alma nahe

Îngheţată cu orice

In cinema fabulat on Septembrie 27, 2009 at 3:37 PM

soare

căci să te caut în stră-fundurile timpului înseamnă întotdeauna să mă prăbuşesc iar în mine însămi, şi e atât de trist să scriu despre mine, chiar dacă aş vrea să-mi închipui mai departe că scriu despre tine. Mi-ar plăcea să sar în apărarea mimilor cehi sau a dansatorilor thailandezi, scriind despre asta…de pildă tocmai am văzut o lebădă care înota…ah, linia aceea dublă plină de gingăşie cu care pieptul ei taie apa lacului. Entuziasmul meu nu se trage numai de la lebădă, e ceva şi în lacul ce face dintr-o dată ca totul să prindă formă.

almanahe.wordpress.com

Soarele strălucea încă pe cer, iar vântul adia uşor printre frunzele copacilor din faţa ferestrei. Corina se dădu jos din pat şi păşi uşor pe primul norişor, ce plutea lin chiar lângă tocul ferestrei larg deschise. Încercă să-şi amintească ce zi a săptămanii e, dacă are serviciu sau nu, dar brusc îşi dete seama că nu contează asta. Hotărâ că trebuie să-şi cumpere o îngheţată, aşa că urni norişorul spre vechiul magazin.
Când colo, ce să vezi? Magazinul de îngheţată dispăruse. Nu mai era nici urmă de el. În locul său răsărise, în schimb (şi ce schimb?!) un castel acoperit cu iederă.
Corina observă, de asemenea, din norişorul ei, că oamenii de pe stradă erau îmbrăcaţi ciudat. Dar nu-şi bătu capul cu acest aspect. Era vorba de gusturi, până la urmă! Şi ale ei erau orientate doar spre îngheţată pentru moment.
Brusc, de poftă cred, Corina îşi aminti că de fapt pe ea o cheamă Clara. Ceva se întâmplase cu ea, dar pur şi simplu nu îi era clar ce anume. Deşi magazinul de îngheţată dispăruse, şi asta îi era cât se poate de clar, ea tot îşi mai dorea îngheţată. Una de cireşe…
Situaţia era într-adevăr delicată. Gândurile îi veneau alan-dala. Exact pe când era gata să se dea bătută, Clara văzu ceva strălucind puternic pe degetul ei. Era chiar inelul ei cu piatră albastră, ce stătea triumfător pe inelaru-i subţire. Simţea o puternică forţă venind dinspre acesta. Îl scoase de pe deget şi dintr-o dată, de parcă inelele ar avea voinţă proprie, el îi alunecă printre degete şi căzu prin norişor, spre pământ…
” Nu ar fi trebuit să scap inelul!” îşi zise sieşi, ştiind că nu va putea coborâ după el. Trebuia să se descurce altcumva. În momentul în care inelul atinse pământul, se iscă o furtună, iar norişorul Clarei începu să se înnegrească, precum hârtia, să se clatine, precum paharul în care se iscă de obicei furtunile şi să se bată cu ceilalţi nori duşi de vânt, precum gândurile-i.
Clara încercă din răsputeri să îşi ţină echilibrul, şi se trezi ţipând: “Trebuia să decupez şi nişte fluturaşi! şi furtuna se mai domoli un pic. Profită de moment ca să se uite în jur, în căutarea unei umbre…le, dar simţi o puternică lovitură dintr-o parte şi căzu. Îşi pierdu în cădere şi ochelarii, care-i alunecară prin inelul magic, pentru că da, trebuie că e magic, de vreme ce odată căzut pe pământ nu rămase acolo, ci plutea semeţ lângă ea, chiar acum.
Dar forţa gravitaţională o trăgea în jos.
“E absurd!” gândi ea. “E un vis, iar în vis nu există forţă gravitaţională. Sau există ? ” Se aruncă apoi după ei, după ochelari, se prinse în cădere de inel şi se urcă pe el, dar alunecă prin el, pentru că era prea şlefuit, şi…
surpriză!!!!…încăpu!
Îşi aminti expresia „ca trasă prin inel”, vorba preferată a mamei, căci la ce-s bune mamele, şi îşi propuse deocamdată să uite de îngheţată, în timp ce continua să cadă.
Încerca din răsputeri să se prindă de ceilalţi nori în cădere, dar i se topeau în mână…”ca o îngheţată”, gândi ea!
În jur era tăcere şi ea se tot ducea în jos, până ce, la un moment dat se opri pe un alt nor, deloc al ei, ultimul de deasupra pământului. Nu pricepea de ce nu s-a topit şi el în mâinile ei, aidoma celorlalţi nori. Şi-auzi vântul… Cuvântul se-amesteca, melodia care-i vâjâia-n urechi ” e…sssttt…eee deee răăuuu…”, aşa suna.
Pentru o clipă nu-şi dorea decât să stea, să se liniştească şi să înţeleagă. Îşi aminti cuvinte pe care nu le ştia… toate îi năvăleau în minte de nicăieri. “Nor tâmpit!!!!!!! se răsti ea,”…o să te topesc până la urmă şi pe tine, ca pe ceilalţi! ce?!…crezi că eşti divers?!”
Apoi se ridică imponderabilă deasupra norişorului .”Ala bala portocala!” De când se ştia aceasta expresie o ajuta să-şi limpezească gândurile. Dar, ca prin farmec se dezechilibră şi se lovi de-o lebădă care trecea în zbor. Îşi mai zise o dată ala bala portocala şi se simţi şi mai bine.
Aşa era ea! Spunea „ala bala portocala…” şi gata!…era de-ajuns uneori să zică doar ala, alteori bala.. după portocale nu se înnebunea, oricum! îi plăceau în schimb cuvintele care conţineau doi de „n”…Dacă ar fi fost după ea ar fi folosit doar cuvinte care conţineau doi de n. Oricum nu-i ardea să se gândească acum la portocale…Acum, când trebuia să-şi dea seama ce era de făcut?! Dar lebăda refuza cu desăvârşire să vorbească…
Recapitulă scopurile! Da!… Trebuia să-şi găsească inelul şi ochelarii! În plus, trebuia să se regăsească şi pe ea, deoarece ştia clar că se cam pierduse în poveste…“Acum…da…acum!… „Ala bala portocala, ala bala portocala!”…şi-şi reveni din isterie… îşi reveni, la drept vorbind şi din visul în care plutea şi privi înainte.
Înainte era drumul pe care trebuia să o apuce. Ceva îi spunea asta.
Aşa că o luă spre stânga, fără să înţeleagă câtuşi de puţin de ce-şi face asta.
Nu trecu mult şi înţelese. Văzu chipeşul cavaler din dreapta. Deoarece ştia că se afla într-un vis nu-şi puse problema că merge pe drumul greşit…Spuse din nou “ala bala portocala”. Din nou, dar ceva mai repede, astfel că puteai auzi doar “albprtcl” de te-ai fi aflat prin apropiere şi se îndreptă spre flăcău…
Dar, obosită şi ameţită cum era i se făcu aşa un sooooooomn, încât se gândi să amâne conversaţia cu el pentru a doua zi…aşa că se culcă pe prima creangă care-i ieşi în cale..şi adormi, ignorând cu totul maşina de poliţie ce subtil se-apropia.
Apucă să citeasca doar:”POLICE …SKY”. De fapt era“POLICE BOSKY”. Ca nicio altă maşină de poliţie, se puse frumos pe aşteptat lângă ea… oricum, la drept vorbind nici o alarmă din lume n-o putea trezi…fie ea şi misiva cerului sau muma pădurii.
Văzu prin somn inelul şi ochelarii şi se trezi cu strania senzaţie că ochelarii erau chiar lângă ea… întinse mâna să-i atingă şi dădu cu mâna de maşina de poliţie ce aştepta liniştită în iarbă. “DORMI!!!DORMI!!!…ăsta-i doar un vis”…apucă să mai spună, căci o voce începu a filozofa: „De unde ştii că e vis? Ai vreo dovadă că ceea ce se întâmplă nu e realitate?” “Am!!!!!!!!!!!…ochelarii nu sunt ochelarii mei…şi nici inelul…seamănă doar…”vru să spună, dar se îndoi puţin de cursivitatea discursului şi zise exact ce gândea: “N-am nicio dovadă !”
Vocea zâmbi şi-i zise: “Sunt altfel pentru că tu vrei să fie altfel… Inelul şi ochelarii eşti tu… Regăseşte-teeee!”… se mai auzi din cer, înainte ca din maşina de politie să iasă un poliţist gras, cu o mustaţă neagră, deasă, şi tuşind ca un fumător de pipă.
De fapt, el chiar îşi scoase pipa când se îndreptă spre ea, şi-şi indesă în ea tutun cu aromă de cirese .
„Dar nu trebuie mai întâi să mă caut?” întrebarea se izbi însă, sfioasă, de mustaţa celui din faţa ei.
Se întristă. Îşi dete seama că era prea obosită ca să-şi pună asemenea întrebări. Poliţistul grăi răguşit:”Domnişoară, sunteţi cumva posesoarea unui inel cu piatra albastră şi a unei perechi de ochelari?” Clara încuviinţă din cap.
Atunci poliţistul îşi scoase cătuşele şi spuse:”You are under arest for dream hopping!”
„Ia te uităăă! Ce engleză cursivă are domnu’ poliţist!”
În timp ce Corina…pardon!…Clara…în timp ce Clara se minuna de pronunţia perfectă a poliţistului mustăcios, flăcăul îi veghea visul. Voia să aştepte, dar ce? Din punctul său de vedere nu se vedea decât un mustacios mătăhălos cu limba-ntre dinţi şi-o fată care nici măcar nu-şi ştia bine numele. De conversaţii nu-i ardea… Plus că se vorbea într-o limbă care nu era a lui… în ciuda acestor minusuri se hotărâ să vorbească în numele ei şi-n limba lui cu mustăciosul poliţist plin de arome şi expresii englezeşti şi s-o elibereze pe fată de-ndată.
Nu-i placeau cireşele, avea alergie, dar cum era un erou, şi cum avea şi-un cal alb se-avântă hotărât să doboare matahala din faţa lui şi să salveze fata…
Poliţistul recunocuse însă pe flăcău. Era un fost făt-frumos, ce avea tatuat pe antebraţ „666-Black Forever”, aşa că nu voia să se pună cu el. “Pe vremuri n-avea calul alb, dar întotdeauna avea cuvintele potrivite la el.” mai apucă mustăciosul să spună, deşi un pic cam lungă fraza, pentru cât de scurt şi răspicat îşi propusese să-i fie gândul, şi-o luă la sănătoasa, lăsând pipa să-i cadă, de teama că fătul i-ar putea lua urma din cauza aromei şi să-i dibuiască ascunzişul.
Săracul poliţist nu ştia de alergia flăcăului…
De cum a văzut-o pe Clara (de) pe calul său, Black Forever si-a promis că pe ea n-o va bate ca pe fostele lui prinţese, pentru că Clara era deosebită… Şi înainte de-a se scurge un an, ce-i drept, de vis, îi dărui o îngheţată. Apoi o puse călare. Clara o dădu pe gât dintr-o răsuflare, căci, vezi bine, îngheţata se topise. Se topise şi Clara după flăcău. Însă flăcăul avea cal iar vânătaia de sub ochiul stâng nu o avea din naştere, iar timpul şi îngheţata, chiar dacă acum la discreţie nu reuşeau să vindece. În timp ce-şi punea îngheţata sub ochi realiză că visele sunt făcute pentru oameni mari, nu pentru puştoaice ca ea. Nu găsea rostul amestecului ăsta de nori, ochelari pierduţi şi inel bun de tras prin el. Dar cea mai mare nedumerire a ei era că magazinele de îngheţată nu pot dispărea aşa, de parcă un soare uriaş le-ar fi topit…Dar şi aşa, acea stradă ar fi devenit o stradă foarte colorată, cu arome de orice şi oameni îmbrăcaţi ciudat. În plus, un roi, două de musculiţe gălăgioase ar fi bâzăit pe-acolo şi tot ţi-ai fi dat seama că magazinul chiar a existat…
Şi-apoi, de ce alesese să topească nor cu nor, în loc să o ia pe scări, cum, de mică, mama sa o-nvăţase?…
Hotărâ, deci să uite de vânătaie, să facă sex cu flăcăul”666-Black Forever” pentru ultima oară, să arunce îngheţata cât colo şi să se-ntoarcă acasă, unde-şi va mai petrece vreo câţiva ani buni, pentru a da de rostul întrebărilor fără răspuns.
O altă Clara, şi de ce nu, o Clementină…da!De azi înainte o s-o cheme Clementina…de la clemenţă…
Zorii se-aruncară brusc şi ei pe ea…
Deschise ochii şi-şi văzu mama aplecată de-asupra ei, luându-i cu palma temperatura de pe buze…şi termometrul dintre buze.
” Clementina, ţi-am spus de-atâtea ori că îngheţata nu-i pentru tine! Când o să întelegi?”o dojeni uşor mama, deşi, eu ca şi autoare şi străină de poveste m-am repezit să pun la sfârşitul mămoaselor propoziţii semne grele, precum”!” sau „?”.
„Da, mamă! Ai dreptate! Dar stai liniştită, mamă! N-o să mai vreau îngheţată multă vreme de-acum încolo!”
Pe mamă o mulţumi răspunsul fetei sale aşa că se repezi să închidă fereastra.
almanahe.wordpress.com
Soarele puternic o dizolva, dar semn că încă mai era acolo era vocea ei, care bătea apropo-uri:
„Şi, apropo (sâc!), te-a sunat cineva. Black. Black Forever, parcă…E vreun coleg de la şcoală?”
Clementina zâmbi ştrengăreşte soarelui…şi fiindcă găsi ceva de capul apropo-urilor îi bătu unul chiar pe loc mamei sale…despre ceai.

Anunțuri
  1. am înţeles, în sufletul tău eşti o negresă.

  2. o negresa de vanilie 🙂

  3. sora25, deşi nimic nu mă recomandă pt. postu’ de negresă (poate doar nasul borcănat şi formele-mi rubiconde), da, în suflet sunt… o metis(ă).

    panta, ţie îţi recomand vanilie pe o negresă…;)

  4. cu toţii suntem ceea ce nu suntem! nu? 😀

  5. cu toţii suntem SUMA a ceea ce nu suntem + cei 7 ani de acasă. 😛

  6. prefer ciocolata de pe o vaniloasa fierbinte! :p

  7. înţeleg de ce, pantule!
    vaniloasă fierbinte + ciocolată tare pe deasupra + inel = 3 ani de căsnicie 😛
    vaniloasă fierbinte + ciocolată topită + inel + ochelari = 10 ani de căZnicie 😉

  8. fara vanilie nu se poate? hai sa ramanem la cirese 🙂 cel mult cu un pic de ciocolata
    ideea de fat-frumos tatuat imi e noua. dar nu-mi displace deloc 😉

    • Loollitt, se poate cu orice, cum chiar din titlu reiese…eu mă înnebunesc după tatuaje, le-aş pune pe orice…pentru început pe FFF(foşti feţi frumoş)i.. 😛 Urmează să extind ideea.

  9. Traiasca im(par)atu! ce sa-ti fac daca nu se zice Regina..(ti-)ai (re)venit si m-asteptam sa fie asa. (Putem sa o corupem pe mama sa ne faca negresa d-aia..stii tu cum. Dam vina pe sensei, la o adica, al naibii mos pofticios.) Si mai stii ca orice pion poate deveni regina. Depinde cum joci azi.
    Regina Ceaiului din regatul Alma(nahe). Am zis!

