alma nahe

Cu prins(elea)

In SpringSuperBlog 2015 on Martie 25, 2015 at 12:45 AM

Știți povestea celor doi pescari, pe care i-a prins furtuna pe mare?
“Ar trebui să ne propunem sau ar trebui să vâslim?” întreabă unul dintre cei doi pescari pe celălalt și partenerul său, înțelept, răspunde: „Să le facem pe amândouă!”

Cam așa înțeleg Eu partenerul de orice fel. În mare!
Că, pe uscat, e discutabil și merge numai (cu) propunerea. Dar, firește, asta ar fi (despre) „Noaptea Partenerului SuperBlog”

În ce privește „Ziua Partenerului Superblog”, căci asta cere tema de față, pe care-o (mal)tratez eu acu’ (cum ar zice nenea Iancu) e alta povestea.
Dar, ca să înțelegem pe deplin ce, pe cine și de ce (să) sărbătorim, o să ju(de)căm mai întâi Cuprinselea.

Cuprinselea:

A. Povestea partenerului concurent sau Povestea Întâi și întâi
1. Expediția
Ceea ce nouă ni se întâmplă nu e musai să fie ceea ce cu adevărat e adevărat. 🙂
Rugăciune: Să chem duhuri să vrăjesc! (Furtuna)

2. Încercarea mării (cu degetul)
Să fie precum vrei! Așterne-ți pat,
Eu dorm aci, -n frunzișu-nmiresmat
. (Visul unei nopți de vară)

3. Oceanul pasiunii sau Catacombele lui „am”:
Să ai mai mult decât arăți,
Fă mai puține decât poți, (…)
Atunci câștig, pe legea mea,
Tot sută-n sută vei avea.
(Regele Lear)

4. Confortul
Un om care poate să-și reazeme capul de un scaun, la o vreme ca asta, ăla-i un om cu scaun la cap.(Regele Lear)

5. Nespusele în ceea ce privește sponsorul sau Decalajul informațional
(fără citat)

6. Măreția primului, a secundului etc sau Excursia până la mal.

Ce caut eu aci-n Iliria asta? (A douăsprezecea noapte)

7. Moartea egoului sau balastul a tot ceea ce a fost super…ficial. Desigur, privind lumea cu un alt soi de înțelegere.
Fumuri, v-am lăsat!(Mult zgomot pentru nimic)

Despre SuperBlog sunt multe de zis, dar cum nu asta e tema, ci aceea de a inventa o zi în care să sărbătorim partenerul SB, încerc să structurez, cât mai succint, câteva informații pentru cei care nu știu despre SuperBlog decât că pe niște bloguri se scriu advertoriale și cam atât și care, nimerind ei în paginile mele nu prea ar înțelege la ce mă refer.
Nu că s-ar înțelege prea bine ce scriu în rest, dar pentru asta nu am vreo recomandare, decât aceea că poate că e vorba despre acel decalaj informațional pomenit mai sus.

Notă (de interior): Admit că în acest joc (al meu) de-a cuprinselea au și pot avea loc erorile. Dacă nu ar exista erorile, nu ar exista nici Comedia Erorilor și nici sorții de izbândă!

B. Povestea blog(ger)ului partener

Nu știu dacă știți (și aici, iarăși mă adresez strict celor care citesc almanahe-ul meu sau nimeresc întâmplător în foile lui), dar dacă iei locul unu, atât la SuperBlog – ediția de toamnă, cât și cea de primăvară, devii, automat, blog(ger) partener SuperBlog.
Sunt cazuri când și locurile doi, trei, zece devin, asta însemnând că nu mai participă în concurs în edițiile ce urmează, dar nu e obligatoriu, din câte știu, ei singuri alegând retragerea de cealaltă parte a baricadei. Poți deveni partener și dacă ai câștigat o probă care avea drept premiu acest lucru, cum este cazul Matildei. Și în acest caz, Matilda a avut de ales dacă să mai participe sau nu și a ales să nu.

Ca blog(er) partener, scrii un articol că a început o nouă ediție SuperBlog și încă unul că s-a terminat și cam ăsta e parteneriatul, nu ai alte obligații, decât bunul tău simț. Sunt însă și unii mai harnici, care fac parte din juriul câte unei probe – și aici o să-i numesc doar pe cei din această ediție, de primăvară — cum sunt Bianca Bîzîiac, Raluca Gabriela Cincu, Cristina Lincu, Alina Gheorghe. Ba, mai mult de-atât, ultimele două, Alina și Cristina au adus și doi noi sponsori. Dacă am omis pe cineva, să grăiască, căci nu cunosc chiar toate dedesubturile.

C. Povestea partenerului media

Spre deosebire de partenerul blog(ger), aceștia nu au câștigat nicio ediție, ci s-au lipit de acest concurs fiindcă le e drag sau din alte motive și aici aș aminti doar de Radiolynx,
care își merită, din punctul meu de vedere, statutul de partener pe bună dreptate, căci, pe durata concursului (o lună-ediția de primăvară și, respectiv, două luni- ediția de toamnă) o dată pe săptămână, Claudia Pătrașcu (organizator SB) are la ei o emisiune în care se vorbește despre probele lansate, având ca invitați sponsori, foști participanți etc.

Așadar, avem de-a face cu trei tipuri distincte clare de partener SuperBlog. Consider că și cei care participă la acest concurs pot fi considerați parteneri, nu numai cei care sunt prezentați în cadrul probei drept parteneri, căci 10-20 de articole (de fiecare cap de participant) cu emblema SuperBlog sunt răsunătoare, zic eu, în Blogosferă. Dar mai am un motiv, pe care-l voi expune sub formă de gând intermediar între povești chiar acum.

Meditând la această temă (ușa nr. 10), la cum s-o abordez, de unde s-o apuc și citind 2-3 articole, în care se vehicula o dată exactă de sărbătorire a acestei Zile a Partenerului SB, fără precizarea că e doar o propunere, am realizat că se propagă o „știre falsă”.

Așa că, ce să facă Alma Nahe, a hotărât ca articolul de față să fie cel mai lung articol al ei, ca să nu cadă în același păcat al temei, de a împrăștia o informație falsă despre o zi care nu există încă.

Și, cu siguranță, și cel mai nepoetic text, căci se gândi ea și la acel „inedit” din baremul de notare. Și, na, pentru ea, inedit ar fi fost să scrie așa, pe înțelesul oamenilor.

D. Ultima poveste sau (Mal)Tratarea temei

Concluzie: Ziua Partenerului SB (propusă de mine) se va putea desfășura pe trei secțiuni, cărora le-am căutat un ceva în comun și acest ceva m-a condus îndată către un singur gând. Ea ar fi posibilă doar atunci când cei propuși spre a avea o zi a lor — o zi precum e Ziua Fericirii, a Nefumătorului, a Regelui etc — scriu, vorbesc la radio sau la TV despre celălalt partener. Când nu se face asta, e ziua altcuiva, firește!
Dacă o fac în fiecare zi, renunțăm la celelalte sărbători!

Asta ar însemna în mintea-mi că își aduce fiecare contribuția cu mult mai mult decât o face acum, întru dezvoltarea conceptului SuperBlog, care-i un concept drag mie, de ce să nu recunosc. 😛

Însă, eu propun ca această zi să se amâne deocamdată, fiindcă consider că nu e nimic de sărbătorit încă, ci de-abia de-acum încolo, poate, deschizând eu subiectul. 😉

Și, când s-o întâmpla asta, promit să consemnez și să consimț la (a)facerea ei.

Totuși, cum poziția mea în clasament în acest moment, al scrierii acestui articol, e bună (sunt pe locul doi) și cum nu mai sunt de notat decât 3 probe, printre care și aceasta de față, asta mă face să mă gândesc la mine ca la un posibil viitor partener SuperBlog. Deși, să fiu sinceră, nu mă încântă deloc să părăsesc puntea concurentului și să trec în zona pe care am descris-o atât de detaliat.

Acest aspect, m-a făcut să gândesc în perspectivă la această zi, când o fi ea (sau o voi aproba) și am decis că mi-aș dori să fie într-o zi de vară, să fie ca visul unei nopți de vară (fără furtună), în a douăsprezecea noapte (de vară), să nu fie mult zgomot (pentru nimic), iar cel sărbătorit să nu se simtă chiar un rege, ci un responsabil (și cu propunerea, dar și cu vâsla în mână). Nu, nu vor fi defilări, stegulețe și nici grătare cu mici! Fiecare va fi liber s-o sărbătorească și s-o spună lumii cum îl va tăia capul sau cum știe el că-i mai bine, întru libertatea și frumusețea cuvântului scris, dat, jucat etc.

Dar, l-aș invita pe acest Partener, în primul rând, să îi fie SB-ului, cu tot ce-ul aferent. Și cum-ul.
Căci, nu există nici măcar un partener care să consemneze întrecerea în chiar toiul ei! Ca la fotbal, da! De ce nu?!

Apoi, dacă acest partener ar trage de limbă pe sponsor, cam cum își dorește să îi fie promovat produsul și n-ar mai vorbi în cimilituri, cum o face în baremul expus, poate că această competiție ar câștiga și mai mulți participanți și nu s-ar mai rătăci atâția pe drumul spre inima juraților, iar notele n-ar mai părea o loterie.

Cred că celor care ne citesc (părtinitori) și se bucură de rezultatele noastre sau se supără pe sponsori când punctajul nostru e mic le-ar plăcea un loc în care să citească despre verva noastră pe grupul SuperBlog de pe Facebook, spre exemplu.

Uite, dacă eu o să devin partener SB cândva, când voi fi mare, adicătelea, voi consemna și partea de „întrecere”, nu numai cea a „rezultatului”. Nu e o promisiune! E un gând și sper să-i pot da o formă, un curs, cândva, curând.

Încă o precizare aș mai face și apoi dansul și masa. L-am ales întâmplător pe Shakespeare (Scuturăspadă) să-mi fie partener în această „dizertație” (nu dezertație!), prin aruncarea în eter(n) a acelor citate de la începutul articolului. Nu am vrut să tai ceva și nici să provoc. Pur și simplu se întâmplă că imaginația (mea) merge uneori mână în mână cu advertorialul și că alteori nu, fiindcă se lovește de niscaiva realități.

Am de gând să și închei, cumva, dar nu oricum, astfel că am ales monologul de final al lui Puck, din „Visul unei nopți de vară”, căruia i-am schimbat un pic câteva semne de punctuație, ca să fie potrivit cu contextul.

Suntem umbre călătoare.
De-am adus vreo supărare
Să gândiţi că aţi visat
Tot ce vi s-a-nfăţişat,
Iară searbăda poveste
Ce în visurile-acestea
Am istorisit aici,
A fost vis, veţi spune.
Oameni buni,
Nu ne-osândiţi,
Ingăduitori să fiţi,
Că vom drege altădată
Tot ce-acuma am stricat,
Iar eu, Puck, cinstit vă spun:
Dacă am scăpat acum
De sudălmi, fluierături
Voi aduce, uite, jur,
Altceva, mult mai frumos.
Şi Puck nu e mincinos!
Tuturora, noapte bună,
Daţi-mi toţi câte o mână.
Şi prieteni buni vom fi…
Într-o altă bună zi.
Vom plăti cum se cuvine
Gândul voitor de bine.

P.S.: Primii trei clasați la această probă devin Parteneri SB. 🙂
Acestea (din urmă sau din umbră) fiind zise, mă declar nesărbătorită acum, ci în perspectivă. 😉 Și, când o fi, se va povesti (mai bine). Cu masă și dans, adicătelea. A, și să știți că eu aș numi-o Ziua Partenerului SuperZBlog. 🙂
00181

Ușa nr. 10 (ultima), SpringSuperBlog 2015, image

Punctaj obținut: 97

Anunțuri
  1. Votez pentru ziua Partenerului SuperZBlog! 😀
    Şi pentru „almanahele” Super[Z]Blog, câte unul pentru fiecare ediţie, în care să se pună, pe lângă tot ce-ai zis mai sus, cele mai bune articole care-au luat note proaste şi cele mai proaste articole care-au luat note bune. 😛

    Baftă la loteria notelor!!! 🙂

    • 😉 Să fie într-un ceas bun! Am o contestație în curs de desfășurare, din motive de loterie și, am bănuit eu, decalaj informațional. Pe acest decalaj l-aș trata mai amplu. În curând! Eu, dacă încep cu o poză, am pretenția să o înțelegi, dacă ea seamănă cu o tablă de șah. Și să citești ca atare textul respectiv. E ca la teatru. De-aia pui decor, scenograf etc. Ca să înțeleagă spectatorul contextul. Dacă nu se întâmplă asta, înseamnă că tu nu cauți textier creativ, ci link-uri. Cred că partenerul ăsta SuperZblog ar putea să asigure și câteva ore de citire creativă. Pe degeaba! 😛

  2. Sigur, cu plăcere (răspund îndemnului de-a almanahi – o fi forma corectă a verbului ? 🙂
    Almanahesc și te salut. Bine te-am găsit și te invit cu drag și-n casa mea! 🙂

  3. Nu am citit tot ce s-a scris pentru aceasta proba, insa am impresia ca esti singura care a remarcat faptul ca o data fixa mentionata in articole induce in eroare cititorii. In plus, ai idei proaspete, bune de pus in practica, idei care ar putea schimba in bine SuperBlogul. Ti-as da nota maxima pentru acest articol (hi, hi, eu ti-as da pentru fiecare articol…).
    Nu-i deloc rea ideea Matildei. Poate asa ar pricepe sponsorii ca anumite articole nu sunt de premiat, la fel cum altele nu sunt de ignorat. 😉

  4. Asa zici deci, zi de vara pana-n seara? Supralicitez pana-n dimineata 🙂 Spor!

  5. Eu am inteles pe jumatate ca-s in pana de neuroni „de cand cu”. Dar am retinut ca „Însă, eu propun ca această zi să se amâne deocamdată, fiindcă consider că nu e nimic de sărbătorit încă, ci de-abia de-acum încolo, poate, deschizând eu subiectul”

    Deci esentialul! Bafta in sensul in care o vrei tu !

  6. măi puck…. 🙂

  7. Ce zici mai Alma, ce creativitate? Ai „vazt” doar ce se puncteaza bine. Texte clare si la obiect. Adica fix pe dosul creativitatii. Aia’s pusa sa sune bine.

  8. […] când textele lor nu ne transmit nimic, dar haideţi să ne măsurăm puţin cuvintele, să fim cu scaun la cap, să ne domolim elanul cu care comentăm, pentru a nu induce în eroare oamenii, făcându-i să […]

  9. Bravo pentru locul 2. Acolo sa ramai! Sau mai sus?

  10. […] Citez, nu din oarece almanahe (sic!), ci din Alma Nahe: […]

    • Îți răspund aci, că la tine-s închise-n colivie comentariile. Cum ziceam și în textul sub care comentez, există un decalaj informațional care aduce nota sau o duce cât mai departe. De aici și (in)diferența.

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: