Memoriile unei foste mirese

Nu-mi amintesc nimic din ceea ce urmează să spun. Doar felul în care se uitau oamenii.

 

Primul stejar.

Nu știu dacă știi cum e să te simți ca o mare plutitoare deasupra întregii lumi a munților, dar povestea asta a mea așa începe. Povestea unei nunți în Brașov. Din dorința evenimentelor perfecte. Și-ar mai fi ceaţa palidă care se gudură nesătulă, fumul galben al ţigării, gudurîndu-se şi el, trecând uşor cu limba peste ungherele răsăritului.
— Bunloc să vă scrieți memoriile!
Nu, nu începe încă! Nici răsărit, nici apus și nici nu urmează un dialog. Sunt tot eu, în afara mea. Cumva suntem toţi în afara noastră şi de-acolo interpretăm.

Să vorbești lumii despre lume e din ce în ce mai greu. Mie îmi plac vocile care aduc ploaia. Lui, cele care însoresc. Nimic mai mult nu vrem pe lumea asta decât ne trăim povestea. Să n-o murim!

Va mai dura până ajungem la un loc sigur, aveți răbdare!
O să ating câteva pietre, poate cu cântecul, poate cu vocea. Dar ele nu se vor transforma în nestemate.
Păstraţi, totuși, rândurile pe care vi le scrieţi! Fac ca străinul de-alături să devină cunoscut, în timp ce cunoscutul, devine din ce în ce mai necunoscut. Lespezile de Piatră Scrisă.

Al doilea stejar.

Înainte cerul nu era despărţit de pământ. Însă un bătrân fumând şi visând, a despărțit stejarii, a luat pământul gol şi l-a bătătorit cu picioarele, până a devenit un pământ moale. L-a numit cer. Și l-a aruncat în sus. Când s-a uitat în jos, rămăseseră trei.

— Dacă suntem trei o să fie mai vesel!

A venit momentul să-i întâlnesc. Pe ei doi și cu încă Unul. Fără minute, fără grade. Minutele sunt uleioase, gradele sunt pentru pescuitul la copcă. În dreptul inimii apar forme noi.
Ei doi, oameni, dar cu atitudine de ponei. El, al treilea? Un duh.
Pe cel (în) alb și trist înainte, l-aș scrie cum coboară de pe deal. Cer cenuşiu. Pe celălalt, (în) negru, l-aș să urce dealul la trap vesel. Am vrut să-i întâlnesc. Le-am aliniat imaginile.

Mi i-am închipuit intenționat altceva. Mi i-am închipuit și primitivi, căci omul primitiv nu ştie ce este timpul. Mi i-am închipuit în codru, fiindcă nimeni, în codru, nu vine niciodată prea târziu.

Sunteţi pregătiţi? Ea își pieptănă părul în formă de fluture.

Al treilea stejar.

Peștera de gheață. A fost odată un mare viteaz, pe nume Găsire.

Un cuvânt în aşteptarea următorului. Cu umbre diferite. În lumini diferite. În nuanţe diferite. În aceeaşi limbă. Un corp în aşteptarea următorului.

Le (a)mânăm până unde e cu putinţă. Şi corp, şi cuvânt. Până înspre (con)topire.

****

Pentru orientare, câteva săgeți.

De fapt, lucrurile s-au petrecut. Astfel: cazare în Brașov, Complexul Turistic 3 Stejari, 4 stele, 55 de locuri de cazare în 14 camere duble, 4 camere triple și 3 apartamente, Restaurant Stejarii de 60 locuri (cu acces la o terasă situată în curtea interioară a complexului, lângă iazul cu păstrăvi). O ceremonie în aer liber, la umbra stejarilor seculari, foc de tabără, doi ponei. Nunta perfectă!

str. Col. Kiss Sandor 102
Timișul de Jos – Dâmbu Morii
GPS: N 45.5932989; E 25.6411873
Tel.:+4 0758 111 016
+4 0757 042 274
+4 0757 042 275
+4 0268 340 050
Fax: +4 0268 340 090
Email: office@stejariibrasov.ro

Câteodată pun săgeţile invers. E ca şi cum timpul mi s-ar înapoia, nu? Sper, numai, să prindă cineva buchetul!

Prima fotografie(arhiva personală). Celelalte din arhiva sponsorului.
Ușa nr.7, SpringSuperBlog 2015,

Punctaj obținut: 90