alma nahe

Posts Tagged ‘Port’

Hinterland

In cap umplut on Octombrie 25, 2008 at 2:21 PM

Îmi împachetez tristeţea şi o expediez în mare, într-un loc cu peşti. Peşti posaci şi cai mai dedaţi. Am citit undeva că după ce-i mănânci, chiar dacă au gust amărui, râgâi de plăcere.
Capul mi-e umplut cu fantezii, nu mai am loc şi pentru fapte concrete. Ceea ce îmi convine!
Datorită tristeţii mele pisi-colo-gice sunt fixată asupra numărului 11 şi nu pot avansa la numărul 12.
Literele din alfabet mă conduc spre o groază de confuzii, şi mă gândesc să adopt un alfabet cu desene. Minunat!
Şi-acum să coţăim!
Africă n-am! Pagode n-am! Canguri n-am! Asta pentru că trăiesc în aceeaşi ţară cu pupăza din tei. Oricum, Africa e-o toană de moment.
Am numerotat paginile almanahelui cu acelaşi număr , 11, şi acum constat că mi s-au strecurat printre erori deja văzute, alte erori în uniforme. Acum tre’ să etichetez, să colez (mi-am făcut bagajul).
Din cauza iubirii.
Totul e din cauza iu-bi-rii!
Dacă vrei să distrugi lumea, născoceşte virusul iubirii deşarte şi împrăştie-l în lume. Eu m-aş adăposti undeva pe la Polul Nord aşteptând antidotul.
În iglu.
Probabil că şi Pupăza e într-o stare de spirit ca a mea, că-mi topeşte iglu-ul şi mă-ntoarce cu-ale ei pu,pu,pu-uri, pe meleagu-mi. Ies pe geam să-i azvârl un ciot in cap. Dar n-am…Mai bine dau o fugă până la alfabet.
„Pupăzo!”
„Pe cine faci tu pupăză?”
„Pe tine!”
„Mai bine ţi-ai ascunde cuvintele sub limbă.”
„Da, ştiu! Mi-am propus să adopt un alfabet cu desene. Dar nu ştiu când o s-o fac!”
” Suferi de nălucism! Asta e! Să-mi spui tu mie Pu-Pă-Ză dacă nu-i aşa! Ce melodramă obositoare!”
Zvârrr, pe-o dugheană , se îndepărtează. Nu pentru c-ar fi proastă, ci pentru că gândim diferit, vorbim diferit, iubim diferit. Eu hiperbolizez, ea nu! Se pierde în culise verzi! Însă nu-mi pasă. Sunt sub protecţia unui soi cremos de auriu care mă transformă-n statuie…

E atât de măruntă scena, că dacă întind mâinile dau de faldurile cortinei prost montate, de parcă nu şi-ar avea toţi maşiniştii în culise. Scena mea s-a rupt!
S-a rupt din pricina greutăţii mele, sau poate fiindcă era prea şubredă?
Din nou singură, fără pupăză. Da’ nu asta am vrut să spun. Oricum nu era nimic de capul ei. Anunţa stări false.
M-am prăbuşit, doar un pic, pe spatele ei!
Gata, la vară îmi pun lanţuri, mâine fac un om de zăpadă şi luni îmi înrămez ridichea ca să n-o mai frec.
Vreau o toamnă!
Ţi se pare ciudat?