alma nahe

Posts Tagged ‘coupé’

Ciné ma Klimt, Gerstl, Schiele no.4

In Ciné ma pictat on Noiembrie 28, 2008 at 5:11 AM

danae-by-klimt
Povestea asta e o partitură romantică?
Nu! Nu e!
Povestea asta e, de fapt, un univers particular.
N-are nici început, nici sfârşit.
E produsul unor vibraţii ritmice.
Te întrebi până când o să mai ţină.
Mă trezesc dimineaţa, îmi pun de cafea, îmi aprind luleaua şi de restul se ocupă stomacul meu.
Mă uşurez.
goldfish-by-klimt
Nu vorbesc despre acea uşurare, situaţie în care eşti nevoit să-ţi dai pantalonii jos, nu!
Uşurarea asta a mea nu necesită să ţi-i dai jos.
Nici nu trebuie să ţi-i pui.
Te ridici din pat, îţi pui cafeaua în ceaşcă şi ţigările la îndemână, şi fixezi ecranul calculatorului.
Fumul ţigării devine iarăşi un fel de fade in, şi gata…
Gata cu dimineaţa.
Undeva pe la prânz îmi număr pietrele la rinichi, ridichile, loboda şi înserările, sculatu’, umblatu’, mângâierea păsăricii şi pisicii (care e în călduri, apropos), iar duhul poveştilor frumoase e călare pe-un alt cal, pe-o altă stradă din Univers, paralelă cu-a mea.
Pentru fade out şi idioţi poate părea simplu, dar nu mă folosesc de uşi care necesită chei, ci de scaun regulat, la ore fixe, precum Sheherezada probabil…nuda-veritas-naked-truth-by-klimt
Şi, în sfârşit seara…când cuvântul om intră, iese deschizând cuvântul uşă spre poveste…poate cu pumnii, sau…ce, contează cum?
garden-path-with-chickens-by-klimt
Proprietara, adunase în ea, în afara degetelor şi limbii pofticioase ale admirabilului de tiran mărunt, şi niscaiva bucăţele de hârtie îngălbenită de vreme, găsite în buzunarele rupte ale pantalonilor ponosiţi ai piticului. Le deschisese doar o dată, şi le împături repede la loc, apoi le înghiţi, fără să le fi mestecat. Pe rând, una după alta.
Cum le găsea, cum le-nghiţea. judith-ii-by-klimt
Simţea uneori gustul rânced al hârtiei, dar se-apuca să bea apă chioară şi i se mai ducea un pic nodul.
moving-water-by-klimt
În fond, „Complexul Henric cel Roşu” de care pomenise piticul într-o doară, într-o seară de vară spre toamnă, cum că ar suferi, ca s-o impresioneze, unei domnişoare din public care voia să ştie la ce oră se culcă el, nu însemna nimic!
Era doar o prostie care ricoşase direct în sufletul ei, dându-şi seama că în minutele în care nu era lânga ea, el avea lumea lui pitică şi destulă hârtie câtă poezie-ncăpea.
Bileţelele erau de diferite mărimi.
self-portrait-as-an-act-by-richard-gerstl
Nu luase-n calcul că piticii se pot strecura atât de repede, cum uriaşilor le e atât de lesne să n-o facă…din lădiţa lor.
De fapt cine era ea în tot circul asta?…
O femeie cu gâtul sucit, proprietară de pitic cu cufăr lemn-tec, sculptat manual cu motive autohtone, vopsit, şi-n rest?
…nimic!
Şi-a spus că oamenii sunt în 90 de feluri şi a continuat să privească repertoriul piticului :
self-portrait-by-schiele
„Neliniştea mea, sau altceva?
Am aşteptat şi-am chemat steaua ta.
Din ochii ei, meri de tei, eu am sperat şi am chemat dragostea mea.
Un câine negru mi-a apărut prin parbriz şi l-am întrebat ce-a păcătuit?
E împăcat?
self-portrait-by-egon-schiele
În neliniştea mea, copilaria mea, prezent-trecut, te-ntreb acuma dacă am să erup şi-am să mor, pierdut.
N-am!…Senzaţie…Senzaţie.
Am să mor, am să cad, am să zbier, dragostea mea, neliniştea mea.
E-adevărat, sunt foarte neliniştit şi probabil că o să mor într-un suicid.
Da! Uite-acuma stau şi-astept…
Sunt pe marginea parapetului şi probabil că o să sar, sau nu…
Oricum, nu sunt un sinucigaş.
Caut doar vorbă, lume, care să mă cheme şi să-mi spună:
NU FĂ ASTA!
Eu am să cad, am să zbor, eu am să ţip şi-am să cad zdrobit de nisip.
Şi-acum mă întreb încă o dată dacă are sens…cu toate că viaţa e frumoasă…
Am să stau şi-am să rabd şi-o să spun că iubesc viaţa!
Asta înseamnă că n-o să mor în noaptea asta!”
autumn-sun-and-trees-by-schiele1
Locurile sunt ocupate până la refuz.
Azi, în poveste nu mai e loc pentru nici un cuvânt.
Pete negre…pe creier, pe cămaşă:
“vai doamnă, cum ai putut face aşa ceva?
Balenele le mâncăm încet,da?”
În vagonul restaurant se face deodată linşte.
Chelnerul schimbă faţa de masă.
Eu schimb cămaşa.
În faţa ochilor mei sepie linişte.
În univers liniştea ta,
În neliniştea mea…
anticipation-by-klimt

(VA URMA)