alma nahe

Archive for decembrie 2014|Monthly archive page

Sub felinare

In cap umplut on decembrie 15, 2014 at 7:20 PM
image

Alma Nahe handmade

În ziua aceea ninsese și sub perdeaua de nea toți oamenii deveniseră, dintr-o dată, oameni de zăpadă mobili. Însă, spre diferență de cei plămădiți din omăt, dintr-o scurtă privire puteai ghici că, ăstora, toate oalele li se spărgeau în cap, morcovii le intraseră în cur și nu mai erau — în curți, în parcuri ș.a.m.d. — spre bucuria nimănui.
Când se întâlneau — pe stradă sau în cadru intim —, și voiau să-și scoată pălăriile, unii în fața altora, nu puteau că, se înțepeniseră, iar cuvintele și le scuipau în mâinile, acum devenite mături și, la primul container întâlnit, le depozitau acolo. Câteodată își lingeau și degetele — locul scuipat, deh!
Nu se știe când s-a întâmplat cu exactitate primul lor îngheț, dar de-atunci toate alunecau în patina timpului ca și cum oamenii fuseseră dintotdeauna un ceva care sclipește noaptea în lumina felinarelor frumos și, într-un final, se topește…

image

Acesta e un început de poveste, la capătul căreia, dacă vă încumetați să ajungeți, vă așteaptă 3 oameni de zăpadă, Almanahehandmade, numai buni de pus pe pervazul ferestrei.
Ce aveți de făcut e să continuați povestea în orice direcție vreți, iar eu voi alege 3 ferestre pe care să șadă mititeii ăștia.
image

Nu scrieți mult! Răsturnați o oală sau situația, ce știu eu!
Dar puteți face asta numai până pe data de 18 Decembrie(inclusiv), pentru ca acești glamuroși, cum le-a zis Andreotti, să facă Crăciunul împreună cu voi! Succes!
Acesta e primul concurs (micuț, e mai mult un pretext pentru a ne juca) pe care-l pun în practică. Nu și ultimul! Am de gând să mă ocup serios de partea handmade a acestei Alma Nahe, i-am făcut, de altfel, și un blog, dar îl voi popula ceva mai încolo.
Acestea fiind scrise, luați Săniuța Scrierii și alunecați în poveste pe ce derdeluș poftiți!
00188

Au continuat povestea:
1. Grișka, cu „Poveste fără morală
2. Carmen, cu „Când oamenii de zăpadă se topesc…
3. O fată, cu „Sub felinare, un prim spiridus si vesnicul Mos Craciun”
4. Suzana, cu „Metamorfoza
00187
După îndelungi deliberări…glumesc! N-a fost nicio deliberare. Întârzierea e din cauză că am umblat hai-hui pe drumuri de poveste și abia ce am intrat în căscioara mea. Așadar, câștigătorii concursului sunt: 1, 2, 3, 4! În afară de Grișka, căruia o să-i livrez personal omul de zăpadă, pe ceilalți câștigători îi rog să-mi trimită adresele ferestrelor pe care îi vor așeza pe micuți, pe adresa de e-mail sapunaru.olimpia@gmail.com.
Vă mulțumesc că ați dat curs poveștii și, nu numai că a curs frumos și neașteptat fiecare poveste în parte, dar am și schimbat stările pe măsură ce citeam.
Nu vă felicit, că nu vreau să intru în acel standard sec al concursurilor. Acesta al meu a fost, de fapt, cum spuneam și mai sus, un pretext să trimit câtorva dintre voi câte ceva din ceea ce mai meșteresc eu.
Dacă participau 10, 10 trimiteam! 🙂
Aștept adresele!

Reclame

Lumea în pături

In dicţionar de mişcare on decembrie 8, 2014 at 9:18 PM

 

image

Poftim, o mărturisire:
credeam în mesaje pe apă,
nu conta timpul,
agățam scoici de sticlă,
și-năuntru îndesam o pagină liniată,
ruptă neglijent și aspră pe care scriam
„DOAR PENTRU CEI INTERESAȚI”,
știu că vor trece o sută de ani,
dar de-o găsiți, să mă căutați!

Așa a purces viața
(n-a găsit nimeni mesajul),
ieri aruncai cu pietricica în geam, pentru chemări,
așteptai în frig,
prăjeli, perpeliri, răbdări,
iar azi, nu știu ce alte ferestre se vor deschide curând,
dar,
între IOS(Io-s!) și ANDROID,
n-ai cum să rămâi de negăsit, neîncălzit ori flămând.

Așa vine peste noi timpul — cât
s-ar închide o carte de bucate
și s-ar deschide o alta — lumea în aplicații,
lumea în pături, foodpanda.

Femei, bărbați,
ne comandăm stelele din pat.
La o nouă evaluare,
cred că altfel se completează acum spațiul gol
și-n iubire,
căci suntem deja prea sofisticați,
Pământul e și el o aplicație a Universului,
de-asta s-a ajuns aici,
ce credeați?

Gata, povestea asta poate să plutească la nesfârșit,
din veac în veac,
până s-o găsească cineva,
dar…
când ai soluții rapide,
cuvintele multe sunt de prisos și,
oricum, diferența dintre un SOS
și-un sos stă în nevoie.
Ți-e foame? Vezi că ai în sticlă un mesaj:
image
„GĂSEȘTE MÂNCARE!
DOAR PENTRU CEI ÎNFOMETAȚI…”

00188
Acest text face parte din campania „să privim în viitor cu Foodpanda” organizată pe BlogPoint.ro.
Dacă ai un blog, poți participa și tu! Aici găsești toate informațiile necesare! Dacă ai hotărât că vrei să scrii, te rog să menționezi la finalul textului tău de unde ai aflat de campanie (eu am dat peste blogpoint întâmplător, căutând „campanii active” pe Google). Ca să fii acceptat, trimite un e-mail pe adresa marketing@nanotel.ro cu subiectul „Doresc să particip la campania FoodPanda organizată pe BlogPoint.ro” și cu adresa blogului cu care vei participa la campanie. Succes și spor la premii!
Perioada de desfășurare a campaniei: 2 – 19 decembrie 2014.

Alb

In Cartea în care se tace on decembrie 8, 2014 at 2:40 AM

Transfer © K E V I N • C O R R A D O

Unii îi spun răspuns, alții îi zic ceas,
dar mai bine i s-ar zice ora de murit.
O cutie în pământ, un transfer…
în lumină…
și e ciudat că în lumină,
fiindcă sufletul știe corpul tău de când s-a născut și,
imaginează-ți cum face față trierii:
Hei, tu corpule, în întuneric cu tine!
Iar corpul, ascultând, fără sentiment — normal,
fără suflet! — păstrează distanța
și poziția.
Nu știu a cui e vocea,
dar nu e a unui moș, căruia îi spunem Dumnezeu,
puțin răgușită de la tutun
sau fiindcă a răcit stând la nesfârșit pe un nor.
Poate e mâna destinului,
o mână vopsită în alb, care dă norii la o parte,
o mână vorbitoare.
Nu e un picior vopsit în alb,
nu te simți ocrotit?
Cineva stă
cu pământul în cap
și picioarele în cer pentru tine,
îți așteaptă oricând ultimul suflu.
Iar tu, ce să faci,
viețuind,
înveți să mori la nesfârșit,
scrii scenarii peste scenarii,
cauți definiția morții în mări,
munți, dealuri,
pe câmpii,
într-o floare
sau frunză,
când, de fapt, moartea e ultimul suflu.
Nicio altă inspirație.
Treci pe minus, cum s-ar zice.
Cum să o treci pe plus?
Doar muzica poate…

image

Orbită

In joi alb on decembrie 5, 2014 at 12:19 AM

image

Mi-am închipuit universul în alb,
cu găuri albe,
stelele nu erau decât niște artificii
în brațele timpului
apoi am luat o rază de soare
am feliat pământul și am dăruit
câte o brățară fiecărui visător
întâlnit pe orbită.
Din muguri de vis,
când ies din casă,
lumii eu mă desfac în
boabe de rouă
și mă infiltrez,
pe la încheieturi, sorții
întru dimineți și înserări,
în ale căror ferestre,
iarna,
înghețul croșetează mileuri și
le vinde tuturor năsucurilor
lipite de ele,
iar și iar,
de parcă viața ar fi un infinit târg
de handmade.
00187

Un text pornit în iarna cuvintelor, făcându-și pârtie până înspre jocul Vienelei.

Jocuri

In dicţionar de mişcare on decembrie 3, 2014 at 2:54 AM

image

hai să nu mai încercăm apele hai
de mâine să învățăm să acostăm
să ne dăruim câte un uscat pentru fiecare
fir de nisip care-a curs prin clepsidră în van hai
să nu mai fim cum bate vântul hai
de mâine să învățăm să zburăm și ca și cum am fi
jocuri cu avioane de hârtie pentru copii
să ne împăturim unul pe altul ca și cum am reușit
să ne pliem de-acum pe dorințele noastre hai
să nu mai forțăm cuvintele să-și caute poziția
în sistemul lor rudimentar de pârghie
când între noi și ele sufletul trebuie să stea ascuns
pe fiecare filă pe care am desenat catapulte
cu prăpăstii prăbușiri în somn
și fântâni în care ne-am adăpat setea în trecere hai
să ne scoatem din cutie fără arc și să ne tipărim
în altă parte nu suntem pilitură de soare
nici magnet de lună hai
să nu ne mai trecem unul altuia prin gând
ca și cum am fi o ciornă
hai să ne trecem pe curat toată osteneala
toate ferestrele care nu s-au deschis
toate florile pe care nu le-am udat
toate scările pe care le-am urcat
hai să încetinim un cântec hai
să nu mai fim licurici
să nu mai trecem întunericul în registrul pasiv
diminețile știm deja că dacă rupi din ceva-ul ăsta
invizibil o faci numai și numai fiindcă nu știi cât (mai) e
și nici până unde se (va) întinde
și nu s-ar cunoaște că se împuținează
hai să nu ne mai trecem prin mâine la infinit hai
să fim mai azi
hai să ne închipuim că nu ne mai privește
prin obiectivul lui decât Dumnezeu
deghizat într-un urs panda