alma nahe

Flori albe pentru zile negre

In Spring SuperBlog 2016 on Martie 28, 2016 at 10:18 PM

Eu leșin! Așa, degeaba, nu am un motiv clar și nici nu sunt vreo firavă. O ciudățenie, poate, pentru timpurile astea în care trăiesc, dar nu în general, pentru o femeie, căci dacă căutăm în istoria omenirii le găsim pe destule surate leșinând sau cel puțin prefăcându-se.

Când leșin, realitatea rămâne undeva dincolo de un geam fumuriu. Nu știu niciodată dacă în afara sau înăuntrul meu. Uneori mă trezesc chiar în pielea altcuiva. Păstrez, însă, mintea.

Până să mă adun — de pe jos —, primiți buchetul ăsta. Flori cadou!

image

Buchet elegant: crini imperiali, lisianthus și gypsophila

Simțiți lisianthusul? Dacă treceți de crin, înseamnă că aveți nasul potrivit. Mie îmi place să-i zic floarea lui oh și ah.

— Ah (sau oh, după preferință), doar nu e pentru mine?! o să exclamați voi.

Ei, bine, surpriză, chiar pentru voi e! Nu aveți de făcut decât să-mi inventați un alt nume, o altă biografie. Puteți să și înlocuiți florile, cu unele preferate de voi. Priviți-mă ca pe un curier, de pildă!

Primiți-l, puneți-l în apa voastră și spuneți-mi ce simțiți primindu-l? Buchetul, nu pe curier! Pe el lăsați-l uscat!

image

Să nu-mi spuneți că o să leșinați! Dar, chiar și-așa, am o soluție: o să inventez pe loc o ploicică cuminte să vă gâdile chipul și să vă trezească din leșin în interesul celor ce vor urma a fi spuse.

Acum, că am terminat cu aromoterapia, să trecem și la fapte! Nu înainte să las, multiplicat, buchetul de mai înainte, în așteptare. Pentru cine s-o mai nimeri…

— Cum să uiți asta!? Se întâmplă o dată pe an și nu poți, naibii, să-ți notezi undeva, dacă nu te ține memoria!?

Femeia care tocmai mi-a întrerupt șirul gândurilor ar mai putea zice multe, dar nu o s-o las să devină în fața voastră o torționară domestică. O să mă fac că plouă și derulez momentul până la:

— Știi de ce te iubesc încă, cap sec ce ești?

Nu, nu știu, fiindcă nu e vorba despre mine. Tot ce s-a spus se aude din casa cu fereastra deschisă pe lângă care trec acum, ca din întâmplare. Un glas furios, în dosul căruia nu ai putea să-ți imaginezi altceva decât vreo gospodină în capot de casă, eventual și cu o mătură în mână ori un făcăleț. Săracul soț nu e surprins de vacarmul rafalelor domestice și știe că își merită furtuna din plin: a uitat de aniversarea căsniciei.

— Oh! Ah! parcă vă și aud exclamând.

Afară plouă și înăuntru tot la fel. El are încă proaspăt în memorie rezultatul amneziei de anul trecut, când tot așa, a uitat. Luat cu alte chestii domestice. De atunci nu îi mai plac vazele. Și, din acest motiv, tace, nici măcar nu se apără. Mi-ar fi plăcut să-l văd leșinând, pentru a scoate povestea din banalul ei. Dar nu! Stă acolo demn și așteaptă să treacă starea, cu vântul rece să se ducă…

Plouă și mai tare acum, nu îi mai aud foarte bine, dar eu tot cred că o să iasă pe fereastră la un moment dat. Să se răcorească! El! Ea, în timpul ăsta se va răcori în felul ei: o să măture, o să întindă aluatul pentru tort… Dar i-ar plăcea ca soțul ei să îi dea măcar acum, în ultimul ceas, sentimentul că ar fi vrut s-o dea pe spate aziUn gest, o faptă cât de măruntă, dar care s-o miște. Știu asta, la fel de bine ca și ea.

Ei, și de-aici încolo o să intervin eu și mai mult. O să intru pe poartă (că nu văd nicio atenționare „câine rău”) și o să-i las soțului, ieșit în cele din urmă la fereastră, acest indiciu:

image

Femeile din București nu sunt toate nemiloase. Chiar dacă e ușor defazat momentul, buchetul de flori la domiciliu îl va arunca înapoi în sânul familiei. Sperăm!

— Prea târziu! o să spuneți.

Ba, deloc! Nici nu apucă el bine să comande buchetul de flori online, că eu, povestitorul deghizat în haine de curier sunt deja aici. O florărie online te scutește nu numai de drum, dar îți poate oferi și o scuză că nu ai florile chiar tu, repede.  Bine, în cazul de față avem de-a face cu un bărbat care prinde iute ce are de făcut și la ce îi folosește indiciul.

— Mă iubești pentru că sunt… imprevizibil!? îl auzim acum destul de sigur pe el, răspunzând provocării ei de mai devreme și îndreptându-se spre ușă. Să îmi dea drumul. Ca și cum nu m-ar cunoaște. Ca și cum nu eu l-am scos din rah… (Nu e cazul să spun de unde!) Mai înainte să deschidă gura, s-a închis în baie cu telefonul. Conectat la internet! I-a mers. Și capul, și conexiunea! Timp în care ea l-a crezut la baie și atât.

E timpul să mă arăt și ei, astfel că o așez în pragul casei lor, adusă de uituc cu mâinile lui peste ochii ei, ghidând-o.

— Bună seara, frumoasă doamnă! Serviciul de livrare buchete de crini în București! mă prezint și îi înmânez  pe nevăzute buchetul ales de soț prin opțiunea „fă-ți propriul buchet”(de pe site-ul florăriei), alături de un cadou (tot de pe site) și aici e musai să precizez — profitând de orbirea-i temporară — că au fost la îndemâna lui mai multe (și flori și cadouri)

imagedar soțul nostru, eroul întâmplării de astăzi, a ales lumânări roșii și vin tot așa, roșu! Și flori albe pentru ziua lui aproape neagră. Și ar fi ales și o vază, dar cum și-a amintit că nu e o idee bună, a renunțat. Au una singură și longevivă. De ce s-o momească?! Are dreptate, vazele nu sunt prietenoase în momente  asemănătoare cu acesta, încă în derulare și gata să se spargă în cine știe câte alte finaluri.

Gata, luăm mâinile lui de pe ochii ei și ea se îmbujorează vădit surprinsă citind textul ce însoțește buchetul, fiindcă bărbatul ei, în baie, a avut, în ciuda conflictului sau poate tocmai de aceea, o dispoziție lirică:

Să nu tragi apa după mine,
Deși eu știu că așa-ți vine!

Putem rămâne să-i mai vedem în timp ce râd de consistența textului și se îmbrățișează, dar n-o s-o facem. Înainte să plec, însă, scriu pe o hârtie „Comandă flori!” și o las undeva la vedere. Pentru el, să nu mai uite și, în același timp, pentru voi, pentru oricine! Pentru oricine locuiește în București sau în apropiere. Pentru orice situație și cu orice ocazie.

De aici încolo puteți privi cum mă îndepărtez și rămâne în urma mea, de ascultat, doar ploaia.

Picăturile se fac din ce în ce mai mici, unele se despart, altele se iau de mână, iar eu alunec și cât pe ce să cad într-o băltoacă.

Se întâmplă că eu leșin destul de des. V-am zis de la început. Nu știu motivul. Poate din cauză că mă entuziasmează prea mult intensitatea vieții. Se întâmplă ca în acel moment să mă și doară ceva, ceva ce nu a mai durut pe nimeni niciodată. Atunci, ca să îmi treacă, îmbrac pielea altcuiva și nimeresc în tot felul de locuri. (Și băltoace!) Profit de alunecare și o să mai adaug încă ceva, înainte să dispar definitiv din această situație, care nu-i a mea, dar care ar fi putut fi.

Dăruitul florilor ar trebui să fie un drog. Să-l încerci o dată și să fii pierdut pe vecie. Dar unii bărbați sunt de-a dreptul niște căcăcioși. (Dacă nu suportați cuvântul, leșinați! Câteodată dau cu bâta în baltă, așa, la final, fiindcă nu mă pot abține să spun ce gândesc.) Ca să echilibrez situația, o să spun că sunt și femei la fel de.

Nu sunt cinică, sunt realistă! Sau probabil că am leșinat din nou. Dar, dacă nici acum, în timpurile noastre, când au la îndemână florării online, oamenii nu fac asta, atunci când? Cel care caută iubirea, o s-o găsească. Așa zice povestea. Cel care caută libertate, o va găsi! Și aici tot povestea o zice. Cel care caută flori… n-are decât să nu le caute în capul meu! Am spus deja (de) unde și m-am asigurat că totul e pregătit. În stilul meu, mobil ori (cu) fix.

00181

 

Spring SuperBlog 2016, sămânța cu numărul 10, în primăvara lui image

Anunțuri
  1. Pe mine ma ia cu lesin cand te citesc! Ma fac mica, mica… si ma intreb cum de am curaj sa scriu, stiind ca pe lume exista oameni ca alma. 🙂

    • Nu te mai alinta! Diferă stilurile, atâta tot! 🙂 Iar în ultima vreme textele mele nu prea își mai păstrează linia alma nahe, că, dacă și-o păstrează nu rămân în conștiința sponsorului prea mult. 🙂 Astăzi chiar m-am simțit într-un impas. Și literar. Primesc flori, în mare parte, de la copiii cu care lucrez la cursul de teatru. Să fi povestit de ei, hmmm… Să înfloresc vreo dramoletă nu îmi venea. Am pus doar (de-) o sămânță sau de-o gălușcă filosofico-grețoasă, așa… 😛

  2. Buchetul ni l-ai dat ca stiai ce ne pregatesti in final, nu? :))

    • Așa a (de)curs! 😛 Gândeam cu siguranță asta, dar nu am premeditat așternerea. Acum știu că plutește, dar cu atâtea flori împrejur nu mă tem de vreun atac. Și nici de vreun leșin prefăcut. 😛

      • Nu cred ca va lesina nici macar o femeie. 🙂 Ma surprinde ca n-ai abordat poetic. Cum de…?
        Adica, ma gandesc ca fiind vorba de flori, ar fi fost de asteptat.

        • Vezi, tocmai de-asta: că era de așteptat. Și am mai dăruit flori (într-un alt articol, scris pentru alt sponsor, din toamnă) unor femei kamikaze, așa că tot la ceva clasic m-aș fi rezumat, ca să nu mă repet. Da’ tot cu gândul la flori peste războaie am scris.

          😉 Hai, noapte bună, Mădule, te las de una singură p-aci, să mai descoperi cine știe ce alte surprize. Să mă scuzi, da’ dacă nu mă culc acu, leșin. Și cine știe unde mai ajung sau în pielea cui. 😆

  3. Chestia cu vaza e rasuflata deja, desi serveste în prima faza. Pâna sa ajunga curierul. Dupa, e de preferat utilizarea sticlei de sampanie (sau spumos)… aia bubuie de-aud si împrejurimile Bucurestiului. :)))

  4. Ce suflet mare ai tu de-i ajuţi pe cei aflaţi în impas. Mare găselniţă asta cu florăriile on line ce livrează la domiciliu buchete misterioase. Bună de ţinut minte, aşa, în caz de… leşinăm cumva şi ne pierdem memoria exact atunci când am avea mai mare nevoie să ne amintim vreun eveniment important. 🙂

  5. Pe mine mă încearcă o oaresce ameţeală… de la flori mi se trage?
    Un articol genial, mult succes!

    • A, faptul că leșin des, nu mă face doctor în amețeli! Dar în vreo câteva amețite tot sunt! 😛
      E un articol gen „ia-l”. 🙂 Nu mai puțin succes și ție, Nașă Agu!

  6. eu am ramas cu gandul la capotul de casa :))). se mai poarta? o reveni in trend? vezi ce fac textele tale? te duc si te aduc de nu te mai vezi. norocoasa purtatoarea asta de capot… sa i fie de bine buchetul!

  7. Intervin si eu ca un cacacios mic ce sunt: iau flori de la piata, deci asta ma face un cacacios mai mic? Acuma serios, de ce sa fie pupat curierul si nu eu?
    Sper sa tii cont ca am comentat stiind in ce ma bag. 🙂

  8. că-mi plac florile albe, știi. și mă gândesc eu că ai ales crinii pentru că tocmai fusese paștele cel catolic. acuma să te văz de unde scoți narcise pentru paștele ortodox, na!
    să-ți dau adresa? primesc flori, primesc (sau mi le cumpăr singură, da)

  9. Si mie imi place sa stau in capot!

  10. Ce frumoooos! Ce bine-ar fi sa aiba fiecare sot un inger pazitor gata sa livreze buchete romantice la comanda!

  11. Eu am leșinat citindu-te! Mare curaj am avut când m-am băgat in sb-ul ăsta. Si deja îmi pierd interesul cu fiecare probă ce apare. Dacă te mai citesc și pe tine îmi confirm pe deplin gândul. Baftă, Alma! Ești…artista cuvintelor! Mulțumesc pentru un asemenea articol.

    • Adriana, SB-ul e un joc, eu (îmi) exersez, antrenez scrisul mai mult decât luatul premiilor. Așa că nu sunt un bun reper. Mai degrabă tu ești unul extrem de bun, și anume celor care chiar vor să câștige locul 1. 😛 Gânduri bune și baftă și ție! 🙂

  12. Bai frate, azi noapte am scris pana la miezul noptii, abia astept så se termine, ca nu mai rezist asa, cu trezitul din zori pt cursuri. Salutari din tren. Iar te-ai descurcat admirabil, ai o floare de la mine 😃.

    • Iau floarea, urc în trenu’ tău. Din mers! Și eu aloc cam 24 de ore unui articol, uneori și 10 ore consecutiv și simt că leșin! Da’ cum sunt obișnuită, îmi revin repede!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: