Cusătoreasa

Mie-mi plăcea să cos de mână:
un fior,
un sentiment,
o altă mână…
Visam ca într-o bună zi să-mi cos pe bluză poezii.
Pe fustă, proză, un roman
și alte pălării.
Dar mi-ar fi luat mai mult de-un an…

Și nu zic că n-am încercat!
Un singur vers,
pe-un crac de pantalon.
Și-apoi am renunțat.
Dar nu la vis,
el a tot continuat.
Visam cum că pe fund (scuzați, pardon!)
eu mi-aș fi prins melancolia,
când mă așez, să nu mi-o vadă tanti Lia.
La gât, eșarfă, bucuria.
De mijloc eu voiam să cos
tot ce iubind m-a ros,
cordon,
ca strânse toate,
să le am…
Ce deliram!

De mă întrebi de ce această nebunie,
să-ți coși de mână bluză-gânduri și
neliniști ca pasmanterie,
eu știu atât: că vorbele îmbracă
(când nu dezbracă).
Ne afișăm,
ținutele,
pe-un podium
ca să treacă,
etichete
prin anotimpuri…
Ah!
Visând, m-am înțepat,
fir-ai să fii tu, ac!

Mie-mi plăcea să cos de mână…
Dar n-am mai rezistat (înțepăturilor)
și, într-o săptămână
(a modei, care alta?!)
mi-am luat mașină de cusut.
Acu, încă nu știu ce-i poate acu’,
dar văd că se înfiră avansat
și poate coase înapoi.
Poate recuperez un an sau doi!
De-acuma, ah-uri, oh-uri,
eu mă despart de voi!

Colecția de primăvară-vară e în toi!
Cu cele 10 tipuri de butoniere,
55 de litere majuscule
(nu mici și efemere),
cifre și semne de punctuație
(ce senzație),
35 de cusături utilitare,
45 de cusături ornamentale,
monograme,
etichete,
să vezi ce poezie-mi trag!
Și o s-o prind de cel’alt crac,
așa,
ca să se vadă diferența…

Și, când o să se vadă,
lumea, ori
chiar eu, acum, când văd,
vom zicea așa:
Cusătoreasă cum sunt eu, nu-i nimenea!

Nu e ușor să porți o poezie!
Dar știu că dacă e cusută bine,
lățimea, pasul cusăturii-s controlate,
tensiunea firului, reglabilă și ea,
poți să o porți oricât,
oriunde…
la cinema, nu stau acuma
filmul să-l montez,
de vrei să știi mai multe, fă ca mine,
eu investighez.
Pe urmă defilez!
Intră aici(o ușă, ce-altceva?)!
Și-alege-o pe cea care ți-o plăcea!
Uite, asta e a mea!

Mă rog, și-a altora…
De-a dreapta și de-a stânga, ca un frate!

Un gând mă-ncearcă,
un fior.
O, mână!
(Mă-ntorc în urmă cu o săptămână.)
Azi, de n-aș fi trecut
pragul acestui magazin de electrocasnice(e de temut),
ce măsuri drastice aș fi luat
să scap de-nțepăturile de ac?

Un degetar imens, în care toată să încap.

Și, uite, cât să dau răspunsul ce l-am întrebat,
am tras o cusătură în zig-zag
și-o rochie, pe care am brodat această poezie
ca să o dăruiesc, cui crezi?
Chiar ție!

Ușa nr. 1, SpringSuperBlog2015,

Punctaj obținut: 95

Publicitate