alma nahe

Fado

In cap umplut on Iunie 25, 2009 at 6:41 AM

fado
Încă pe aici.
În ce sens?
De dor.
Printre gerunzii.
Completez spaţii albe.
Adevărul e că am narat până n-am mai avut ce.
Spaţiu…

Nu mina de creion e de vină prin lipsa ei, şi la o adică m-am condus acum până în spaţiul ăsta tot după ceas şi calendar ca şi altădată. Nu era, recunosc, cucuvaia şi cântecu’ ei târziu, cocoţată într-unul dintre copacii micii pădurici de lângă bloc şi ăsta pare, de departe, un motiv să mai narez câte ceva. Sau o fi în turla bisericii? În toate poemele ea se cuibăreşte acolo cobind.
Deşi primeşte pet-uri, bucăţi de pâine uscată sau pietre, toate în cap imaginar, fireşte, căci eu şi cu vecinii mei ne imaginăm că o nimerim, ea tot acolo e şi azi şi mâine, şi ieri. Şi cum să nu fie dacă ea e altundeva? Unde dai şi …unde cântă?
O s-o las în copac în povestea asta. Dar o s-o scot din ea! Uşi, de-aci, cucuvaie plouată!

Dar bine că e, zic în sinea mea dincolo de uşuială, căci ritmul ei fix şi strident, la fiecare 4 secunde m-a adus, în sfârşit, în spaţiul ăsta gol.
Sărbătoresc printr-o ciocnire a norilor care m-a ridicat brusc din fotoliu, a scuturat pisica…ia să-mi scuip în sân şi să pun de cafea!
Fără să renunţ la ce-am scris până acum o să încep din nou, într-un mod diferit poate, dar este inevitabil să nu schimbi cursul firesc al frazelor după prima gură de cafea.
După scuipatul în sân deja substantivele mi s-au umezit iar adjectivele se vor stoarse.
Şi n-ai cum să nu schimbi sensul dacă vântul intră în casă nepoftit şi vântură perdeaua, altădată firavă, perdeaua dărâmă floarea, iar pământul proaspăt răsturnat devine spaţiu de joacă pentru pisică.
Ei, dar încă nu s-au întâmplat toate astea, realitatea s-a oprit undeva după adjectivele ce se voiau stoarse şi după frazele pe care niciodată nu ştiu de dinainte când să le închei până să intervină ajutător şi punctual punctul.
Dar, chiar aşa, ştiind că ficţiunea ce-a urmat poate deveni în câteva secunde realitate de ce nu mă ridic să mut floarea mai încolo?
Spaţiu.

Reţinerea şi teroarea generează poveste printr-un vicleşug. Eu inspir, respir, expir….disperarea inspiră!

Cele mai fără de sens sunete stridente ne dezvăluie, dacă le înţelegem, un mesaj întunecat ori o rugăciune…?
Păsări-profet anunţând disperate nepăsarea…
Spaţiu.

Cine nu preferă scrisul care imită măcar pe faţă altceva decât propriul exces, eşec…etc,etc,etc?
De ce et cetera, et caetera? Mă înşir în maniera asta pentru a-mi ţine cititorul departe de trăgaci?…
…sau de glonţ?
Spaţiu.

Dacă Sinbad se scufundă, Şeherezada se îneacă.
A cui viaţă mai e în joc acu?

Spaţiu gol punct

Anunțuri
  1. au….ntzz, ntzz, drag’almanaha, nu ti’ai pus degetaru’ si te’ai intepat in acu’ din caru’ cu fan unde sforaia gol’pusc’un span. trag nadejde la rapunzel sa’i dea si lui din pleata sa sa’i acopere erectia de la atata tristete cata creste in ea.

  2. Adică carul şi fânul, văzuși tu bine, au un ac p’acolo, dar de la ac la au e cale preţ de litere dăstule, cât să încapă în degetar, încâŢ chiar şi spânu’ s’ar trezi între timp că nu i se mai şcoală decât în formă de plete şi nu de pluă. Puşchin pe limba ta, măi holicik de au’rea! 😛 dEre’cţ’iile nu’s, că nu’s adăpate cu fân, precum nici spânul nu stă în acelaşi car cu acul, nici cât să’l pici cu ceară pe păr(hihi)pe motiv că acesta ar fi într’o ureche…şi ceara!
    Pe au’lin l’am șters: mă dădea de gol!

  3. „Adica carul” se plimba inhamat la boii lui Grigorescu pe campuri cu maci sau cu macaci. Aberez, fireste. Vreau doar sa-ti spun ca mintea mea a deansat pe fado-ul tau.

