În ziua aceea ninsese și sub perdeaua de nea toți oamenii deveniseră, dintr-o dată, oameni de zăpadă mobili. Însă, spre diferență de cei plămădiți din omăt, dintr-o scurtă privire puteai ghici că, ăstora, toate oalele li se spărgeau în cap, morcovii le intraseră în cur și nu mai erau — în curți, în parcuri ș.a.m.d. — spre bucuria nimănui.
Când se întâlneau — pe stradă sau în cadru intim —, și voiau să-și scoată pălăriile, unii în fața altora, nu puteau că, se înțepeniseră, iar cuvintele și le scuipau în mâinile, acum devenite mături și, la primul container întâlnit, le depozitau acolo. Câteodată își lingeau și degetele — locul scuipat, deh!
Nu se știe când s-a întâmplat cu exactitate primul lor îngheț, dar de-atunci toate alunecau în patina timpului ca și cum oamenii fuseseră dintotdeauna un ceva care sclipește noaptea în lumina felinarelor frumos și, într-un final, se topește…
Acesta e un început de poveste, la capătul căreia, dacă vă încumetați să ajungeți, vă așteaptă 3 oameni de zăpadă, Almanahehandmade, numai buni de pus pe pervazul ferestrei.
Ce aveți de făcut e să continuați povestea în orice direcție vreți, iar eu voi alege 3 ferestre pe care să șadă mititeii ăștia.
Nu scrieți mult! Răsturnați o oală sau situația, ce știu eu!
Dar puteți face asta numai până pe data de 18 Decembrie(inclusiv), pentru ca acești glamuroși, cum le-a zis Andreotti, să facă Crăciunul împreună cu voi! Succes!
Acesta e primul concurs (micuț, e mai mult un pretext pentru a ne juca) pe care-l pun în practică. Nu și ultimul! Am de gând să mă ocup serios de partea handmade a acestei Alma Nahe, i-am făcut, de altfel, și un blog, dar îl voi popula ceva mai încolo.
Acestea fiind scrise, luați Săniuța Scrierii și alunecați în poveste pe ce derdeluș poftiți!
Au continuat povestea:
1. Grișka, cu „Poveste fără morală”
2. Carmen, cu „Când oamenii de zăpadă se topesc…”
3. O fată, cu „Sub felinare, un prim spiridus si vesnicul Mos Craciun”
4. Suzana, cu „Metamorfoza”
După îndelungi deliberări…glumesc! N-a fost nicio deliberare. Întârzierea e din cauză că am umblat hai-hui pe drumuri de poveste și abia ce am intrat în căscioara mea. Așadar, câștigătorii concursului sunt: 1, 2, 3, 4! În afară de Grișka, căruia o să-i livrez personal omul de zăpadă, pe ceilalți câștigători îi rog să-mi trimită adresele ferestrelor pe care îi vor așeza pe micuți, pe adresa de e-mail sapunaru.olimpia@gmail.com.
Vă mulțumesc că ați dat curs poveștii și, nu numai că a curs frumos și neașteptat fiecare poveste în parte, dar am și schimbat stările pe măsură ce citeam.
Nu vă felicit, că nu vreau să intru în acel standard sec al concursurilor. Acesta al meu a fost, de fapt, cum spuneam și mai sus, un pretext să trimit câtorva dintre voi câte ceva din ceea ce mai meșteresc eu.
Dacă participau 10, 10 trimiteam! 🙂
Aștept adresele!
Puteți scrie textul și pe blogul vostru, nu numai în comentariu, dar cum wordpress nu mai trimite ping-uri de ceva vreme, vă rog să puneți link-ul aici, într-un comentariu. 🙂
Si pana cand trebui sa fie gata scrierea? Intreb ca sa stiu cum ma cert cu raceala sa ma lase a povesti,
Până pe 18 Decembrie, inclusiv. 🙂
am în cap numai poezia mea de astăzi. şi mai curge prin mine „am de gând să mă ocup serios de partea de handmade… ” care mie îmi sună tare, tare bine. şi-ţi las un dar…
Stăteam și călcam perdeaua de la geamul, pe al cărui pervaz stăteau mititeii ăia, și, ce mi-am zis io: hait, ia fă un concurs!
Până pe 18 Decembrie ai tot timpul să lași să curgă din cuvânt și o altă joacă. Serios! 😉
Mă uitam la tablou și nu știam care-s eu, eu sau Gioconda?! 🙂 Mulțumesc pentru dar.
eu am renunţat la perdea….
de-or fi să vină cuvintele, o să scriu: pentru tine. altfel, ştii, te susţin ca mereu, de data aceasta mai abitir pentru că eu cred în ceea ce faci. e un har şi tu îl ai. 🙂
Eu vreau să renunț la perdeaua ce șade peste cuvinte. 🙂 Și vreau să dau drumul și mâinilor la treabă, că s-au cam lenevit întru așteptarea Crăciunului, că altminteri…spălat, frecat, călcat, șters…de-astea!
Nu e nicio grabă! Și nici vreo așteptare mai specială n-am! Voiam doar un joc frumos, precum vremea de afară.
Mă susții?! WoW!…Mulțumesc! Hehe…hai, că știu că știi că glumesc! Și firește că eu cunosc susținerea ta, cum o fi ea, tăcută, grăită…
îţi dau ş-un brânci la nevoie! 😀 😀 😀
😆 te anunț io! Deocamdată văd că brânciul vine din realul ăsta curățienesc. 😛
Ne topim cu încetul și ajungem neant. Ce rost mai au jocurile când iarna ne-ngheață mâini și picioare, când nu mai putem decât să alunecăm în lungul brumei de ani ce ne-au mai rămas de purtat? Ne amăgim doar, cu-n joc de cuvinte, pe care-l petrecem alături de prieteni.
Să-ți scrii povestea până la final, iar după acest concurs să ne arăți și nouă cum ai gândit-o!
Frumoase creaturile tale adunate-n fereastră! 🙂
Tocmai asta e, că n-am gândit finalul absolut deloc, astfel încât să fie surprinzător chiar și pentru mine. Cât despre frig, hai că nu e chiar atât de iarnă! Că au înghețat prietenii, iubiri și alte de-astea…asta da! Dar nu e de vină anotimpul de-afară, ci vremea din interiorul lor.
O să încerc și eu un final, poate iau tot eu premiile și scutesc cheltuielile de expediție. 😆
Sau…schimbă tonul ăsta iernatic și continuă și tu povestea! 😉
Din păcate mi-e iarnă de-un timp, parcă eu însumi aș fi om de zăpadă . Parcă exista și o poveste a omului de zăpadă, însă nu-i mai știu finalul (sau nu vreau să-l știu?).
Dacă îngheți pe interior, exteriorul devine și el sticlos și tăios…Cei drept și mie îmi cam viscolește prin suflet, da’ o scot eu la un capăt. Ceea ce îți doresc și ție! 🙂
Eu aș face focul, să mă încălzesc, dar mă tem că ma voi topi și încă nu voiesc asta. Mai vreau un timp, mai vreau niște viață, mai vreau…
Din păcate nu sunt eu cea care poate prelungi viața, că ți-aș mai da. Și nici depozit cu „mai vreau”-uri n-am, mi-ar fi de folos (chiar) și mie câteva/câțiva „am”. În Moș Crăciun nu mai credem…ce ne facem?! 🙄
Ar mai fi bagheta magică a zânelor din povești! Dar cine o mânuiește?
Cred că tu ești mai îndemânatică la așa ceva!
M-aș muta în Islanda, la elfi! 🙂
Este și asta o idee!
Poate încerc și eu să o pun în practică. 🙂
Eu nu știu ce mai așteptăm! 😆
M-aș urca în sanie, aș trece pe la tine să te iau și să mergem, dar pe aici nu este zăpadă! 😉
Nici aici nu e zăpadă. Da’ bine că ne „merge” gându’! 😉
L-am uns cu vorbe-mperecheate și de aceea merge așa de bine! 😀
Dacă adun toate comentariile tale, mai că iese de-o poveste. Extind(em) viitorul… 🙂
Povestea unor gânduri aruncate într-o doară? Poate fi și acesta un titlu. 😀
Așa e gândul. Se aruncă într-o doară și cine îl prinde, îl însăilează de un altul și…gata povestea!
Să-mi faci o poveste din gând aruncat, apoi s-o așezi la păstrare-n desagă, s-o spui pe la lume când e șezătoare, sau chiar la copii, când te-așteaptă în stradă! S-o ții la-ndemână, s-o dărui mereu, că-i basmul ivit chiar din sufletul tău! 🙂
M-ai invitat să mă înscriu şi am dat curs.
Şi-a curs… Şi-a îngheţat… Şi s-a topit… S-a scurs..
… aici: http://grishuna.blogspot.ro/2014/12/poveste-fara-morala.html
Foarte bine, s-a consemnat. Ca să fie ușor de urmărit, voi urca link-urile în postare.
Am scris, am scris si eu.
http://fatanaiva.info/sub-felinare-un-prim-spiridus-si-vesnicul-mos-craciun/
Te-am urcat în pod. 🙂
O noua continuare a povestii:
http://suzanamiu.blogspot.ro/2014/12/metamorfoza.html
Am reuşit! Am promis că mă înscriu azi şi era cât pe ce să se facă mâine.
http://poezele.blogspot.ro/2014/12/cand-oameni-de-zapada-se-topesc.html
Oricum, te-am înscris eu din oficiu! :p
Mulţumesc! N-am verificat… Stai de pază? Nu cred că am mai primit vreodată un răspuns la comentariu atât de rapid. :))
Sunt în pauză de șmotru! M-am nimerit! Și, oricum, îl am pe Moș în vizită, la care am meșterit vreo două zile și el îmi zice tot ce mișcă pe blog. 😆
😆
Înspiraţie la meşterit şi spor la şmotru! 🙂
La mine zice că e 17 decembrie ora 11:10 pm. 🙂
La mine e setat cu o oră mai târziu. Oricum, e 18 Decembrie inclusiv. Adică, mâine noapte expiră termenul, când la mine va fi ora unu. Ora unu a venit,…. 😉
Miao, iată-mă-s!
Am văzut, miaulţumesc miaulţumos şi pregătesc cu drag pervazul pentru cei trei piticoţi de nea: nea Omu 1, nea Omu 2 şi nea Omu 3. 🙂
Grișkane, fă loc numa’ lu’ nea unu, că nea doi e a lu’ 2, nea trei e a lu’ 3 și premiul suplimentar e nea patru pentru 4. N-am mâncat atât de multe ouă anul ăsta, ca să am atâtea cartoane! 😆 Și, oricum, dădeam în icter dacă o făceam! Da’ pune-o pe bipeda ta să strângă cartonașele de ouă și să mi le dea mie și așa asigurăm creșterea producției oamenilor de zăpadă. 😛
Bine, atunci îi fac lui nea unu loc cât pentru trei nea – ca să se simtă în largul lui. 😛 😀
Bipeda mea ia de obicei ouă la la bipezii bătrâni de la ţară – la pungă de plastic. Dar mai greşeşte câteodată şi ia şi la carton. O pun să ţi le stivuiască pentru Crăciunul următor – că până atunci o să se ducă vestea premiilor tale şi s-ar putea să te trezeşti cu vreo sută de oameni la concurs! 🙂
Ferească-mă! Să fie puțini, da’ buni! Atât de buni încât să merite să le trimit tuturor …de buni ce îs! 😉
Ah, cat ma bucur. David va salta de bucurie langa el. O sa-i fac o poza drept multumire.
Nu uita să-mi trimiți adresa! Mâine vreau să și trimit coletele spre voi, ca să ajungă până de Crăciun.
Crăciunul pe sub felinare
să-ţi ningă numai gânduri bune,
iar Moşul alb, sub bradul verde,
aştearnă daruri şi-o minune!
…
Crăciunul Fericit şi Sărbătorile magice să-ţi fie, Alma!!! 🙂
Mulțumesc, n-a răsărit nimic încă, da’ am un an la dispoziție! 🙂
[…] (Sursa foto: Almahane) […]
la mulţi ani, g’rl! ti pupă psi-k!
La mulți ani, psi-K! 😉 Ar trebui să răsar și eu ca ghiocelu’ pe blog, da’ mai stau un pic sub zăpadă, ca să încolțesc bine. 🙂
La mulți ani frumoși și sănătoși, Almă frumoasă! Să-ți fie anul plin de bucurii, de realizări și dorințe împlinite!
Mulțumesc, Andreottule! Să stea cuvintele-ți în min(t)e cât să-și facă treaba și pe urmă să ți se întoarcă înzecit! 🙂 La mulți ani!
Mi-ești dragă rău, Almă!! 🙂
Frumoasa provocare ! Multumim !
[…] si va stii cum sa daruiasca, inscriu povestea aceasta scrisa pentru David in concursul lansat de Armanahe . Tineti-i pumnii stransi in manusi, va […]
[…] o imagine de pe blogul ei pentru următoarea poveste (mai ales că această imagine a venit cu o provocare interesantă – timpul s-a scurs, dar asta nu m-a împiedicat să […]
[…] si va stii cum sa daruiasca, inscriu povestea aceasta scrisa pentru David in concursul lansat de Armanahe . Tineti-i pumnii stransi in manusi, va […]
[…] si va stii cum sa daruiasca, inscriu povestea aceasta scrisa pentru David in concursul lansat de Armanahe . Tineti-i pumnii stransi in manusi, va […]
[…] o imagine de pe blogul ei pentru următoarea poveste (mai ales că această imagine a venit cu o provocare interesantă – timpul s-a scurs, dar asta nu m-a împiedicat să […]