  10. (mi-)am revenit ca să pot sări (cu) calul, mylucik, să străbat lumea de dincolo de o simplă ceaşcă de ceai şi dincolo de faptul că eu chiar sunt un pion, nu mă deranjează, poate doar culoarea…întotdeauna am preferat albele, căci au mutarea de început….blackforeverii nu fac parte din fantasmele mele, asta de aici e doar o poveste…cu orice; Sunt regina „ce-am?”-ului, îhî! Salut senseiu’pofticios, înfulec negresa de la t.aura, chiar dacă imaginară şi …atât!

  11. îngheţată se mănâncă după înflăcărată, negresse verzi numai după pereţi cu cai. (de pe-o bună dimineaţa!)

  12. Va propun o forma de promovare reciproca a site-urilor noastre. Va ofer link din toate paginile unuia din urmatoarele site-uri, la alegerea dvs.:

    http://articoleturism.wordpress.com
    http://cadastru.wordpress.com
    http://rocontabilitate.wordpress.com/
    http://resurseumanero.wordpress.com/
    http://terensintetic.wordpress.com/
    http://uleipalmier.wordpress.com/
    http://uleicocos.wordpress.com/
    http://parafin.wordpress.com/

    In schimb, va rog sa puneti in site-ul dvs. linkul cu urmatoarele specificatii:

    Titlu: web design
    URL: http://www.nidweb.ro

    Astept detaliile linkului dorit si site-ul unde doriti sa fie plasat

    Cu stima,
    Nidelea Cristian
    nideleacristian@gmail.com

  13. şi regină-clementină cu clemenţă fără de regenţă topită de urgenţă.

  14. almanaheh/ e topită, dispărută şi-nghiţită de politica locală antefrig! 😛

  15. iar tragi sforile politicsitei de mărgăritar?

  16. Preferata mea e îngheţata cu nuci pe băţ, că d’aia cu nuci’n perete mi’am pus pofta’n cui de când a apărut varu’ lavabil.

  17. În pofida vocilor, atmosfera tot onirică rămâne. Important, însă, este să fie cu îngheţată…

  18. s’oro, sforile se trag de la centru în poli’tichie, eu însă nu mai pucluiesc să le împletesc şi să le vopsesc cu culoarea aferentă, ca să le-arunc capătul de care să se prindă.

    holycik, şi mie îmi plăcea varu’ ăl clasic, ce mi ţi-l mai scobeam eu şi cu văru’, var’mea şi tot neamu’ meu ca să se prindă calciul de noi; nucile le amestecam cu făina şi mălaiu’, iar tata, din pricina asta fugea pe uliţă de frica bunică-mii, care venea de la câmp, şi-avea să vadă grozăviile…ce mi ţi-l mai bodogănea bunică-mea pe tata în lipsă n-ai vrea să ştii…găurile din perete fură acoperite, da’ calciul e şi acum în noi.

    Vaniuşca, nu ştiu cât de important e să fie cu îngheţată, dar sunt convinsă că în pofida vocilor trebuie să rămân rece precum îngheţata. Atmosfera onirică mă topeşte oricum, dar nu strică să încerc s-o menţin la rece, măcar din când în când… 😛

  19. :))înseamnă că l’aţi asimilat.

  20. l-am!…s-a fixat fără A+D2. Copiii ăştia futurişti habar n-au ce pierd fiindcă părinţii le dau cu var lavabil pe pereţi; 😛

  21. cel mai norocos e ăl de-a mâncat varul de prin casele de chirpici, vă zic eu, de-aia nu ne merge bine!

  22. păi d’aia ar trebui să ne meargă bine! poate la voi, ora, e altfel, da’ la noi asta’i noroc curat.

  23. păi este noroc curat când îl mănânci cu chirpici cu tot! nu-mi spune că asta aţi făcut!

  24. Gura chirpiciosului adevăr grăieşte. Chirpicica Gură de Aur :D. Almanahe, limba la control!

  25. 😀 😀 Almanahe a zis ca n-are noroc, ca are doar zuluf roscat, de unde trag concluzia ca nu s-a hranit cu compostul respectiv si deci gura nu-i miroase, scuzati-mi deductia.

  26. :))))…ingheţată cu chirpici (face bine la dantură, crede’mă 😀 😀 :D)

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: