Era într-o zi de vineri,
oamenii își ascultau, ca de obicei,
ploile.
Unii o auzeau pe cea de pe acoperișuri,
zgomotoasă,
repezită,
alții pe cea căzând pe firul de iarbă,
tăcută,
lină.
Tablele se îndoiau sub greutatea lor,
firul de iarbă le înfrunta și
se ridica din ce în ce mai semeț,
gata-gata să străpungă cerul.
După un timp,
fiecare om își scotea paharul de cristal
și-i verifica clinchetul,
apoi își fugărea ploaia
ca s-o ia acasă
și s-o asculte bând lapte cald,
ceai,
cafea.
În cafea,
zahărul nu îndulcea amarul,
notele se hârjoneau una de alta
și se aruncau de pe portativ
în gol,
sâmbetele își aranjau apele, iar
duminicile se trudeau ca să-și mute drumurile
din calea pisicilor negre,
care adormiseră zgribulite,
visând cum se lăfăie sub descântecul a mii de raze de soare.
Fii fir până la capăt, mama ei de viaţă cu gusturi cu tot ! Mai bine fir decât curcă. E bine când scrii aşa, cum scrii tu, e „politic corect”. Adică ascuns. Cine poate să caute. Dar cine poate? Eu am căutat câteva sute şi mi s-a luat de curăţat. Am lăsat-o pe mâine. E o tactică şi asta. Că mâine se mai schimbă pasenţele. Luna, astrele, stelele, sponsorii.
Puteam fi directă și să zic că unii își aranjează ploile. Dar n-am vrut să stric. Nimic.
Isi aranjeaza ploile ??? Stai ca m-ai piedut printre picuri.
Lasă-i liberi! Nu e nimic de prins.
Ba da , ca sa stiu unde sa nu ma mai bag.
În bălți, Abisurilor! Acolo să nu calci. În rest, fiecare cu picurii lui.
Eu tot prin balti calc. Nu stiu cum fac. In rest .. desigur
cât de bine scrii… nu mi se pare prea ascuns, încifrat, e(ști) destul de ușor de ghicit. mă bate gândul să-i fac un comentariu literar. 😛
deci, clar e cu deci, îmi place muult! pot să o iau la mine? 🙂
Kenzo, da’ de ce te-ai ascuns sub chiu?
păi… de fapt, sub nick-ul de japonez mă ascundeam, dar io mi-s Q . 😛
Chiu-chiu, bine! Poți să iei ce vrei la tine.
aww, saracele pisici zgribulite. Luati pisicile acasa! 😀
Adunați toate pisicile negre din lume și le înveliți cu plapume! 😆
da 😀 Ca ploua.
A zis cineva „pisici negre”? 🙂
Nu. 😉
Recunosc că mi-ai fost muză pentru poezia scrisă la o anumită temă. N-a luat notă mare, n-a fost ceva spectaculos, dar n-aș fi crezut să-mi placă vreodată procesul în sine și să nu mă gândesc la ce-o crede lumea despre mine. Deh, eul Ninei nu e prea liric de obicei. 🙂
Hehe…fain! Să-mi dai link.
Nu-ți dau, că ai mai trecut o dată pe acolo. 😛
A, păi și-am trecut ca țăranu’? Adică, am dat bună ziua?! 😆
Nu. Ai dat zâua bună. :-))
Zâua bună s-o cunoscut c-un like. 😉
Îmi amintesc că ai fost poetică la una, poetică peste măsură și am vrut să subliniez, comentând, da’ m-a distras altceva și am înghițit comentariul.
Să-ți fie de bine, alma dragă! 🙂
Săru’mâna pentru masă! 😉