alma nahe

Posts Tagged ‘Farmec’

Mic îndrumar comic întru curățenie lună

In SpringSuperBlog 2015 on martie 22, 2015 at 11:48 PM

image
Curățenia Nufăr

Sufăr.
Ce de praf pe cufăr!
Și ce pardoseli!
Nu mai sunt ca ieri,
zice madam Soare,
cu glasu-i de floare.
Mâinile-s cochete.
Număr.
Ce de pete, maldăr,
măi poete!
Pe mochete,
pe chiuvete,
pe closete,
pe tapițerii,
duete.
Scapăr!
Șlagăr:
Nu-i burete-n lume
să le scoată spume.
Dapăr!
Parc-aș fi în lagăr.
Să mă uit afară,
nu mai văd prin geam.
Pete-pete-pete!
Înfloresc buchete,
în mijlocu’ casei
ca un steajăr stau.
Licăr,
pe vesele nu-i!
Mătura e-n cui.
Pânze de păianjen,
mucegai. Nenică,
ca să fiu furnică,
n-aș fi coana Soare.
Doamne, ce putoare!
Șabăr!
Pentru țevi.
Îmi trebuie pufăr,
ca să nu alunec
și să fac cucui.
Pfui-pfui-pfui,
Nimic nu făcui!

Îndrumar național:
Cumpăr
Nufăr Universal

image

Curățenia Triumf

Damf
în frigidere,
pe-aragaz grăsime,
în cuptor e oare?
Nu deschid, ce-unsoare!
Pfumf, trumf, humf!
Spume-spume, spune
cin’ să mă îndrume?
Dumnezeu, cu mila!
Și de-o fi așa,
foc în șeminee,
doamne, ce idee:
Lună-n casa mea!
Lună-n Casa Soare!

Îndrumar: Colosal!
Triumf universal.

ANUNȚ: Caut menajeră!

Curățenie Farmec

MENAJERA: Împreună facem casa lună!
(Eu cu Farmec, nu cu doamna Soare!)

Îndrumar antilene nu-i!

00181
Ușa nr. 9, SpringSuperBlog 2015, image

Mic dicționar:
1.DĂPĂRÁ, dápăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) 1. A-și smulge părul din cap (de jale, de desperare etc.). 2. (Fam.) a (se) părui.
2. STEÁJĂR, steajăre, s. n. (Pop.) Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului.
3. PÚFĂR, pufere, s. n. Rondelă de cauciuc, material plastic etc, pe care se sprijină unele aparate pentru a preveni alunecarea lor.
4. ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățirea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit.

Punctaj obținut: 89

Farmecu’ fericirii

In SpringSuperBlog 2015 on martie 9, 2015 at 10:42 PM

Pe scurt!
Dacă fericirea ar fi un gând

Îmi ascut creionu’ de gânduri, îl înțepenesc între degete și în ritmul sosirii primului gând îmi găuresc duodenu’. Dacă am melodia potrivită, desenez un soare, o casă, un gard, o floare, un pom fructifer. Ăsta-i farmecu’ fericirii, ar zice unii, chiar dacă din tabloul meu lipsesc: un purcel, un cățel… Dar fericirea e mai mult decât un desen complet și durează cât un gând. Dar cât durează un gând?
Gândul e asociat, de obicei, cu un fragment de timp derulat rapid. Dar sunt gânduri care nu-ți dau pace toată viața, ori fericirea e un astfel de gând. Întru găsirea fericirii, ce nu facem? Destule nu facem, dar ne-o deplângem ca și cum am fi făcut tot ce era de făcut.
Odată mi-am imaginat fericirea precum un paznic. Și poate cândva voi scrie asta într-o poezie. Altădată, când eram o puștoaică, mi-am zis că ea locuiește într-un sâmbure de caisă.
Dar ieri, hehe, ieri a venit odată cu dumneaei.
image.
De aici și vorba că ” fericirea ți-o mai faci și cu mâna ta”.
Mi-am făcut-o din timp, ca să mi-o dăruiesc de 8 Martie. Dar, fiindcă m-a fericit mai mult făcând-o, am simțit că ar trebui s-o dăruiesc mamei mele. Căci farmecu’ fericirii e să și împarți anumite sentimente. E ca atunci când ai un măr și vrei să-l mănânci de față cu altcineva, și-l rupi în două.
image
Și uite, pe chipul ei stă fericirea. Fericirea, ieri, fu o păpușă. Și dacă voia o cremă?! Hmmmm

Dacă fericirea ar fi o caisă

Gândul mi-a venit pozând-o pe mama, lângă gutuiul din fața casei. Aș fi pozat-o lângă caisul din spatele casei, care mi-a servit ani de-a rândul gustul copilăriei, dacă acesta mai exista. L-a tăiat un vecin, că-i umbrea fericirea. Via, adicătelea.

Nu știu de ce, dar peiorând despre fericire, scriind, îmi vine s-o gândesc ca fiind un brand românesc, căci o poți găsi — român fiind — în orice nu te-aștepți. Într-o cremă de caise pentru ten uscat, spre exemplu.

image

În timp ce pentru unii, fericirea poate fi o folie de plastic. Cu bule.

Dar fericirea e fără hotare, bineînțeles! Și, uite, aș putea să continui și s-o descriu precum o aromă, o pasăre, un melc ori orice altă zburătoare sau târâtoare. Însă, până la urmă, fericirea e ajustabilă în funcție de nevoile, dorințele, iubirile noastre.
Dacă suntem ceea ce consumăm, atunci, hai să consumăm fericire! În orice variantă! Ca să fim chiar noi înșine fericire! Frumusețea interioară e un ingredient de bază al fericirii și este responsabilitatea noastră! De aceea îmi confecționasem acea păpușă, căci de ce s-o aștept de la altcineva?

Și, în sfârșit, urmând calea gândului cu care am început să scriu acest text,

dacă fericirea ar fi o cremă…nicio grijă!

Brandul Farmec ne recomandă noua gamă Gerovital Happiness:
Gerovital Happiness Zmeură pentru tenul normal,
Gerovital Happiness Afine pentru tenul mixt-gras și
Gerovital Happiness Caise pentru tenul uscat.
Produsele au formulări ușoare( precum textul meu despre fericire), sunt lipsite de parabeni, iar parfumurile sunt hipoalergenice. O îngrijire de bază, oferind tenului un aspect de strălucire, fericirea sub formă de cremă o puteți întâlni și pe pagina de facebook a companiei Farmec.

Fericirea e o ușă! Dacă o deschizi, nu știi peste ce dai. Dar cumva o intuiești, dincolo de ea și știi măcar la ce servește. Și, cel mai bine știi cum e fără ea.

Așa că, fericiți-vă! Oricând, oricum, oriunde! Dacă fericirea n-ar fi, nu s-ar mai povesti!
00181
Ușa nr.3, SpringSuperBlog 2015, image

Punctaj obținut: 100

Există un anume farmec în ierni

In dicţionar de mişcare on noiembrie 27, 2014 at 1:21 AM
Erika Kuhn

Erika Kuhn

Încă urs polar, luni,
încruntându-se,
bucuria mi-o livrează încet
din flori de fum
lichid:
lacuri Farmec.
Mor(-mor) după gri
discret.

IT'S FREEZING OUT THERE

IT’S FREEZING OUT THERE

Înșelătorie-n mișcare, marți,
din tambur descurajat de ceasuri,
3!
Contra bass,
vis de sirene amețitoare cu
flori de gheață-n priviri,
unghii în negru,
cântare.
Clipocind(de la clipă),
greiere-n (capu’ meu) bucătărie cri-criind:
ojă farmec, ojă farmec…
de la vapori.

ENJOY YOUR DARK SIDE

ENJOY YOUR DARK SIDE

Lemn, un pitic miercuri.
Rece — ambulant gratuit — dăruind pietre,
dispare în reflecții scurte, timid,
printre brazi:
„Mă dau…pe brazdă azi!”
Și-așa și lunecă-n verde închis,
se tot pierde-n aprinderi,
sclipiri…
Iubiri-chilipir.

TREE' ROCK

TREE’ ROCK

Poet dezechilibrat
în vârf de munte
învârte cu pasiune, extrem de beat
o perlă de zăpadă,
aer curat, ieftin,
somnoros joi,
coruri imaginează ingenuu:
„Cer albastru regal!”
Pe la refren,
imagini-bruiaj:
mașini zgâriind asfaltul.
Ah, de ce-s treaz?

YOUR HIGHNESS

YOUR HIGHNESS

Vineri îmbâcsit, suflare multă,
concertul ierbii, hârtia
în slabă poticnire de lună,
ca o lampă legănându-se-amețitor
dezintegrând alb în verde.
În față!
Deținute în gălăgie,
îmbrățișări captive
din prietenii lichide
împrăștie ceața.
Dar viața?

GO GET THEM, GIRL

GO GET THEM, GIRL

Portărel, îmi face semn sâmbătă, moale:
capturi de arțar.
Se cațără mândru, mut.
Gemete, bicicletă în dans,
cling-cling…
un mesaj răgușit.
Jalnic dor!
Într-o ureche, simțindu-se ca acasă,
puricii joacă Scrabble.
În contrast,
unghii pe piele,
orange…ușor.

HONEY, I'M HOME

HONEY, I’M HOME

Prin țevi, sforăind, duminică
amabil.
Nou-născut, primul fulg
mizerii trăgînd,
mere coapte așteaptă,
bucurie în stare proaspătă,
dar…horn îngust.
Pe sus, vulturi
din păcate curate
șchiopătând prin văzduh.
Pe jos, un biscuite-n paharul cu lapte.
Prin troiene de nea,
mouse-ul sângerează în foaie,
nerușinat.
Vine iar luni,
o iau de la cap!

SANTA'S HERE

SANTA’S HERE

Când Lacurile Farmec Collection 2014 pot fi stări…

Colecția Farmec Toamnă-Iarnă 2014

Colecția Farmec Toamnă-Iarnă 2014

00188

SuperBlog 2014, proba de unghii date cu  image

Punctaj obținut: 91

Există un remediu

In dicţionar de mişcare on noiembrie 3, 2014 at 1:57 PM
image

Erika Kuhn

Acuma, ce-am în coș eu am mai zis. Și-am zis-o frumos atunci,  de vreo 95 de puncte. Doar că, na, trece timpul, frunzele cad, cuvintele nu mai vin. Și nici temele de discuție nu vin prea bine, fiindcă te obligă cumva să te repeți. Și eu…pfff…atunci când mă repet pe mine…muțesc.

Când muțesc, noroc cu păsările! De „norocul” căzător din cer — găinațul de pasăre — n-aș fi amintit, dacă mi-aș fi amintit să nu-mi amintesc. Dar el pică întotdeauna, instantaneu călduț, pe un umăr. Ridici privirea în zare, ca să vezi de unde ți-a venit norocu’, de parcă ai putea certa norocul din cer și…și mai primești unul. Pe obraz. O clipă m-am dus cu gândul(și m-am și întors) că ar semăna cu…În fine, vă scutesc de descriere, deși unii poeți îl au ca laitmotiv, alții ca supratemă: puroi.

Ștergi cu dosul palmei, îți zici nu-i nimic, îți dai seama cât i-a luat păsării pân’ să-ți nimerească mersul?, și-o pornești înainte, îți vezi de drum. Mai bătrân, poate, în înțeles și în subînțeles, dar cu fața albă, curată.

Eu n-am un ten sensibil, dar alții au! Eu n-am probleme cu fața, dar alții au. Câteodată, însă, mă răcorește apa de la chiuvetă și mă trezesc imperfectă.

Acum mi-a venit să îndrept lupa spre fața altcuiva, dar mi-a întors spatele. Nu imediat! Mai întâi a privit în lupă, din punctul său de vedere. Din raza lui. Iată-l mergând spre mine, dar îi par departe. Iată-l desenându-mi pe chip linii închipuite. Nu îl cert! Sunt momente când chiar și eu m-aplec din mine, până jos de tot, până-n pământ (ca o geishă).

Mă trezesc uneori în sori. Am vrut să zic zori. Mă trezesc cu fața zugrăvită în alb. Alteori, mă trec toate vârstele, de la galben înspre pământiu. Când nu mă trec tancuri. Atunci acopăr oglinzile și înmormântez uitările sau planul (înclinat) pe care a mers gândul în ferestre.

Dacă nu erau doar temeri, erau remedii: produse dermatocosmetice. Iei prima gamă anti-age din lume, Gerovital H3 Derma + și, când există un remediu bun, atunci și lumina își vede de treabă.
image
O fi Gerovital Doctor în Frumusețe, nu zic nu, ăsta-i un lucru știut, de pe vremea bunicii se știe, dar mie îmi trebuie acum un doctor în uitatul în fereastră. Peste uitatul meu în fereastră se așterne alt uitat în fereastră. (Te poți uita și tu în această fereastră, farmecul are și el pagină de facebook.)

O să vedeți multe fețe zilele astea în ferestre. Unele închipuite: fața mea are forme de relief. Cu cratere, în fundul cărora nu te-ai coborî, cu vârfuri pe care nu le-ai atinge. Să le credeți! Ele nu se uită. Ferestrele nu uită. Să le spuneți și lor că există un remediu.

Eu știu că uit, și de asta zic acum de farmec.ro. Multe uitări (în ferestre) rămân uitate și nedezlegate. Așa cum multe rămân legate. Uneori rămân urme și-atunci îmi dau seama că tot ce am zis ar trebui învățat! Ar trebui repetat! S-ar vedea în…riduri. La mine sunt și unele de expresie, pe care le păstrez, că am nevoie de ele pe scenă. Deși, le ascund în păpuși de vreo zece ani. N-au băgat de seamă că între fețele lor (fețe-fețe) și fața mea există deosebiri fundamentale.

Nu mai rămân în această fereastră. Mă mut în alta. Ce-aveam de așteptat de la această fereastră a fost așteptat. Ce a trebuit să vină și să fie văzut a venit și a fost văzut. Ce a fost de tratat, s-a tratat!

Eu n-am un ten sensibil! Eu n-am imperfecțiuni ale feței. Dar poate au păpușile (alte păpuși). Eu sunt doar un mesager. Nu, nu un porumbel! Sau…poate că sunt, dar dacă sunt, sunt unul deosebit de terestru, nu te uita în sus!

Dați-mi o oglindă! Nu sunt zugrăvită frumos? Din flori. Ce privighetoare(adică priveghez?)!

Azi sunt doar o fereastră. Cu farmec! Într-o casă cu farmec. Și care a folosit produsul „farmec” în fața unui tablou. Din trecut. Dar nu-i nimic, s-o pricepe altcineva să-l folosească în fața oglinzii, că, slavă Duhului, mai există și alte fețe, și alte (su)poziții în ale cuvântului.

Mă întorc eu aici, parcă mă și văd…cu alte nevoi, cu alte produse ale Farmec-ului, dar, mai încolo. La anul…acum vă las cu un citat, ca să vă intre bine în fereastră, și un semn, ca să știu și eu unde să mă întorc:

„Gerovital, Doctor în frumusețe, reprezintă garanția inovației și a calității, iar noile produse din gama Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan certifică clinic eficienţa produselor.”

imageimageimage

00187

Superblog 2014, proba cu image

Punctaj obținut: 78

Ce-ai în coş?

In Ciné m-a poftit, cinema fabulat, Superblog2013 on octombrie 31, 2013 at 5:34 PM

Ce-ai în coş? te-ntreabă-n anotimpul rodului îmbelşugat,
un ochi iscoditor ce-şi plimbă chipul luminos pe sus, cu tot cu nas,
ce locuieşte gard în gard cu tine. Păi, ce să am vecine? Ghinion!
asta i-ai spune, dar o faci în gând, fiindcă se ştie,
nu ştiinţa te împinge să dai piept cu ghinionul, ci întâmplarea.
Un măr găunos! spui tare, cu juma’ de gură
şi intri ruşinat în bătătură.
Se-ntâmplă câteodată prin livezi, că nu tot ce aduni, ca rod,
e pe măsura priceperii, a îngrijirii şi a muncii tale.
Şi-atunci pe cine să dai vina? Îi zici Vrere, care vine
din neţărmurita încăpere a cerului Înalt. Unii ar zice că n-ai muncit cu cap,
că de-aia nu ai parte, chiar de ai carte drept îndrumător.
Dar cum trăieşti în armonie cu slovele din taine ce se-ascund în stele,
până la urmă, încrezător în cerul darnic, fără pată,
dai vina pe micimea lor şi-a altor Sfere cu coarne şi le pui şi-o coadă.
Când ce-ai în coş nu e un măr gustos, un anotimp îl scoţi din lanţul lui
şi-l cauţi în tăria firii tale, dar amâni rodul.
Las’ că-mi trece! şi, plin de bube pe-al tău chip, de supărare, aştepţi anul următor,
căci câte nu poţi făuri cu aşteptarea în vederea unui ţel?
Deşi, dacă îţi aminteşti din tinereţea-ţi,
nu prea-ndepărtată, că ce ai vrut atunci pentru acum,
n-a fost să fie şi-apoi te uiţi şi-n curte, nici picior de ie,
nu prea-ţi intră bine, vezi că eşti nerod!
Căci nu te-ai priceput s-o ţii numa-ntr-o pupătură, numa-ntr-o iubire
că pân’ şi pe cea fată a mai dragă
ai zgândărit-o precum îţi scobeşti un coş,
crezând c-aşa ai faţa mai curată în faţa celorlalţi holtei,
puşi pe distracţie mai mult, decât pe-a faptei cu folos,
şi-ai rămas singur(dar şi mai bubos), c-ai dat de gustul dulce al sălbăticiei.
Ori mere pădureţe sunt destule-n drum,
dar tu vrei unul mai de soi acum şi cin’ să te mai ia?
Livada ţi-e şi ea săracă…şi uite-aşa, pe-al amintirii fir,
o păsărică ciripind, ăst ultim gând te-ntoarce iară în prezent.
Păi, cum să vezi deasupra capului ce zarea-ţi poate desluşi
stând pe un scaun şi visând cai verzi ori alte amintiri necoapte
şi aşteptând să coacă altcineva un rod livezii tale peste noapte?
Doar dacă eşti un cititor şi dincolo de stele!
Ori dacă tu în jur nu vezi, atuncea cum?
Cu ochii căutând o cale,
ca ce-ai acum în coş să nu atârne ca ocale de gânduri rele,
mai simplu e să-ţi pui picioarele-n spinare ori ochii să ţi-i ţii în patru şi să caţi un vraci,
decât în arătări, livezii, dar şi pentru celelalte bube.

Din fericire, păţania de faţă nu-i fără rezolvare,
că slavă – şi-aici nu mă hotărăsc ce spirit şi din ce cer îţi vine el,
înaripat – cui l-a îndrumat, omul nostru s-a pornit pe căutat un leac
pentru a sa livadă, pentru faţa lui, dar şi a lui putinţă
şi, culmea, l-a găsit!
Ce-ai în coş?
Un măr frumos!
răspunde el,  acum mai luminat,
nu mai stă omul cu palmele la tâmple supărat,
nu-şi mai fereşte faţa de cel ce-a întrebat,
ci cată chiar el întrebarea.
Şi mai am ceva! Am Farmec
Gerovital Plant Stop AcneeAm faţa ca un măr curat!

Uite unul, că poate poftă ţi-am născut şi gura îţi e pungă!
Să nu-l căutaţi la dărnicie!

Cât despre ie… N-o să suflu – ca-ntr-o păpădie – nicio vorbă-n plus!
Dar de te uiţi în curte, pe cea culme, şi nu te-orbeşte soarele
ori ai în întuneric alte gânduri,
ea scoasă-i la uscat, se zvântă umedă precum e vorba aruncată-n vânt
ce îşi aşteaptă încolţire.

Omul nostru-a cântărit ce-a cântărit,
dar a şi selectat şi…m-a luat!
Încă nu ştiu de-i chipul meu făr’ de vreun coş ori făr’ de pată,
dar am să las dovadă faţa mea lâng-un gutui şi tu, străine – cel ce îmi cauţi,
nu în miez, nu-n floare, ci în puf(ori farmece?) -, tu să-mi spui!

00181

1. Text înscris în etapa a XV-a  a SuperBlog2013; Sponsorfarmec-gerovital,.

(sub fiecare produs, se găseşte link-ul corespunzător de pe pagina Farmec aferentă)

2. Jora(prelungirea mea felină) n-are probleme cu tenul, dar are farmec! 😉

3. Fotocredit: BILL DOMONKOS

O poveste cu apă de ploaie

In Superblog2013 on octombrie 6, 2013 at 10:30 PM

A fost odat’ sau inventez acum, pe loc, un om.

Un om care nu se împăca deloc cu el însuşi, poate datorită rădăcinilor sale, ori poate din alte motive, şi care, exact din acest motiv care înglobează celelalte motive posibile, rătăcea, rătăcea, rătăcea ca un fir de păr în bătaia vântului, un fir năzdrăvan ce se încâlcea printre alte fire de păr, care-l mai domoleau din legănarea aceea lină.

Eu, când mi se încâlceşte un fir, smulg nodul obţinut prin împletirea cu celelalte fire. I-adevărat, îl scurtez, dar am scăpat de încâlceală?

Aş putea să-l omor pe loc, ca să nu se mai chinuie atât. Dar ce-ar fi poveştile fără eroi principali?
Pun acoperişul pe î şi continui…

În afara faptului că nu se împăca cu el însuşi, mai stătea şi  închis într-un turn, şi nu făcea altceva, decât să-şi bâţâie nervos, când un picior, când celălalt, atârnate molâi pe marginea patului.
Când nu făcea asta scotea un lighean metalic cu apă de ploaie de sub pat şi se spăla pe faţă, după care, cu ochi umezi privea ore în şir apa din lighean fără să spună nimic. Apoi, pe un alt ton decât cel de ieri – şi constata şi el asta cu admiraţie – se văicărea în câteva cuvinte: ” Sunt doar un răspuns  izvorât dintr-o-ntrebare pusă unui lighean metalic cu apă de ploaie! ”
Odată încheiată fraza se şi întindea în pat, epuizat.

Lâncezea o vreme acolo, până apărea o slujnică bătrână, căreia îi dăduse voie să-l viziteze, din când în când, sub pretextul că trebuia schimbată apa din lighean, cu una proaspată.
Dar nu mai plouase de ceva vreme şi slujnica se întreba care era rostul ei, aci, în poveste.
Nu îndrăznea să întrebe direct, pentru că, de vreme ce ea era slujnica în născocirea asta, el trebuie că era chiar prinţul stapân al castelului, într-al cărui turn tocmai se desfăşoară acţiunea.
Aşa că ce făcea ea?

Îşi inventa de fiecare dată când intra pe uşă, un motiv, două, trei ca să mai vină. “Îşi inventa” e un fel de-a spune, pentru că nu era deloc convinsă că aceste motive îi aprţineau pe deplin.
Dar deja o transform în personaj principal şi nu e momentul.  Avea şi ea două, trei nelămuriri şi-atât.
Povestea asta m-a aţâţat şi mi-a venit poftă să vizitez locul.
„Aţi venit să-l omorâţi?” mă iscodeşte slujnica.
Curios personaj, îmi zic eu. Să-mi notez să-i mai tai din avânt.
Străbăturăm coridorul, urcarăm trepte şi trecurăm printr-o uşă. Intrarăm în alt univers.

De cum am intrat aveam de gând să-l pedepsesc .
Dar e posibil să-ţi petreci viaţa pedepsind sau ajutând pe cine nu va înţelege niciodată că a fost pedepsit sau ajutat.
M-am retras într-o parte şi-am reprivit scena.

Ea, cu privirea voit mioapă, cu umerii şi sânii neclintiţi şi drepţi, cu un păr îngrijit, deşi bătrână, cu un mers distrat, de girafă.

El, cu privirea-n ligheanul cu apă de ploaie.

Blocaţi împreună din întîmplare.

Se fixaseră într-un miez cald de zi care ar fi putut dura o veşnicie. Totul părea a depinde de mine, să dau drumul firului, să dau drumul ploii.
M-am reîntors în odaia mea, nu înainte să dau drumul apei să curgă. Poate că încă n-am înţeles eu totul.

Turnul mi se învîrte în cap.
Ce bine se apără Turnul, îmi spun. De departe neprimejdios, dar dacă te apropii, dacă cauţi să-i pătrunzi misterul te îngheaţă pînă la os, doar afişându-şi nepăsarea din care e făcut.

Poate că îmi  lipseşte vreo tichie, vreun interval, iar cei doi mă caută încă în locul acela, crezând că posed revelaţia pe care şi-o doresc.

Oare ce-ar fi dacă într-o zi te-ai trezi fără să fii cum ştii?

00181

1. Fotocredit : Eu. Model: Eu; Voce: Eu; Vopsea : nu prea! Deloc! Roşcat Natural.

2. Text înscris în etapa a III-a  a SuperBlog2013; Sponsor:

3. Jora(pisică-mea, prelungirea mea felină în concurs), doctorul părului său, spune: Dacă-ţi cade părul, dacă…

intraţi la ea dacă sunteţi interesaţi, căci va avea câte un sfat, o vorbă bună pentru fiecare într-un articol separat, pentru SuperBBlog, aşa cum v-a obişnuit deja. Ea are mai mult Farmec! Şi Gerovital Plant Tratament. (Joravital Plant Tratament)

O mostră a priceperii sale:  Stăpână-mea are un părrrr… cu tendinţă de uscare. Alma Nahe, ascultă-ţi pisica!

– Curăţă-l cu un şampon hidratant blând, pe bază de plante şi încearcă să nu îl speli foarte des.
– Foloseşte un balsam care să conţină ingrediente ca aloe vera, ulei de măsline, ulei de migdale, provitamina B5, avocado, argilă.
– Obişnuieşte-te să foloseşti săptămânal o mască hrănitoare, cu rol intens hidratant.

– Include în meniul zilnic fructe şi legume proaspete şi consumă în fiecare dimineaţă 5-7 sâmburi de migdale sau nuci.

(Tăieturile de fir narativ îmi aparţin! Te du la tine în blog, Jora, şi fă cum te taie(capul!). Dacă nu te cenzuram, se putea înţelege uşor că eu nu folosesc produsele lor în mod constant, ci din când în când, fiindcă îmi place să schimb câte ceva în mine, în tine, în alţii,  zilnic)