alma nahe

Solaria

In SpringSuperBlog 2015 on Martie 20, 2015 at 5:20 PM

image
(Capitolul 1 – Omertà)
Capitolul 2
Într-o seară ploioasă…

Avacuum plecase de acasă cu acea presiune în ceafă pe care ți-o dă fabrica de gânduri și orice e ireversibil în viață. Și, deși se simțea de parcă tocmai se jucase pe linia frontierei, căutând dinadins bătaia pușcoacelor grănicerilor, încălcând-o, dacă ai fi dat timpul înapoi în urmă cu câteva minute l-ai fi văzut fluierând o melodie veselă, de parcă ducea cu sine un om fericit. De parcă ar fi fost un răsfățat al soarelui.

Dar afară era un întuneric apos, care-ți înlătura orice element rațional, o beznă care-ți ștergea orice gând și doar câteva umbre roz — asemeni celor care se ivesc atunci când închizi pleoapele brusc, apoi, pe rând, aurii, albastre, mov — se împleteau ca într-o pânză de păianjen în fața ochilor săi deschiși.

Se opri, fără să știe unde, scoase din buzunarele hainei de ploaie Intel Ect-ul și pendula, de pe un picior pe altul, ca sub un cadran care-și pierduse de prea multă vreme acele, ghicind ce se întâmpla deasupra capului său fără să-și ridice privirea.

Intel Ect-ul era doar o componentă întâmplătoare a invenției sale (deocamdată doar o schiță timidă a unui gând) — Solaria —, o fereastră cu memorie, funcționabilă, cu precădere, în infinitul nebănuit al nopților în care lesne ai fi putut crede că întreaga lume s-a transformat într-un pustiu nemărginit doar fiindcă, să zicem, iubirea (vieții tale) a fugit în lume cu o balerină. O numise ca pe soția sa, într-o zi cu soare, când sprijinea peretele și visa, deoarece, într-un fel, fereastra aceea îi semăna. Și nu era vorba numai de acel ” în trecere”- observație sau de o anume îndemânare iluzionistă specifică femeilor.

Neapărat trebuie să-i dau posibilitatea de a vedea în întuneric! gândise el vag, fără prezența de moment a unor stâlpi de iluminat ai minții, care să-i fi arătat cum să-și definitiveze invenția sa ce ar fi combătut, pentru totdeauna, singurătatea, dar ceea ce știa în mod cert era că ar fi vrut să nu depindă doar de viziunea pe care razele infraroșii oricum o aduseseră în viețile oamenilor.

Sigur că, oamenii întâmpinau noaptea ca pe o enigmă, ca pe o extensie fantastică a lumii reale și-și puteau imagina, de după geamul ferestrei, absolut tot ce își doreau, dar toate astea îi păreau un joc crud și se simțea prins ca sub un clopot de sticlă.

image

Așa că, fereastra lui avea să surprindă nu numai sunete — care și acestea erau pe cale de dispariție, odată cu invenția termopanelor —, ci și imagini clare a ceea ce numea el ” lumea de dincolo de noapte”, în culori cât mai vii cu putință, pe care o noapte obișnuită le ascunde de obicei sub vălul ei întunecat, opac, indiferent.

Înainte să iasă din casă, proiectase din nou — pentru a câta oară nici nu mai ținea minte — pe una din ferestrele casei lui, imaginea Solariei, a lui Ati și a Nvidiei, singurele lui motive de a definitiva orice, imagini surprinse de Solaria, cu obiectivul camerei video, cu puțin înainte de dispariția lor într-o lume pe care nu numai că o bănuia ca fiind o hoață de fericire, un tâlhar la drumul mare, cauza tuturor nenorocirilor sale, ci și o prozolume a căror începuturi îi erau foarte cunoscute, fiindcă era un vizionar al timpurilor sale (de acum).

Că erau începuturi sau sfârșituri, el nu știa, fiindcă cine poate spune unde începe ceva și unde se sfârșește acel ceva, cu acea exactitate rece, calculată, mai mult decât matematică, fizică, chimică.

Fără să înțeleagă când ajunse și când răsări înaintea lui Gardul, numără douăzeci și doi de pași de-a lungul lui și sări pârleazul șubred și erodat, de teamă să nu se rupă sub greutatea lui, se împiedică și se rostogoli prin frunzișul umed, până în dreptul unei căsuțe, ascunsă intenționat, până și de ochiul Lunii. Nu îi era teamă, simți totul ca pe o ultimă îmbrățișare a pământului.

Pe singura fereastră a căsuței scria „vedeți aici„, dar întunericul camuflase bine mesajul, astfel că ciocăni ușor într-un colț al geamului ferestrei în care se oglindea brâul lui Orion și ascultă. Ușa se deschise, clasic, cu un scârțâit neuns și el pătrunse din întunericul cu care deja se familiarizase, în inima unui alt întuneric, cu totul și cu totul necunoscut, dar care avea să-l urmeze în tainica lui existență de-acum înainte.
00181

Istorioară inspirată de magazinul MediaDOT.ro, fără de care aceast Capitol 2 nu s-ar fi născut. Și nici capitolul 1! Cine știe, poate iese un roman de-aici. 😉

Pentru cei care n-au avut răbdarea să citească și Capitolul 1, iată câteva precizări:
Solaria- soția sa
Ati- băiețelul lui
Nvidia- numele fetiţei mai mari
00181

Ușa nr. 8, SpringSuperBlog 2015, image
În „spatele” fiecărei fotografii e un drum care duce căre locul de unde le-am cules.

Punctajul obținut: 90

Anunțuri
  1. Adică un aparat de deschis ochii şi de văzut dincolo de noapte, de oameni, de uşi? Şi care lasă să intre soarele pe gaura cheii?

  2. Vezi ca ideile nu se patenteaza. Inchide geamul !

  3. 🙂
    abilitatea de a vedea pe întuneric… Hmmmm…

  4. Bag seama ca tu inchisesi usa eclipsei 🙂 Spor!

  5. Dar o ușă de noapte care să împartă șoapte? Să-i pui întrebări, să-ți răspundă-n mirări. Dar și cu cheie în ea, să crezi că e ușă sadea!

    • Mi-aș face și-o ușă de zi
      Să nu-l mai simt pe-„a zidi”.
      Mi-aș face și-o ușă de ” dor”
      Să nu-l mai țin în pridvor. 🙂

      • De noapte sau zi, nu-i cu supărare
        Căci e destul loc de mers pe cărare
        Spre lumea visată de oameni ca noi,
        Cu dor ziditor, necuprins de-amândoi.

  6. O, cum ar fi sa vezi toate entitatile noptii viu colorate! Misto gand!

  7. […] Capitolul 1 — Omertà Capitolul 2 — Solaria […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: