Când nu te știam, eram doar un fir de iarbă
într-o câmpie.
Auzeam melcii și cârtițele încercând pământul.
Cum mai mergeau ei și ele în drumurile lor!
Și ce zgomotoși incurabili!
Crezi că un melc e tăcut?
De câte ori n-am crezut și eu asta când îi lăsam să mă traverseze.
Îi lăsam, că îi respectam și pentru că ieșeau din cochilia lor numai dacă
le cântai.
Un fir de iarbă e corect
chiar și atunci când descuie fiare.
Ascultați și vedeți Travka(ierbușoară), „În aer”: sunet, lumină, culoare, sensuri proaspăt „urcate” pe youtube.
Face(ți) bine!
„Din adâncul sufletului se nasc așteptările…”
I-am așteptat și eu pe prietenii mei, Travka… Nu vin des. Nici rar. Dar eu știu! Sunt undeva. În aer!
Alma Nahe(r) 
Mi-au placut vorbele tale si mi-au placut muzica si vorbele lor… Habar n-aveam de Travka, uite ca aflu de la tine!
Și eu mai aflu câteodată tot de la mine! 🙂 Mă bucur, evident!
Nici eu nu stiam formatia. Combinatia cu cerul plin de stele mi-a placut mult.
Iar cuvintele tale… fabuloase ca de obicei… 🙂
Zile excelente sa ai!
Mulțumesc, Suzana! Un cer plin de stele poate face uneori ca zilele să ne fie absolut excelente! 🙂
Mă bucură că i-ai descoperit prin mine. Acesta și era scopul acestei postări, într-un fel…