O, mână…
Întinsă spre tine,
ţi-e vrerea o roată schimbului mut,
vânat în picior…
Ungi trupul cu scârnă,
cătând de-ale gurii,
şi cauţi, cu suliţe,
câmp şi cuib nou.
Când luntre de scoarţă,
când sănii de lemn,
contrast de culori,
sidef-ciocolată,
mână, tu ochiul dezvaţă de ce-i urât, ori frumos,
căci ceea ce-o mână, întinsă spre tine,
pe biata femeie,
întrece măsura din om.
O, mână!
Întinsă spre tine,
fibre de liber,
iubirea ţi-e pâine,
carne şi peşte,
doar slovă abstractă raiul dulceag,
praful de stele şi lună,
pe care-l laşi scrisului
de mai apoi,
căci poate c-o mână, întinsă spre tine
iubirea-i,
pe biata femeie,
dar e doar o pătură în plăsmuire,
să-i ţină de cald…
ori vreun gunoi.
psilunatici: psi©, Scorpio, dor, Griska, vavaly, Gara pentru doi, carmen pricop, roxana, Dictatura Justitiei, La Fee, Tineriu, Max
Alma Nahe(r) 
Capul meu e cam patrat acum lunea, am nevoie de explicatii suplimentare 🙂
Lasă-l să-şi revină în forma-i ovală,
explicaţia e în text, niciodată suplimentară. 🙂
sper sa-si revina … sa nu ramana asa 😆
e şi un desen pe-acolo…adeseori îl pun, în completare,
să devină capetele, din patrate, iarăşi ovale. 🙂
Io, ca un motan ce sunt, apreciez, pe lângă alte calităţi indiscutabile ale poeziei tale, faptul că te-ai gândit şi la „de-ale gurii”, şi la „carne şi peşte”… deşi peştele nu-mi face cu ochiul – dar am auzit că alte pisici îl preferă. Însă cărniţă mănânc – dacă mi se serveşte crudă – eventual după ce o las o vreme în farfuriuţă… la fezandat 🙂
Păi, mie-mi trecu prin stomac,
versul şi puiul de filosofie, cusut cu aţă…
albă(deşi voiam rimă) şi (h)ac. 😛
[…] Restul, ca nişte leneşi ce sunt, or scrie mâine. Adică, Dictatura justiției, La Fee Blanche, Almanahe și … lista rămâne […]
O mînă îşi dă peste mînă,
conştiinţa o mînă
să nu rămînă
acolo unde nu-i stăpînă
pe a opta zi din săptămînă
subtitrată în limba română.
Ceva se pune de-a curpiezişu’ limbii, că sigur io scrisei ‘limba’ şi iaca m-a trimis în capitala lu’ Peru’… Şi-acuma… „unde-i peru’?” (întreba turcu’ pe curva rasă la fofoloancă).
Băiete, pusei eu b-ul capital,
că-mi suna a madri…gal. 🙂
Mi-e peste mână
să fiu stăpână.
Întinsă spre tine
sunt doar o tradusă
din mine, în tine,
dar pare hindusă.
Pyaaru-i imposibil
în dîl nu mai e loc;
s-a rupt ireversibil
şi nu e alta-n stoc.
al-jarh wal ta`dîl!
nu mai rănim,
când omu-i aşezat;
când omu’ a plecat
întindem mâna să vedem ce/cât ne-a luat. 🙂
Mai numărăm şi clipele din stoc,
ca să vedem ce ne-a lăsat în loc. 😉
Ce să ne lase, decât un rahat?
Că amintirile nu ies la numărat.
E bun şi ăla, luat cu apă rece;
nu aştepta în prag,
cu mîna-ntinsă-a drag,
căci viaţa trece.
Văzui io corectura, da’ iaca prea tîrziu
ca vorbele piezişe în frîu să mi le ţiu. 😳
Da-mi doar trei degete, restul il voi umple eu intr-o armonie deplina cu ceea ce ai inceput tu.
Aşa mi-ar plăcea să-mi spună într-o zi, cel spre care-mi îndrept vârful peniţei, ori de câte ori am prilejul şi simt nevoia s-o fac. 🙂
Nimic nu-i imposibil, cel putin teoretic vorbind.
O, nu cred…are cuvintele lui. 🙂
deci nu e de-ajuns un deget, e musai toată mâna! zici că iubirea e pâine? ar cam trebui să frământ una… mi-e foame, la propriu.
ce poate-o mână, nu poate un biet deget, nu?! 🙂
zic că iubirea e slovă în vise,
în realitate e pâine, carne, peşte…
da’ zic aşa, azi, la temă…că nu ştiam ce-o să întind, doar ştii… 😛
O mânã întinsã-i, iubirea,
Şi hranã şi spirit,
Ii e femeii ce vine acuma
Spre tine.
Anume te cautã-ntruna sã-ţi spunã
ce-o mânã, întinsã sã vinã,
Cãci trupul îi poartã dorinţa
De-a pururi sã fie cu tine.
Până s-o plictisi şi cea femeie,
că ea tot vine, da’ el n-are cheie…
(în care s-o citească) 🙂
[…] mei:Scorpio, dor,Griska, vavaly, Gara pentru doi, carmen pricop,roxanaTiberiu Orasanu , La Fee, almanahe, […]
scîrnă şi gunoi? oi, oi, oi 🙂
rnă, rnă… 🙂
[…] O mana intinsa spre tine. […]
foarte fain!