alma nahe

Archive for the ‘arena luptelor sterile’ Category

În forfota lui OM

In arena luptelor sterile on aprilie 13, 2013 at 4:56 PM

Ce toropeală o cuprinse-n drum!
De săptămâni, firul se încâlcise şi nu mai putea nicicum
să înţeleagă de ce cuvintele nu sunt făcute
ca în iubire să se desfăşoare-ntins şi fără cute.
Ele se-ncurcă parcă dinadins
şi se lucrează într-un alt model, desprins
din altă ţesătură, cam aspră şi urâtă.
 
-Am să te las aici, în scris, ademenire!
Îţi mulţumesc de prima ta venire,
dar eu acuma plec , nu prea departe,
acolo-n carte, unde muzica uneşte, nu desparte.
Nu mă ruga, altcineva  doreşte să-l veghez:
sufletul meu. Şi peste el azi nu mai trecem, nu cutez!
 
Ce spui? Ei bine, nu, îţi mulţumesc! Mi-ajunge cât am stat.
Nu-s săptămâni, sunt multe primăveri pe care ţi le-am inventat
când iernile erau prea reci, ademenire,
ca muzica să fie soare,  rugă-n zămislire
altor iubiri.
 
Nu, nu! Nu sunt altcineva, nu te-ntrista, ştrengare!
Că nu mai vreau nimic să trecem în uitare,
nu-i vina ta! Şi-apoi cuvintele cam fură
şi-uite, şi-au făcut un fel de dictatură.
 
Dar de vei vrea să vin vreodat’, nu fi plebeu,
fii secetă şi- ascultă-ţi prima sete!
Doreşte-mă, nu-n cană,
nici arteziană, nici bacoviană
şi-apoi de-ţi voi fi ploaie, tu fă-mă curcubeu,
mă-mbătrânesc războaie, arbalete…
 
*
 
Departe-n miezul nopţii, în tăcerea cea de somn,
şi nu în prada zilei, în forfota lui Om,
o umbră îşi dădea cu fard şi roş pe buză,
s-ascundă chipul său într-o expresie confuză.
Firele mustăcioarei erau umede de vin,
cânta un cântec, unul nou(de-alin):
„vârfuri, prăpăstii
uscat şi mări, o hartă
inima  noastră…
Căci tot alerg spre mine, da’ nici că mă ajung.”
Trăia aşa, în felul lui haios, scăldat de ploi,
pulverizând metafore pentru un prieten, doi.
Poate că îşi găsise, neobosită minte,
Un dram de pace nouă, de nespus în cuvinte.
 
În ea, cea încurcată la-nceput,
în firul gândului mereu neîncăput,
tot lumină. Şi cerneluri cât pământul.
 
Deşi-i ploua nu se lua culoarea.
(Lumina e doar semnul voinţei Lui, penumbră.
 Nici gând nu prinde formă, decât de-l iei cu umbră!)
 
În umbra nenevoii, cătând înţeles fecund,
în locul unde vorbele se-ascund,
(din cel strat de sus),
cu chicotul, un duh mai modela câte un nor nespus,
apoi, fireşte, aşezat în contemplare,
îşi admira, în margine de verb, a sa lucrare.
 
 
 
 
Duzinari: psi©, dor, roxana, carmen pricop, cristian, simonaR, scorpio, carmen.

Următorul pas

In arena luptelor sterile on aprilie 5, 2013 at 10:00 PM

534072_129967713854977_1369152944_n

Prima dată se ia o femeie, de preferinţă altistă,

chip obişnuit,

dar hipnotică şi neserioasă ca un anotimp,

ca o dimineaţă cu cosiţe împletite,

rubicondă.

Se închipuie abstract,

lipită de toţi pereţii

într-un spaţiu cu ecou,

luminat incert, poate solar,

cu toată libertatea pe care ţi-a dăruit-o ăl de sus:

ceasseridestingrădini.

Pe urmă i se despleteşte părul,

i se scutură a e i u o varul,

involuntar,

prizonier.

Caută-i piatra seacă,

pe urmă, fă-o să plângă,

ca să-ţi dea apă,

las-o la soare,

ca să-ţi dea sare!

Ea, în genunchi,

recunoscătoare,

îşi va nota în gând să renoveze în altă culoare:

în brun,

în verde…

Ei, şi dacă ai ajuns până aici zi-i aşa:

(în)Alto(mereu alto),

vrei să fii sss

‘oaţa mea?

00181duzinari: psi©, scorpio, dor, vavaly, lili3d, tineriu, anacondele(bine-aţi revenit, încolăcitelor!), La Fee, abisurile, dia na, roxana, carmen, simonaR, max, silving.

Etc

In arena luptelor sterile on martie 29, 2013 at 10:00 PM

Desfăşura aşteptările

legate de adevăr, datorie etc,

spiritului.

Esenţă,

cădea măsură:

hrănim,

dus,

petreci.

Duzinari: psi©, cristian, scorpio, dor, tineriu, Carmen Pricop, La Fee, roxana, max, călin, lili3d, vero, carmen.

Viscoleam undeva

In arena luptelor sterile on martie 19, 2013 at 2:23 AM

Sub pleoape, neştiută de tine,

Niciodată mai multă, străine,

Viscoleam undeva,

Aşternându-mă urmă pe-o mucava,

Insomnii în tranzacţii cu rime.

Şi rămasă în partea cu tine,

Ţi-aş fi scris că te-aştept neadunată.

Hai, îneacă-te-n mine (sunt apă)!

R: Nu iapă! Mioapă…

Nu iapă! Şchioapă…

Nu iapă! Otreapă…

Nu iapă! Nu-i apă…

Iluzia din care gustam

Şi aburul rece ce ţi-l urmam

M-aşezau iubind ca o umbră pe-o cârpă.

Dar nimic nu-ncepea,  nu începe încă,  cu vântul se surpă.

Obiectiv

In arena luptelor sterile on martie 8, 2013 at 10:00 PM

Inimă, acum să ne aşezăm fiecare pe câte un scaun timpul,

mai puţin arcuit,

mai mult triumf,

în felul acela obiectiv dintre indiferenţă şi păcat

şi să aşteptăm totdeauna

secunda acelui zâmbet,

acelei priviri,

acelei mâini-corabie

naufragiată,

cândva deplină

(în deşert  întorcându-ni-se bucăţi,

căci ea va dăinui în plinătate)

şi-ţi jur că vei şti când să ridici privirea, întreg,

când să ţi se umezească ochii în colţul lor,

când să-ţi scuturi umerii,

când să oftezi,

când să-mi întinzi un deget,

apoi toată mâna,

pe urmă mâinile,

când să ţi le retragi,

imediat după chiote şi  aplauze, nu uita!

Eu, puţin după ce ne vom fi privit cu subînţeles,

după ce ne vom fi strâns mâinile vibrând,

îmi voi rezema spinarea de spetează,

voi pune mâinile la ochi,

iar timpul ăsta prezent în formă de corabie,

înaintând în clepsidră

de sus în jos doar răsturnând,

îl vom servi ca desert

ălora,

care vor concluziona subiectiv, siropos :

of, ce păcat,

observând că ai dispărut grăbit după un minut,

deşi nechemat de nimeni,

prezent aici,

trecut dincolo

cu spatele arcuit,

cu picioarele împleticindu-se.

Ei nu vor şti că

imediat ce ţi-am eliberat mâinile,

am eliberat şi sentimentul că în felul acesta,

deplina dragoste nu e durere,

e dincolo de  inimă un triumf

şi că din mine – lăsându-te lor,

căderi de neaşezat, de nepreţuit,

dincolo de ochi, închişi ori deschişi,

dincolo de paşi, înainte ori înapoi– am făcut deja, pentru totdeauna,

indiferentă fără tine,

dragul meu obiectiv comun.

00181

Azi, obiectiv comun, duzina şi duzinarii ei( mai deşi, mai mulţi)pe care-i găsim la psi©  încolo…naţi  în tabel, dar şi în coace : scorpiuţ, tineriu, mariana, lili3d, simonaR, dor, roxana, miţa, fatadefragi, Carmen Pricop, abisurile, Carmen, Diana, Max, La Fee.

Cât despre femei, mame, azi, zi a lor…poate că ne-au născut ca să devenim din ceva mic, ceva mare, ori să facem din ceva mic ceva mare(şi invers e valabil, nu roşiţi!), sau poate că ne-au născut ca să fim obişnuiţi, nu foarte speciali, cu vreun talent anume…habar n-avem. Sper doar atât, că în spatele poveştii care m-a născut pe mine să fie multă dragoste, ceea ce vă doresc şi vouă, mamelor! La mulţi ani!

Ieşirea din cerc

In arena luptelor sterile on ianuarie 14, 2013 at 12:27 AM

M-a întrebat Sever,

e sufletul tău?,

arătând spre el.

Iar el,

sufletul meu,

căutându-şi plinul

în al locului fel,

se zbătea pe deasupra

şi loc îşi găsea,

în ieşirea din cerc

şi în vorba de nea.

 

L-a întrebat Sever,

e sufletul tău?

arătând spre mine.

Pot s-o strâng în braţe,

s-o simt numai eu?

Non ti preoccupare!,

a continuat  îmbătat,

îmbrăţişându-te, gândul bun,

ca un fulg,

ţi s-a topit pe obraz

şi-ai aflat:

cercul nu te-a mai strâns,

te-a vindecat!

 

Sever, noi, în nopţile cu ninsoare,

nu suntem nici triunghi,

nu suntem nici dalie-n floare.

Eu şi el suntem cercul dintr-un pătrat

ce-a-ngheţat

niciodată-nceput,

niciodată-ncheiat.

El e sufletul meu nemângâietor,

eu îi sunt misticul dintr-o notă

şi liricul din subsol.

Şi împreună-n înlănţuire,

o za-ntr-alta,

suntem valul ce pleacă, ce vine.

Iar deasupra-ne,

dintr-un timp ferecat,

un zmeu roş, fermecat,

seara ne-adoarme,

spre mântuire

şi-n al inimii cat,

ne mai pune ziua înc-un lăcat.

00181

S-au mai încumetat să iasă din cerc, înscriindu-se-ntr-un pătrat şi psi©,

1. Griska 2. carmen pricop
3. carmen pricop 2 4. tibi 1
5. tibi 2 6. Scorpio
7. almanahe 8. dor
9. Dictatura Justitiei 10. Abisurile
11. altcersenin

Submit your link:

Nu sunt ce… par a fi!

In arena luptelor sterile on noiembrie 26, 2012 at 3:30 AM


Nu toţi cei care mă caută îmi seamănă,
mai mult mă seamănă.
Nu toţi cei care nu mă caută seamănă,
mai mult îmi seamănă.
Nu toţi cei care rămân mă seamănă,
mai mult seamănă.
Nu toţi vor să mă culeagă,
doar eu mă reculeg.

psi©, tineriuvero,

dor, scorpio,

Carmen Pricop

vavaly,

cammely,

angela.

Ele-fantasme

In arena luptelor sterile on octombrie 22, 2012 at 1:35 AM

Anei

I se zice realitatea imediată.

Mai întâi se aude un scâncet, apoi un plânset.

Apoi, tot ce începe imediat e simplu.

Îmi imaginez evoluţia unui singur contur

într-un singur joc, poate ornamental, poate nu,

independenţă aeriană.

Nu-ţi mai verifici conţinutul învechit din tine,

vorbele nu mai au legătură cu tine însăţi,

gesturile sunt mărunte, dar vii.

În odaie, seară friguroasă,

lumină gălbuie

şi domneşte în aer înţelegere gălăgioasă.

Pe urmă deschizi fereastra,

te aşezi cu coatele pe pervaz

şi te urci în vehiculul hibrid numit gând,

şi cutreieri prin lumea lui,

unde întâlneşti ideile,

câteva au parfum de canabis

şi timpul devine probabil.

Altă foame,

altă sete…

iar lumea continuă să existe, supuraţie dantelată,

cioplită,

pictată.

Psilunatici: psipsina, scorpio, incognito, mariana, carmen pricop, vero.

Avensis

In arena luptelor sterile on octombrie 3, 2012 at 5:39 PM
S-au urcat iar pe schele constructorii
să bată acoperişuri,
iată, construim continuu!
Porumbeii încă moţăie,
nu-i deranjează,
uite şi mâna care le-aruncă de mâncare prin volieră
(fix la 6 dimineaţa, niciun minut mai devreme, niciunul mai târziu),
fâl, fâl,
acoperişurile au viaţă,
la ferestre se-aprind luminile, una câte una,
asemeni unor LED-uri,
măsurând intensitatea vieţii.
Omul, o fiinţă absolut remarcabilă,
plimbă câinele să-şi ia doza de libertate,
prăjeşte ouă ochiuri cu şuncă,
iese tiptil din casă să nu trezească pisica,
ambalează motorul maşinii din parcare
şi gândurile,
uite şi insomniacul singur, în spatele ferestrei, bea un ceai cald şi
oftează haiku-uri şi nădejdi:
o japoneză bună,
farmec tactil,
consum redus,
emisii reduse,
7 motoare eficiente,
scaun ajustabil,
interior ergonomic,
Toyota ta este şi Toyota mea,

apoi adoarme, ceai verde, gândire verde…
Ceea ce se spune despre schimbare mi s-a părut întotdeauna deplasat,
la Tv altă ştire că pământul e pe moarte,
schimb canalul,
schimb vitezele,
cum naiba, comentez,
tot în gând,
când zi de zi zeci de mii de mâini desenează proiecte eco 8 ore pe zi,
cu stânga, cu dreapta şi
alte sute de mii de mâini le pun în aplicare?

Ies în balcon,
aştept să fiarbă cafeaua,
în aşteptare îl culc pe 8
şi-atunci realizez că în absenţa cuvintelor,
gândirea nu-i decât o masă amorfă,
iar oamenii, entităţi circumscrise
cu limba foaie(r) de decupat,
unde totul se leagă de văz, de miros, de gust,
asemeni porumbeilor,
şi deşi închişi în camerele noastre pătrate,
fiecare cu globul lui pământesc pe umeri,
ne trimitem coordonate prin dreptunghiuri de lumină,
pe care le numim generic ferestre,
un vârf, un munte, o groapă marină,
un Avensis…
Aşa-mi încep eu dimineţile, 
(îmi panoramez acoperişul)
caut în lumea mea,
dau contur uscatului,
nu mai simt umezeala-n tălpi,
însă în aluzie, în echivalenţă, în substitut şi
figurativă, lecturându-i pe ceilalţi oameni.
Alfabetizez trăiri
pe axa activ-pasiv,
dar
atâtea poziţii câte praguri semnificative
şi-atunci de-aceea eu schimb enunţuri:
maşina ta, insomniacule, nu e Toyota lui,
precum
mâna ta nu e mâna mea,
dar gândul tău e şi gândul meu!
Şi, desigur că ţi se potriveşte şi ţie,
continuă să visezi, fiindcă
viaţa e asemeni unei maşini,
ţine de tine ce (re)marcă-ţi vine bine!
Uff, e 7, cafeaua a dat iar în foc
şi, deşi mai sunt atâtea de spus,
le rulez în mine cu viteză constantă,
în mod eco,
mai lansez însă un ultim gând, pe picior de plecare
îl localizez sonor, ca un drum spre cuib,
pe picior de porumbel:
iubitule,
dacă crezi că într-o zi ai să mă iubeşti până la capăt,
fii precum japoneza vecinului,
atrăgător, confortabil, spaţios şi de cursă lungă, 
căci a fi în zilele astea înseamnă, de fapt, să fii remarcat,
cine rămâne îndrăgostit de o foaie goală?
 
 
 
 Grafică: Raluca Turliu Cobilanschi.

The Cigarette Duet

In arena luptelor sterile on septembrie 29, 2012 at 12:02 AM

Când îţi zic bună dimineaţa eu mint,

nu vreau să ies din tipare.

De fapt, nu vreau să-ţi zic nimic,

ci doar să aprind focul, să pun să fiarbă cafeaua.

Îmi e teamă de începutul a nimic,

aşa cum sunt multe, multe dimineţi.

Ştii, eu seara visez că ne iubim, că ne dăm viaţă,

dar dimineaţa…

dimineaţa văd clar cum ne chinuim să nu ne omorâm.

Mai întâi eu îţi ucid vocea – există un modul strict

cu paşii pe care îi urmăm – tu la fel.

Eu privesc în scrumieră,

tu la fel, scrumiera ne e comună.

Apoi mucul de ţigară îşi face numărul de balet,

scriind în limba scrumului tot felul de mesaje,

fiecare pentru el.

Şi-o ţinem aşa o vreme,

mucuri şi scrum înlănţuindu-se într-un anume dans,

galion al nimicului fiecăruia,

până când mucul de ţigară se desfoaie,

epuizat de-atâtea piruete apăsătoare.

Tu te plictiseşti, îl laşi pe-al tău să se-odihnească-n propriul scrum,

eu înaintez în dimineaţă diferit,

desfac filtrul fâşii,

mai întâi uite, un acordeon,

apoi, uite… un cap, două braţe….

un om

cu ochi de cărbuni – răsturnaţi mai devreme cu grijă în poală

din filtrul ţigării – şi te fac pe tine, mic-mic,

cu ochii mari-mari-mari,

şi te-aşez în palmă, şi…

Eh, şi de-aici încolo ce imagini!

Te ajut să-mi străbaţi linia vieţii

tu aluneci pe munţi,

până spre linia norocului,

şi de-acolo schiezi lin,

până la prima cumpănă,

când te rostogoleşti rănit,

iar şi iar…

Şi habar n-am de ce, fiindcă cu noi trebuia să înceapă altă lume,

cu alte anotimpuri, eu aşa credeam.

Nu mă mai amăgesc…

ştiu că sunt dependentă de ceea ce îmi este predestinat,

împrejurările m-au pus la punct de fiecare dată când recidivam

şi voiam să joc altceva.

Un rol, oamenii…şi de-aceea îşi întind neliniştea,

în inconştienţa lor, pe suprafaţa oglinzii cu sucitorul.

Vor să dea bine-n faţa altora…

Dar în reflexia ei, măreaţă,

stă întotdeauna cu monoclu

(geam reflectând alienarea),

neacceptarea.

Tu încă dormi dragul meu, în celălalt fotoliu

şi poate de-asta încă îţi apar în vis…

însă eu sunt plecată din fotoliul acela de foarte mult timp.

Dar te privesc, încă, să ştii…

de-aici de unde sunt,

ca-n palmă,

şi-ţi dau în fiecare dimineaţă bună dimineaţa

în gând…să te-ajungă cu dragoste,

pe care nu mi-o mai explic,

o las aşa,

liberă de orice constrângere,

până când nu va mai fi nimic,

ori altceva.

12 şi la : psi©, carmen pricop, irealia, simonaR, virusache, scorpio, carmen dj, vero, dor.