus pe la muşuroaiele lor;
numai una mai stă, moţăind în vârf de unghie;
mă înduioşez;
o pun pe parchet în faţa pisicii.
Eu mă răstorn în hamacul pupilelor împăienjenite.
Mă pun în pat ;
cap de plumb;
praf pe tiparniţă;
tipograf împiedicat în ciot de revelaţie;
vecinul meu bodogăne în baie:”Viorica..să-ţi fut pisica!” Viorica a murit şi ea, mai demult…pisica ei are 5 ani;
vecinii mei mor în diagonală pe casa scării;
am uitat să număr frumosul;
îl număr acum pe post de oiţe cu faţa în pernă…
O Marilyn Monroe, o Audrey Hepburn, o Greta Garbo, o Grace Kelly, o Marlene Dietrich…o M.M., o AH, o G.G, o G.K., o M.D….
Too busy

foto:federico-bebber

Anunțuri
  1. si pe mine cuvantul ‘pricina’ ma duce direct la nichita! cuvantul ‘viorica’ nu ma duce nicaieri, in schimb cuplul ‘viorica-pisica’ ma readuce cu membrele pe pamant! 😀

  2. cam multi de (re)aduce, dar sa zicem ca mi-au scapat turbatii :p

  3. Panta, pe mine cuplul tenebros „viorica-pisica” mă bântuie…
    turbaţilor să le dăm turbă, nu ovăz! 😛
    să vezi gândul la vişniec unde(mă) duce: „Şi am făcut şi eu ce-au făcut toţi, am săpat şi eu o mică gaură şi m-am băgat şi eu sub cine am putut… O dată am săpat şi eu… Şi nici n-am terminat că ăla sub care săpam a început să mişte şi mi-a zis „du-te-n mă-ta, ia-ţi alt cadavru”.”
    Utopie, îmi vine să zic…da’ „utopia este atunci cînd eşti vârât în căcat şi vrei să ieşi”…

  4. eu aznoapte am visat-o pe pisica-utopica. n-avea microfon, dar totuşi cânta aşa în legea ei, despre una, despre alta…

  5. alimbez! agrăiesc agorafobică… aaa…ce oraş frumos! fabrici şi uzine! mâţ€l€ pe aci trăiesc binemersi, una sub alta!
    mi-am găsit eutopia, aglutinez pe lângă mâţă, devin heterotopică, apoi mă muşc. (ca să mă trezesc)
    s’oro…naiba ştie ce zic io p-aci! 😛

  6. Zgarii, dar blanda.
    Furnicilor scrisului trebuie sa le dai zahar ca sa mai stea. Mai pune in ceai!

  7. le zice bine visniacul. carevisniac imi placea si mie acum vreo 10 ani 🙂

  8. Care, înţeleg că nu-ţi mai place?
    panta, mie încă îmi place; îmi place cum le zice şi ca po(i)et. 😉
    Zice lumea că pentru că lucra la Paris la un radio, de-acolo inspiraţia. Dar eu cred că „absurditatea” îi vine din altă parte. He, he…”Ultimul Godot” începe aşa: „Stradă în pantă(!!!)….” 😛

    Ionescule, îţi iau „U”-ul şi-ţi dau un „O”u să te fac absurd, că tot vorbeam de absurzi. Cum adică zgârii, da’ blândă?
    Furnicilor scrisului le trebe un microfon, nu ză-har, credeam că ne-am înţeles. 🙂

  9. imi mai place, mai ales daca are chestii cu „pantă” :D, dar am cam uitat de el.
    cat despre utopie eu zic asa: “utopia este atunci cînd eşti vârât în căcat pana la gat şi reusesti sa iesi din el doar pana la genunchi”. de oboseala 🙂

  10. hai că m-am abţinut şi n-am mai visat ca să nu mai râdeţi de mine.

  11. lamaie oentru degete ingalbenite de tigara. cica albeste mainile si le face ca de doamna-domnisoara.
    simpatici vecinii tai, macar nu ti-e urat in casa…

  12. pai blanda da cam dai cu gheara!:) sau, nu?:0)

  13. Ummmmmm, Leule! MGM! 😉

    miţiO, arată-mi tu fo urmă de zgârie-tură, zgârie-brânză… 😛

    Lollit, lămâia e soluţia! Să vezi în „Femeia din Manuscris”(Lia Bugnar)…acolo creştea un lămâi din podea. Acum înţeleg de ce! Vecinul ce-o cântă pe Viorica şi-o fericeşte pe pisica şi vecinul beţiv sunt unul şi acelaşi vecin de palier. Da’ face cât doi, desigur!

    Pantule, jos pant…alone definiţia! Io aveam o teorie cum că pân’ la buric; de burtă.

  14. S’oro…pe tine te-am sărit intenţionat că mâţa ta utopică mi-a zgâriat Eul…ia uite! €€€€€€€€€€€€€€€€€€€€€€€…vezi?

  15. 🙂 ei da?! mâţele utopice nu zgîrieeeee … ce bogată eşti!

  16. Hai că m-ai vrăjit cu che-micale…

  17. s’oro, mâţele utopice tot zgârie, da’ au ghearele la vedere. Eu înţeleg ce-a vrut să zică panta cu genuflexiunile. 😛

    şi preţ de o secundă, da, îs mai bogată! Atât îmi ia să mă corectez. Să devin almanahuri în loc de almanahe; în fond scap de e şi adun uri…euri…sau poate că şterg e-ul si nu mai scriu nimic. Tu eşti şi mai bogată. Ai 90.ooo de secunde. 😉

    Delliana, chemicalele îmbată precum o apă rece…doar că apa o bei că ţi-e sete, o vrei rece pentru că ţi-e cald; chemicalele le vrei pentru că eşti chemical-dependent. 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: