alma nahe

În visul meu

In dicţionar de mişcare on Octombrie 21, 2015 at 6:09 PM

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. E ceasul. Nu că e, că doar toată lumea știe că ceasul zice „tic-tac”. Deși nu toate ceasurile au aceeași vorbă. Dacă ești în pat și tocmai te-a trezit ticăitul ceasului, ridici o sprâceană, dezlipești o pleoapă și numai ce îl auzi: dormi-dormi, dormi-dormi, dormi-dormi. Dacă ai ajuns primul la întâlnire, ceasului i se schimbă timbrul: vino azi, vino azi, vino azi. Dacă e ceasul unei bănci (Banca Transilvania spre exemplu), limba de moment a ceasului e : star forte, star forte, star forte. Uite, închide ochii, rămâi pe frecvența lui, a ceasului, a cardului STAR forte și intră în joc. Dacă

— E ceasul!

Mda. E! Când spune cineva „e ceasul”, de fapt mai ai la dispoziție câteva minute bune. În visul meu! După cortina asta grena. Aici, în culise nu e niciun ceas, la drept vorbind. Aici știi că e ceasul când se ridică cortina, scârț-scârț, scârț-scârț, scârț-scârț, când te orbește primul reflector, când de la tine până la primul spectator e o cale lungă și rece, când trebuie să-ți potrivești răsuflarea cu cea a lor și pe care urmează s-o-mblânzești deschizând (gura) cu un cuvânt potrivit, în pasul potrivit. (Ai zice că sunt gândurile unui STAR. Dar nu sunt încă!)
image
Vedeți punctele? Odihniți-vă un pic în ele! Mie îmi place să înnoptez între începutul unui cuvânt şi ecoul lui în roua dimineţii.

Desigur, după „e ceasul”, există întotdeauna ceasul următor, când sufletul se lasă înlănțuit de alte și alte cuvinte.

În ceasul ăsta sunt cu spatele. Spre spectator și nu cum e firesc, spre decor.
image
Sunt acolo, pe scaun, ÎN VISUL MEU, chiar dacă încă nu vedeți nimic! (Bine, de văzut tot vedeți ceva: pe Irina, dar încă nu vă zic ce-i cu și cine e ea.) Trebuie să vă spun că eu țin cu toți dinții de visul meu. Cu toți dinții pe care îi mai am că, deh, Zâna Măseluță era zână când eram copil. Între timp, ea a devenit Vrăjitoarea (cea rea) Carie-Plombă.

Ce ți-e și cu dinții ăștia! Deși i-ai primit gratis când ai venit pe lume, deși crezi că ai plătit destul pentru ei, îndurând durerile ieșirii lor înspre cerul gurii, ei bine, nu! Nu e destul!

Ca actor, să ai toți dinții acasă înseamnă să ai replici! Să ai dicție. Să poți deschide gura în orice moment fără teama că lumina reflectorului va dezvălui spectatorilor lipsurile. Și cele din buzunar! Fiindcă, imaginează-ți o Ofelie (uite flori de rozmarin ca să-ți aduci aminte…), fără dinți. Chiar dacă se duce să se înece la un moment dat și nu mai contează acolo unde s-a dus dacă ai dinți sau nu…
Ei? Ți-ai imaginat-o?! Bine! Acuma las-o să se înece și treci peste moment. Eu sunt actriță. Dacă aș avea

— E ceasul!

image

Ce ceas, cum am ajuns aici, ce ape m-au adus știu! Irina e afară, eu sunt înăuntru. Tot nu mă vedeți, știu și asta, dar eu azi sunt ca durerea: doar mă simțiți! Când moale, când acut. Pe scaunul de pacient. N-am mai răbdat. Știi s-o scoți? Scoate-o! i-am zis. Firește că știe să o scoață, că doar de-aia e medic stomatolog.

— Ți-ai scos cardul?
— Mi-am! zic. Și-l scoț mândră. Apoi deschid gura cu ceva mai mult avânt: card de cumpărături, puncte STAR, rate fără dobândă. În fața ei pot să casc gura, fără alte judecăți. Deși, și ea e un spectator de-al meu.

A venit într-o seară să vadă un spectacol și-a văzut, nimic de zis! Dar a văzut și dantura mea. Defect profesional, să-i zicem. Nu vreau să-mi imaginez ce alte chestii văd — în afară de ce-ar trebui să vadă, venind la teatru — și alți spectatori, cu alte profesii, cu alte defecte, profesionale și ele. Spre exemplu, un angajat la Banca Transilvania (nu era în plan să-l scol din scaunul lui de bancher și să-l pun — în scris — pe scaunul de spectator, dar, cum altfel să vă mut gândul de la spectatorul ginecolog?)… Revenind… Vede stele? Vede! Aici trebuie să vă desenez, ca să înțelegeți trimiterea.

image
Ați înțeles schema? Nu vedeți legătura cu stelele încă? Atunci…

— E ceasul!

E ceasul pentru o PAUZĂ DE EFECT(în teatru e foarte importantă!):
00181

Programul STAR e un program de loialitate, atașat unui card de credit emis de Banca Transilvania. Cardul STAR forte e un card de cumpărături. Poți cumpăra de oriunde, orice, dar mai întâi verifici lista de parteneri STAR ai băncii.
image
Irina e unul dintre cei peste 7500 parteneri STAR (priviți cu atenție prima fotografie în care apare, dar nu vă mai uitați la ea, uitați-vă pe pervazul ferestrei).

Când mi-a atras prima dată atenția asupra problemelor mele cu dantura, atunci, după spectacol, eu i-am replicat scurt:

Dacă aș avea 5000 de euro… Să ai o dantură perfectă costă!
— Dacă ai cardul de credit STAR forte, ai! Uite beneficii:
image
1 punct Star=1 leu. Vrei dinți, îți iei dinți! De 5000 de euro. Dar ți-i iei în rate!

Hai că și ea a avut o replică bună, așa-i?!

Sunt multe altele de aflat și pe lumea asta, dar și despre programul STAR. Dacă îți arunci ochii în lume. Dacă te informezi. Dacă ai un vis, sigur că te poți uita pe cerul încărcat cu stele și să-ți muți visul când în Carul Mare, când în Carul Mic. Eu așa am procedat până s-o întâlnesc pe Irina. C-a fost ceasul bun, cel care ne-a reîntâlnit, numai Cerul știe. Fiindcă am uitat intenționat să vă spun că pe Irina o cunosc de peste 25 de ani.

00181

În încheiere, ceea ce aș vrea să mai spun e că nu știu a cui e vocea care mi-a tot zis „e ceasul”. Poate că e chiar a ceasului. Sau a cardului. Sau, poate că e vocea Timpului în care visele, oricare ar fi ele, ți se pot adeveri. Nu știu ce vise ai tu și ce ai face cu 5000 de euro, dar să am dinți de star(letă) e visul meu. Fiindcă dinții sunt importanți în profesia mea. Acum șed cuminte pe scaunul Irinei, ca o întâmplare într-un ceasornic ruginit, hodorogind. Pupilele tresaltă, de parcă ele sunt aripile vechiului faraon al facerii, putrezind acum într-o piramidă a tăcerii forând şi duhnind mecanic. Doar în vârful degetelor de la picioare îmi mai găsesc încă instinctul ancestral de a da un şut pământului, trimițându-l într-un şanţ galactic, oarecare. Discret, vocea Timpului adună când vocalele durerii, când consoanele ei și le transformă-n mii și mii de stele:

— E ceasul să fii STAR! Poți să te simți ca un STAR in fiecare zi. Avem deschis nelimitat la îndeplinirea tuturor dorințelor!

Suport durerea bine. Mai văd și stele verzi, recunosc! Dar când urmează să apari în lumina reflectoarelor mai sclipitor, cu dinți sclipitori, nu-ți mai pasă!

00181

Povestea a șaptea pentru SuperBlog2015 și image

Notă: Pe Irina chiar o cunosc! Am fost colege de liceu. Iar pozele în care apare sunt făcute ieri, 20 octombrie, în exclusivitate, tocmai pentru scrierea acestui articol.

Anunțuri
  1. bun cardu’ STAR… cinci mii… 🙂
    acu’ vei fi starleta, iar daca Irina ti-e prietena, poate nici nu te va durea prea tare.( asa zic toti stomatologlii, prieteni sau nu, ca nu doare deloc, cica!! )

    la ginecologi nu cre’ ca se gandeste nimeni de bunavoie, doar daca e ceasu’ rau, sau ar putea fi si bun, nah, e interpretabil, Alma, e ceasu’ subiectiv, al mamei. io ma intreb daca ei se duc la teatru?! LA Ofelia nu cred, poate la Cersetor si print. 🙂

    acu’ mi-ai dat tema de gandire: ce-as putea face cu cinci mii?…
    (fain text, ca de obicei, dar la tricOuri m-ai rupt 🙂 )

  2. foarte dragut….super,mi-a placut mult…nu credeam ca poate iesi asa o combinatie…felicitari!

  3. E ceasul sa iti spun felicitari? Cred ca e! Sigur!

  4. Cu dinții să ne ținem de-un card de ăla, zic!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: