Schimb de?

DECOR: o cămară (transparentă) cu suplimente nutritive, biscuiți făra gluten, produse fără lactoză, batoane proteice, shake-uri proteice, mărci Nutrivita (Isostar, Gerlinea, Gerble, Cereal Bio, Allergo, Bauckhof, Filet Bleu, Cereline); produsele nu se văd încă.

REPLICI:

ALMA: (scriind pe pereți, silabisește) O-da-tă cu tre-ce-rea a-ni-lor tor-tu-ri-le se mic-șo-rea-ză, dar creș-te nu-mă-rul lu-mâ-nă-ri-lor.
ABISURILE: (ivindu-se din Abis sau din altă parte; oricum, ivindu-se!) Scrii?
ALMA: Nu!
ABISURILE: (detașată)Așa mi s-a părut.
ALMA: (rupând porțiunea de tapet scrisă mai înainte)Și mie!
ABISURILE: (mai detașată)Renovezi?
ALMA: Schimb câte ceva. Auzi, ai observat câte lumânări?
ABISURLE: (mai puțin detașată)S-au micșorat torturile, da!
LINCU: (venind din link în link) Ah, ce de torturi mici! (vrea să guste)
ALMA: Prea mult zahăr!
ABISURILE: Până la urmă ce e cu torturile astea?
LINCU: Dacă nu o întrebai tu, o întrebam eu.
ABISURILE: Păcat că m-am grăbit. Îmi doream să întrebi tu.
LINCU: Ah!
ALMA: (numărând lumânările) E în ordine! Nu mă interesează cine întreabă. (agitată) Nu se poate! (silabisind) Nu se poa-te!
ABISURILE: Ce? (uitându-se la Lincu) Scuze!
LINCU: Poți să întrebi prima, nu mă deranjează!
ALMA: Lipsește o lumânare.
ABISURILE: De când?
LINCU: (înflăcărată) Bună întrebare!
ALMA: (rupând o bucată de tapet nescrisă, silabisind din nou) Ce mă fac? (caută răspuns la Abisurile) Ce mă fac? (Caută răspuns la Lincu)Da-că lip-seș-te o sin-gu-ră lu-mâ-na-re, tor-tu-ri-le cresc!
ABISURILE: Așadar, avem un hoț de lumânări.
LINCU: Nici nu e de mirare, la ce întuneric e pe-aici.
ALMA: (către Lincu) Vrei să aprindem o lumânare?
LINCU: (nu pică în plasă) Îmi place întunericul.
ABISURILE: Mie îmi place să fiu vizibilă.
ALMA: (întinzând a doua plasă) Putem să aprindem o lumânare.
ABISURILE: (de neclintit)În niciun caz! Torturile trebuie să rămână mici.
ALMA: (căzând în propria plasă)Dar putem să le micșorăm noi… (prinzându-se că a căzut în abisul poftei) Ah!
LINCU: (către Alma) Deci tu ai furat lumânarea!
ALMA: Poate că am cumpărat cu una mai puțin.
ABISURILE: Poate ai numărat greșit.
LINCU: Poate că torturile sunt mai multe.
ALMA: Vă mulțumesc!
ABISURILE: (scoțând un pachet cu o sută de lumânări) Ia. Să ai!
LINCU: O sută? Dar nu dispar torturile de tot?
ABISURILE: Dispar, dacă o să le aprindă.
ALMA: Eu nu mai înțeleg nimic. Păi, teoretic, dacă ard una, ar trebui să crească torturile.
LINCU: Dacă tu nu mai înțelegi…
ABISURILE: Eu n-am spus să arzi una. Am zis să le aprinzi pe toate.
LINCU: N-ai zis așa, dar se putea înțelege că așa ai zis.
BOTEA: Eu n-aș pune botul la…
ABISURILE: (către Botea)Tu ce faci aici?
BOTEA: (simțindu-se partener SuperBlog)Eu sunt primul.
LINCU: Și eu!
ALMA: Mă duc la duș!
ABISURILE: Păi, nu se poate! Trebuie să rămâi până la final!
ALMA: Păi, aprind lumânările și gata, se vede ce trebuie. Dar voiam să fac un duș mai întâi.
BOTEA: Și, terminai așa, curgând apa de la duș sau cum?
ALMA: Vedeți voi, eu am terminat de la prima replică. (liniște) Stați așa, că nu vedeți. Uitasem!
CINCU: (intră trăgând un cartof proaspăt curățat după ea, legat cu o ață; aprinde un băț de chibrit; aprinde toate lumânările; îi ia ceva timp; pe măsură ce se aprinde câte-o lumânare, se văd produsele din decor; dispar și torturile) Nu vă uitați la mine, sunt doar colega ei de cameră. (arată înspre Alma; spre Alma) Ai scris?
ALMA: Am pus totul pe tapet.
CINCU: (arătând înspre ceilalți)Și ce nevoie aveai de ei?
ALMA: Aș fi chemat-o numai pe Abisuri, dar dacă schimbam replici doar noi două, n-ar mai fi înțeles nimeni nimic. (dispar ca prin farmec)
CINCU: Aha!… Ai o strategie pentru campania ăstora?
ALMA: Păi, la ce-mi trebuie?
CINCU: Lor le trebuie!
ALMA: De la mine? Nu te cred!
CINCU: Alma! Îți scad puncte, treaba ta!
ALMA: Bine, fie! Schimb toate personajele cu unul singur: MOARTEA CU COASĂ. Da’ ce spun eu?! Nu e de-ajuns o singură moarte. O multiplic! O sută de personaje MOARTEA CU COASĂ. În cealaltă mână le pun o lumânare. Și vin eu și le aprind lumânarea și dispar…
CINCU: (enervată la culme) Dispari!… (Alma vrea să dispară) Stai un pic. Ai slăbit!
ALMA: 15000 de grame.
CINCU: CU?
ALMA: CU!
CINCU: Altă viață?
ALMA: Un pic mai ușoară.
CINCU: Fără torturi?
ALMA: (zâmbind) Doar lumânări.
CINCU: Și? Ne oprim aici?!
ALMA: Eu nu mă opresc aici. Am cămara plină. E transparentă, nu vezi?!
CINCU: (uitându-se în decor) Văd. Păi, ce-ar mai fi de zis?
ALMA: Cum promovăm produsele. Dar e clar cum. Era clar de la bun început. Cei care scriu, vor scrie. Cer care emit în eter, vor emite în eter. Cei care…
CINCU: Bine, am înțeles care e ideea. Hai să ne cărăm! Număr până la trei și dispărem împreună, da?
ALMA: Pân’ la primăvară…

Ultima poveste (nr.24) pentru SuperBlog2015 și

Note (de subsol):

1. Replicile sunt de umplutură. De fapt, ceea ce am vrut să spun, nu stă în replici, nici în personaje, ci (con)stă mai mult în decor.
2. În acest articol nu există decât o minciună. Care-o fi?
3. Partenerii SB menționați nu au niciun amestec. I-am ales spontan.
4. (pentru spectatorii de exterior) Cincu e JURIU la această probă. De-asta nu a dispărut din decor la fel de repede ca celelalte personaje.