alma nahe

Consistența unui nor

In dicţionar de mişcare on Iunie 2, 2016 at 10:48 AM

Ea s-a aplecat cu fața spre ei toți
ca unul.
Ei au văzut-o prea puțin,
fața e asemeni porumbului sărutat de vânt.
Buruienile abundă în sufletul secret
la fel cum apa, cu greutatea ei de dantelă,
trage în jos frunza.
Pletele ei, pline de mosc si mir
se scutură de împletituri.
Departe, în zare, un nor refuză să mai plouă
și se face praf în fața sufletului,
care-i șade oricărui om în trup sau îl părăsește
ca o fetiță care intră și iese pe poarta școlii,
știind că la capătul ei nu o mai așteaptă nimeni.

Anunțuri
  1. fețe-fețe… dar fața porumbului când o mai vedem și noooi? 🙂

  2. Asa as vrea sa se faca praf toti norii de maine in fata mea, ca sunt la munte si e cod…Ar trebui sa le recit poemul tau, sa ia exemplu de determinare…

  3. Ai scris-o pentru mine, cu gândul la mine? 🙂 E a mea, a mea, a meaaaaa!!!!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: