alma nahe

Posts Tagged ‘Povestiri Scurte cu Promoterul Fan Brânză’

Există…

In dicţionar de mişcare on noiembrie 18, 2014 at 7:01 PM
image

Erika Kuhn

 

ÎNTÂIA STARE:

Privește, dar nu atinge!

Sunt multe care, ca să le faci bine,
cer trudă și îți lasă gust amar.
Sunt, însă, unele-adunate, bucățele mici, în față,
care-au gust dulce, -s afumate(-n lemn de fag) și te-mbie, și
n-ai nevoie decât de poftă mare, scobitori ș-instinct primar.

În astă stare mă întorc spre Cel Ce Știe Toate.
Tu, gură-cască, de nu ai ce face,
să mă asculți, apoi corect socoate și
gândește-acuma în zeru’ de gândire ce îl ai,
pe ce al sorții jar eu stau sau ca pe cuie:
să fii promoter la Delaco și fan brânză,
ia, poftim viteazule, de poftele-ți încuie!

Frauda poftei, însă, e un lucru rău,
furi de la tine, furi din Dumnezeu!
Firește, eu am har, asta s-aplică doar la mine,
degustătorul să-și găseasc-alt zeu și alte pofte, ziceri, alte rime.

STAREA DE DREPT:

Atinge, dar nu gusta!

Păi, cine-mi dete-o slujbă de-acest fel,
doar nu credea că o să stau fidel
acestei închisori a gurii,
eu sunt, de fel, fidel, dar sunt fidel texturii,
compoziției, mirosului, mixturii
și-atunci, mi-am zis: „Vrei să fii cel învins?
Păzește de cumplita droaie acest produs!
Dovadă ei să facă, că îl știu, îl plac așa cum e!”
Și-atunci, eu am ascuns cât am putut
de pofta lor de fan ce s-a născut, așa, pe loc:
pofta ți-o pun în cui de nu îmi dovedești (sau n-ai noroc)
că-ți place cașcavalul afumat cu lemn de fag.
O, dă-mi, Vulcan de Simțuri, dă-mi ajutorare
să-i scap pe oameni de-astă poftă, crudă tare!

STAREA DE LUCRU:

Gustă, dar nu înghiți!

Când îmi intru-n brânză(nu în pâine), nu o fac de lacom,
ci, în felu’ ăla-n care, mi-o dictează a biată cărare
ce-i rătăcește pe toți pofticioșii, care
au pe mână un anume bun:
când să-l împartă, le cresc ghiare.

Deunăzi, vrând unul ca să guste,
părea că vrea să vie, ca să fure,
cu botu-n vânt, cu foamea lui prea mare
și atunci, salvat-am cașcavalu’ de-ale sale bale,
când în sacoșa mea eu l-am adăpostit.
Vezi bine, fiara mi-a ieșit în față,
și, făr’ de saț, gustând, ea devenea tot mai flămândă.
Și-atuncea eu, de spaimă, am mai scos o pungă
și am salvat tot cașcavalul.

„Să cari de-ai vrea și tu cu mine, c-ai un suflet bun
ți-aș mulțumi că nu mă lași în drum”,
i-am spus apoi unui copil, ce pofticios,
voia și el să guste. Dar pe urmă să nu-mi ceri o bucățică,
nu-i frumos ca munca altuia s-o tragi în jos: eu tai și tu mănânci?
Și-atunci ce-ar mai rămâne? Tot ce-am aici e doar de ochii lumii,
și, scuzați, dar sunt aicea unii, mai ales bătrânii,
ce-abia așteaptă o pomană, numa’ să le dai.
Nu-mi vine să le dau, că nu dau de la mine.
Dacă era al meu, eu le-aș fi dat, vezi bine!

Cu ochi lucind de soare, poate și mai tare
tot azi, o Doamnă vru a mă vrăji cu glasu-i, care,
era alunecos și-atunci era să uit
că cașcavalu’ nu e unt.
De îmi cerea ceva mult mai adânc, nu pregetam a-i da,
ceva mărunt, o bucățică, dar apoi privii la gloata-ngrămădită
și-un gând mă birui: „Dar dacă Doamna poate mult a înghiți?”
nu ar ajunge pentru toți, și-atunci s-ar năpusti,
și toți ai mei, acasă, ar posti.

Oh, nu pot eu spera să moară dintr-o dată
această poft-a lor — bărbați, bătrâni, femei, copii — de a gusta,
De-aceea eu le iau azi încă o bucată (ce nasol!),
ca să-i feresc de răul ce le vine-n stol.

STAREA DE FAPT:

Cum de ciocnit, mă voi ciocni mereu de-aceste cete
cu mâna lungă și cu plete,
ca să nu spui că n-ai știut, și mâine
vii să guști, cu-aceeași poftă, ca de câine,
spre-acei cu gură largă eu mai zic, orar, așa:

Luni să îmi dovedească că nu-s morți de foame,
Marți să se teamă să nu-ntreb și neplăcute.
Apoi, pe Miercuri — vai, ce suflete pierdute! —
nu vă bazați că-i darnic, miercuri n-am pomană!
Joi, locu-i blestemat, vin morții să se-nfrupte,
la drept vorbind, pe-aici nu vin nicicând acele duhuri bune,
așa că Vineri treci, te uită, dar nu-mi cere,
sunt încă bântuit de duhuri rele.
Sâmbătă sunt, dar nu-mi aduc aminte
ce tre’ să fac și-atunci eu gust, tot gust, dar ce să fac?
Memoria-mi e toată-un drac!
De nu-l mănânc eu tot, nu știu a zice „ia și tu!”
Duminica eu nu vreau ca să-ți stric,
dar eu, să știi, duminica mă odihnesc, nu dau nimic!
00187

SuperBlog 2014, proba „Povestiri Scurte cu Promoterul Fan Brânză” cu image

Punctaj obținut: 95