  4. Că care deansare?
    Că carul era uns!
    Că dacă nu era, muzica şi implicit fad’oul căpătAU, fiecare în (altă) parte, alt înţeles. Şi miros…desigur!

    Bine a venit(mintea ta) în caru’ mare! Aici aberaţia e la ea acas’…şi macACii! 🙂
    Da’ boii, fie ei şi ai lui Grigorescu îi lăsăm pe dinafară chiar dacă stricăm tema…Ce nevoie ai de boi când nu pleci nicăieri cu caru’? Şi, în plus…carul nu obligă la fadoURI nici o minte, oricât de jucăuşă şi deansantă ar fi ea…ritmul e susţinut de altceva. 😛
    Aici hăţurile sunt perversiuni, iar pictorii sunt cine m-a…în fân.
    Vorbele…deh…poiematikeoase! 😉

  5. nimic nu dureaza mai mult decat o toana!

  6. cre ca viata nimanui nu e in joc. nu din cauzele sugerate mai sus. parerea mea.

  7. @strelnikov: În nici un caz cele înşirate, deşirate, ş.a.m.d. mai sus nu sunt cauze(le). Ele sunt (deh!!!)efecte(le)…Poziţia mea.
    Bine (că) ai venit! Dacă cucuvaia nu te anunţa pe tine, atunci ce? 😛

    @afro, umplem spaţiile cu toţii…oare cum va suna absurditatea asta pe care o închizi acu cu semnul ăla drept ca o linie cu un punct sub el peste câţiva ani? 😉

  8. whats the Cause then, uhm?

    bine te’am gasit [cucuveaua mea e de fapt un robot japonez] 😛

  9. „viata” ei depinde absolut de perseverenta initiala a unui anume autor si in consecinta, a unui anume cititor. 😉

  10. @strelnikov: uhm, dacă te referi la absenţa unei situaţii de bază sau, mai exact, la neliniştea protagonistei din CAUZA acestei absenţe şi la încercările ei zadarnice de a suplini acest (d)efect, să zicem că mai degrabă e un fel dramatic, o cauză cu un caracter atât de sofistic, încât e probabil să enerveze mai mult decât să captiveze un anume răspuns.

    deh, cititorul! ticălos, încăpăţănat, de neinsultat!…interesat doar de ce e tipărit! 😛

    cât despre cucuvaie, fiecare cu cântecu’ lui…pulp‘abil şi nationalist, la mine…desigur:)

    @afro:dada!deh, povara ştiinţei!Forfotim, forfăim, (ne)foim, (ne)foijgăim, (ne) furnicăm, (ne) fâţâim..

  11. no Cause then! 😦

    [imi plac mult Cauzele]

  12. Nu aici!
    Şi mie… Jazz-ul!…cu riscul că mă încadrez acum într-un oare/care şablon! 😛

  13. Unde era să deschid paranteza asta în altă parte? Iată, de ziua parantezelor deschise, sub titlul ăsta care sună ca un imperativ exotic peste starea asta de prezent continuu, avem un Graphite-Leads-Test-Drive:

    pentru că mina de creion îmbracă astăzi două forme: una lasă șpanuri în urmă și pulbere fină pe buricele degetelor (nu dau link, că parcă văd cum din șpan ajung la spam), cealaltă este re-T(R)actilă, are în vârf un foarte fin buric de deget hipersenzitiv care, după ploaie, de sub pleoapă deschide pupilă; în plus, vârful ei magnetic indică orientarea cadranului solar atunci când mina nu poartă în spinare, în loc de cochilie, spirala unui arc bine întins de ceas cu bombă – aici revin asupra dilemei perpetue ”cine pe cine poartă?”. Nu, nu mina poartă vina (unde era dilema, dacă verdict tot am?).
    În plus, mina e izvorul, nu? Cum să sece? și dacă sursa acolo este, las-o să-ți verse cuvinte pe mai departe, eliberează-le din mina-ocnă de tăcere iar tu păstrează-ți mina în tentă allegretto.
    Tot nu mi-ai spus dacă am așezat floarea bine aici, în colțul ăsta; nu-mi pare nici foarte umbros.
    Pe mai departe, cum spuneam!

  14. (bine, nu spun la nimeni ca l’am vazut). acum un blank te serveste regeste pe post de blanket. uvertura pentru cuvertura. cucuvaia e semn bun – vai de cucu aluia de’ti pune carne in carbune (ma refer la timp, pupuzaurilor!).

  15. hei, holicik, cum strigam eu în gând şi ai şi venit, văzut, învins!
    Voiam a grăi aşa:
    „Unde mi-s fetele, c(r)ochetele
    să-ncalecce homot’urmele de cetit’ori dansatori?
    Căci voi ca să-mpart fript’ura şi beut’ura cu voi până în zori,
    Pân’ace timpul, năluca, alungă şi pupeze, (d)ară şi boi în culcuş
    Dară (iar dară?)mă tem că nu mi-i cOUvertura cât mi-i plapuma
    Şi nici rima n-o mai caut acuma în cuibar…sau cărbuni.
    Dar care cu fân s-o-ntrece p-aci cu gluma (h)am ac de co’ JOC precum se cântă!
    Macac, Macmac….mi-s des’to(i)nică eu, nu-mi zice, că ştiu!

    A©u’ dacă l-ai văzut, îi trec o aţă prin ureche şi dau gaură urechii de om cu fus’tă, stăpână pe situaţie! Cu tine zece, Holicik, care şi îmi trece! Pam, pam…cucu vaya con dios!fado!!!”

  16. pai asaaa, te simt duminca si’n toata saptamana ca mestecatoru’ ciunga. fadolalamifasolfadolalaremido.adica gluma ta in ciunga mea si ciunga cu cucii’n fasolili lu’ manoli.zinedinezidane, almanahe, spor la gauroaie prin urechile lipite de tavane!

  17. Arhitecte, am urcat şi-am coborât de pe creion ca de pe catarg, apoi mi-am concediat timonierul că prea nu vedea(m) MAL-ul, (su) FLEUR-ul zice sâc!F(r)iică de Poseidon, deh! Tot ce e de pământ îmi cam fuge…şi de sub picioare şi de printre degete…Culmea e că vestea sosirii comentariului tău se duse direct la spam, deci, cu link, făr’ link, de ce te-o fi trimis acolo yahuul meu nebun?

    Fleur…floa…rea e bine. E limba soacrei, spadă, săbiuţă, sau cum s-o chema. Nu-i trebuie prea mult soare. Dar e bine că[…] şi cum[…] ai mutat-o, nu-ţi fă griji de asta! Eu mi-aş face, mai degrabă, grijă de lipsa textelor mele, decât de cea a florilor mele. 😛 (Mamăăă, câtă modestie aci în almanaherie!(e)lipsă!)

    Pe mai departe, acum, şi, cu siguranţă în curând(deşi, habar n-am ce garantează siguranţa, o fi vreun cine?!), pentru atunci! 😛

  18. Ține-te bine de catarg, vezi doar ce vânturi bat de la o vreme; dar lasă cala să-i echilibreze dansul caligrafiei, e ca un balet pe care-l mânuiești din poignet.
    Eu m-am păzit de spam-ul de aici; pe cutiile cu nume onomatopeice nu pot pune frâie, nici nu încerc acum chiote și yodlere, că am treabă cu partitura de la holicica; poate-ți trimit o orchestrație, vorbești tu cuCUcu vaya și cu Dios, bine?

  19. Arhitecte, nu voi întreba ce schimbă vânturile, părerile, pe mine, pe noi, arhitectura…he,he…a fost odată când spuneam poveşti din prima. Acum zac în cală, unele…Te las în plin des’cântec holicesc; eu? merg ca să vorbesc la poartă, ca să cucuCUvăiesc cu Dumnezeu pen’ mai târziu…poate mă lasă povestea ca s-o…scriu! 🙂

    hei, Holicik, spor(t)ul a fost cum a fost, căci zâne(le) din zid an(trenate) îmi erau să dea (c)urechi. Da’ mi-a plăcut imnu’, care, pe care l-am iubit din prima…A fost gura de rai pe picioru’de plai…cu care cu boi! 🙂 Duminica nu ţinem pR)ost! Hălcile umplu fălcile! şi g(l)umele le întindem, le pocnim… 🙂

  20. Dar poate cucuvaia plouata poate fi transformata intr-o pasare maiastra si aducatoare de noroc, nu?

  21. CuCuVaya me, fatetata ca o mina, doldora de promisiunbile scrierilor viitoare, cu ochi patrunzatori si intelepti, tu nu scapi tipete-n noapte? Cucuvaieste: tipete jazz….scrieri jazz.
    Alamanahe!
    Spatiu? Cand eram mica, colectionam acele mici cucuvai albe din lut, cu ochii pictati maaari, de la balciuri, lucru de neinteles pentru mama. Intr-o zi a aruncat „prostiile” gramada. Acum nu se mai gasesc. Si cele vii..sunt rare!
    Spatiu…

  22. Stii, luni in sir am auzit o cucuvea facandu-si, serile, numarul prin preajma casei unde am locuit pana deunazi. Dar mie nu mi-a deranjat nici realul, nici imaginarul. Ma obisnuisem cu ea, chiar imi placea, pentru simplul motiv ca eu dadeam alte conotatii, decat cele arhistiute, prezentei ei acolo. M-am ofticat doar ca, in tot acest acest rastimp, desi am cautat-o, n-am reusit sa o vad… Cred ca pe mine doar oamenii mai reusesc sa ma determine sa-mi doresc sa pun distanta intre mine si ei… 🙂

  23. asel, cât de aproape și cunoscut (și aproape cunoscut) îmi sună ”Cred ca pe mine doar oamenii mai reusesc sa ma determine sa-mi doresc sa pun distanta intre mine si ei…”; în grădini (zoologice sau grădini-și-atât), pe dealuri, prin păduri sau, dimpotrivă, pierdut în mulțime, apropierea de necuvântătoare rezonează cu mine; rezon! rezon!…

  24. asel, arhitecte, drajii almanahăi draji, pe noi oamenii ne consumă ceea ce ne îndestulează!…şi aici, arhitecte, aş lua în calcul nu numai oamenii ci şi văile, pădurile şi celelalte „necuvântătoare”. 😛

    asel: ea îmi deranjează realul pentru că e atât de precisă; parcă m-ar cronometra; şi, în plus îmi dă senzaţia că trăiesc iar şi iar, la nesfârşit una şi aceeaşi zi; dar, într-o bună zi (noapte, de fapt…hehe, deci noapte=bună zi?) probabil că n-o s-o mai aud, precum nu mai aud ticăitul ceasului; doar că ticăitul ceasului e mai puţin înfiorător ca şi manifestare…
    ceea ce mă distanţează pe mine de oameni nu e ceva concret, bine definit, conturat, mărginit, şi acel ceva sunt chiar eu.

    imaginarul, în schimb nu mi-l deranjează; mă ascunde bine în cucuvăiala ei…

    mylucik, şi eu colecţionam cucuvăi din lut, dar cântul le era de scurtă durată, căci se spărgeau precum ar trebui să se spargă ghinionu’-mi;

    planeta idioţilor: Cum? 😛

  25. eu am doar greieri si suna in mijlocul zilei ca intr-un camp cu grau. inchid ochii pe balconul cuprins de soare si cantul lor dogoraste in oras intr-un fel de scartait obsedant. imi vin in minte oleandri si-un tarm de mare, ca pe undeva prin calabria i-am auzit asa prima data

  26. almanahe a intrat in concediu, carevasazica, in ritm de fado 🙂

  27. llollit, greierii „mei” s-au împuţinat. Am seri în care nu îi aud deloc…şi, între timp şi cu cucu-vai-a s-a întâmplat ceva că nici pe ea n-o mai aud…la drept vorbind, nu mai aud nici vocile-mi din cap, care mă bântuiau…de fapt, am senzaţia că nu mai aud nimic!:P O fi bine, o fi rău?

    cruel, ca de obicei, pantule! da’ mare adevăr ai nimerit vizavi de ritm; să zicem că jumătate din mine, adică alma, partea feminină e în concediu, iar cealaltă, nah-e adormită în front( atmosfeeric prielnic somnului)..da’ oi găsi eu ritmu’ potrivit, numai bun de întors, de ră-sucit aci într-un picior.:)

  28. servus…
    Fado… da… dupa atitea zile de ploaie simteam nevoia sa ascult altceva… 🙂
    toate cele bune!

  29. alma’na’eaaa’heeeee, eeee’a’heeee, te’a mancat cucuvaia, bre???

  30. da, holicică, hai să dăm mână cu mână și alte cântece brave, poate-om alunga cucuvaia ‘ceea și ne-o auzi stăpâna! almaaaa! naaaaa!!! heeeeeeeeiii!!!…

  31. @jockcelrockule, fa(N)do’seli de moment!:)
    @flavius:şi ţie!
    @holicik, am mâncat-o io pă ea, da’ acu’ am preluat cucuvăit(at)u’ ei şi aştept să-mi treacă.
    @arhitectule:stăpâna vă audeeeee…da’ mâna ei nu se dedă la scris deloc, nuş’ ce-i cu ea…o fi de la creieraş un micuţ blocaj…

  32. hai ca mi’a revenit inima la loc. hai cu cucuvaiatu’ pan’ te’o razbi impaiatu’. si’o face puietu’ de cucu’vaietu’. nu ma pricep la cuib’usoare, il las p’arhitectu’ teutonicu’.

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: