alma nahe

În care există e un sfârșit și nu un început

In dicţionar de mişcare on Noiembrie 28, 2014 at 5:41 PM

100_5511

Am citit undeva: închiriez păsări.
Poate e ceva experimental, mi-am zis,
ultima plăcere, de vânzare, inventată de oameni
și-am vrut să rămân fără niciun cuvânt,
atunci, pe loc,
să ajung acasă fără niciun cuvânt,
dar deja era prea târziu,
gândul își făcuse cuib:
în ce zi ai închiria o pasăre, i-ai cumpăra o cușcă,
ai s-o-nchiriezi mereu pe aceeași ?

Et cætera.
Se întâmplă că, dacă mă duc în oraș,
la cumpărături,
mă întorc acasă cu sacoșa ușoară,
dar plină de cuvinte.
Sunt unii care nu dau un ban pe cuvinte,
nici nu le aleg.
Eu, când văd legătura,
așezată pe tejgheaua precupeților de vorbe,
în soare sau în ninsoare,
o iau și o bag în traistă
plătind prețul.
Cuvintele costă, dar le poți închiria pe urmă
și te scoți:
în lume,
în oraș,
într-un cadru intim.
Așa e de când lumea,
iar lumea asta e și ea
un obiect fără formă, cu o scară la cer,
iar dedesubt un bloc de beton.
Într-o zi, la etajul IV(patru) al blocului,
cineva a tras de toarta sacoșei,
ea s-a rupt și câteva cuvinte au coborât treptele,
altele s-au dat de-a dura pe balustradă.
Unele voiau să se facă (când vor fi mari) poezie
și mi-a părut rău după acestea,
că s-au ascuns sub preș.
M-am trezit întrebându-mă de ce ar trage cineva de
plasa cuvintelor — o răsturnare de situație de moment —
altcuiva. Și-atunci,
ce să vezi?( Pe tavan, cum unde?!)
Un afiș,
pe care scria:
SuperBlog, Președinte în căutare de cuvinte!
Pe mine m-a distrat întotdeauna alipirea
dintre aceste cuvinte:
preș e dinte.
Uneori, cuvintele sunt grații,
alteori sunt gratii.

Am bătut palma cu răsturnătorul de cuvinte — că
m-am prins că asta căuta
și de-asta trăsese de plasticul meu:
căuta cuvinte pentru președinte — și
m-am închiriat pe două luni.
Toate discursurile pe care i le-am scris
au început cu „există”(e un cuvânt publicitar puternic),
ăsta e ultimul,
în care „există” e un sfârșit și nu un început.
Deocamdată conduc ministerul cu numărul 14,
timp în care am fost recompensată cu un stick(sss…),
un tricou, un hanorac, o șapcă și 50 de euro,
dar nu sunt singura care i le scrie,
așa că mă aștept la orice
(și în același timp la nimic),
mai sunt patru note de cântat
(inclusiv asta!)
și cam atât am avut eu de declarat,
mă apropii de finalul campaniei,
iată, se zvântă ultimele cuvinte!
În 24 de texte m-am apropiat
mai mult sau mai puțin
de programul muzical,
dar, cu siguranță nu m-am îndepărtat de cuvânt
și de mișcările lui.
Unul a fulguit,
altul a viscolit,
altul a făcut focul,
altul l-a stins,
decorul în care se desfășoară orice campanie
e același,
e monoton,
de ieșit iese cine trebuie
(adică eu, din decor),
din cor de păsărele pe-o ramură șubredă,
rămân voluntarul din public
și ce-ar mai fi de spus e că pentru mine
acest candidat e tot un străin,
nu ne-am apropiat decât în cuvinte,
nu e nicio afacere la mijloc,
vocea mea e tot aceeași,
eu n-am modificat cântecul,
e același(verifică!)
,
lutul tot în străchini se preschimbă în lumea asta,
cu vântul se surpă,
cuvântul se surpă.

100_5510

00187
SuperBlog 2014, proba de urnă.
Premiul probei e că devii partener media blog(ger) partener. 🙂

Mai jos, în comentarii, urna e deschisă. Dacă simțiți nevoia(de cântare,  în toate sensurile) acum e momentul.

Punctaj obținut: 95

Anunțuri
  1. Între timp, s-a mai dat o notă, acum fac 13-14, că am luat 96 de puncte. Sunt la egalitate cu încă cineva.

  2. Simt un pic de bitter+ness (ca tot iti plac tie descompunerile de cuvinte) in acest final de competitie? Dupa cum ai vazut, eu n-am participat decat la vreo patru probe, dar tot am urmarit clasamentul cu maaaaare curiozitate. Exista (am invatat cuvantul de la tine) in coada top tenului asa o mare tulburare a Fortei (asta e din Star Wars), ca eu neam sa mai particip daca asa se propulseaza fitecine. Hai, ca daca pricepi ce-am zis, esti mare, si n-am baut nici bitter si nici ness, doar ca m-am taiat intr-o sticla si sangerez ca un porc. Cu alte cuvinte ma confuzez de numele vazut prin sferele inalte si ce dreak de note au putut sa ia cu niste articole de doi parai. Dixit!
    PS Sunt obiectiva ca n-am avut ambitii de data asta.

    • Azi conduc SuperBlog pe ultimul drum. Nu știu cine sunt în acest cortegiu, pentru el, dar știu cu siguranță cine sunt pentru mine. Și, mai știu că e pentru prima dată când aș fi lăsat foaia asta virtuală albă, fiindcă acestei probe nu i-am simțit aerul. Sau aerele.

      Candidatul SuperBlog, cu mine prin preajma lui, nu e un câștigat, dar nici un pierdut, să ne înțelegem! SuperBlog e o afacere! Dacă aș fi crezut altceva nu aș mai fi participat. Și nu o să-i zic eu cum să-și gestioneze afacerea.

      Au fost două luni normale pentru mine. Nu am pus fărâmă de patimă. Așa am ajuns pe locul 13 acum, la ora scrierii eram pe 14. Aș fi modificat pentru estetica textului, dar deja urcasem în platformă.

      Cât despre această ultimă probă, așa e Alma Nahe! Acolo unde simte că nu e de ea, nu e loc de alte tumbe. Și nici de exerciții la trapez! Nu vreau să devin ambasador al acestui concurs, decât așa, în stilul meu.
      Altminteri, oricum el se propagă și singur în sfera “blogo” fiindcă e un concurs cu premii.

      Am văzut că ai participat la puține probe. M-am gândit și eu la varianta asta, dar dacă am avut chef de scris, am scris. A fost mai mult un experiment pentru mine. Acuma nici nu mă dezic de SuperBlog, că aș fi o ipocrită. Da’ nici să mă apuc să-i scriu simfonii:
      SuperBlog e cel mai tare,
      pupă-l, scrie-i advertoriale.

      Nu că n-aș fi în stare! Nu am caracterul potrivit. 🙂

      • Mno, pe urma m-am prins ca nu-i buna varianta cu probele care-mi convin. Nu cred ca celor care participa la doar cateva probe li se dau premii. Pai aia care mncesc toata competitia nu merita ei ceva? Nu mai incerc asa…Dar mi-a fost o leneeee… Nu cred ca mai rezist la o editie de toamna. Poate in primavara. Mie mi-au placut tare mult abordarile tale, ai pus exact doza de advertorial si exact doza de creativitate necesare. Dar, te pui cu gustul juriului?

        • Eheee, a fost mai bine decât acum doi ani. Am doar 5 note sub 90 de puncte. Ceea ce e ok față de 2012. Atunci am ieșit pe 25, cred. Și acum am toate șansele să cobor de pe 13, că nu m-am pupat deloc cu probele farmec, și mai am de primit o notă de la ei. 🙂 Oricum ar fi, important e că nu m-am enervat decât o singură dată. Dar a fost mulțumitoare explicația din contestație: „tu ai scris cel mai bine, dar dăm suta altcuiva”. Mă rog, nu au zis chiar așa, dar pe aici…:)

  3. Acum înțeleg de ce la tine găsesc mereu cuvinte proaspete. Cârpește degrabă plasa aia, să-ți mai rămână câteva și pentru iarnă! Că de-or afla precupeții că te-ai pricopsit, au să ți le vândă doar la suprapreț.

  4. 🙂
    Genial, ca de obicei la Alma! 🙂 textu’ cu versu’ plus ghiersu’ din final!

    Eu sunt încă în dubii cu subiectul…

  5. Fain ne-inceput, bucla sa (ne) traiasca. Cat despre slogane : care slogane? Se dau slogane pe premii? Eu n-as alege decat cuvintele. Anumite cuvinte. Exista un fel de melancolie nostalgica greu de definit in textul asta de ne-final. Sau poate ca exist eu mai tare – sau mai moale – ca de obicei. Mie mi s-au terminat la un moment dat cuvintele si atunci am inceput sa smulg fire – nu m-au pasionat niciodata metodele radicale, prefer durerea smulgerii. Fir cu fir mi s-au imputinat cuvintele pana cand n-am mai putut de atatea fire smulse si mi-am pus peruca. Cine nu ma cunoaste n-a simtit diferenta, restul, ma fac ca nu exist, cel putin temporar. Te-am citit dincolo de cuvinte si am rezonat.

  6. Exista o voce inconfundabila in blogosfera, o voce calda, puternica, patimasa, o voce pe care imi doresc sa o auda toti, fie ca se rostogoleste in cuvinte fulguite, viscolite, fierbinti sau racoroase, fie ca ne canta/incanta pe undeva, cu ceva…
    Hai cu like si share, oameni buni, poate asa pricep ceva si cei care nu dau un ban pe cuvinte!

    • Eu nu cert pe nimeni, fiecare crede că folosește cuvinte potrivite atunci când scrie. 🙂 Abia aștept primăvara să particip din nou. E un soi de drog. Nu-l iubesc tare, da’ m-am obișnuit cu el. 😛

  7. Imi place foarte mult ce ai scris! Si imi place cum canti! Felicitari! 🙂

    • 🙂 Sunt și feluri de-a iubi SuperBlogul fără miștocăreală. Nu era greu să o iau pe Alina litere Stacojii drept protagonistă întrebând de note. Da’ nu e în felul meu de-a scrie, deși, în realitate sunt în stare. Nu m-ai mai opri! 🙂 Mulțumesc!

  8. Să-nchiriezi o pasăre-mi spuneai,
    şi să o calci pe aripi cu roata de tramvai,
    să o închizi în vorbe tari de lemn,
    iar ea să îţi zâmbească la un semn…
    Mai bine cânta-mi notele-n cuvinte,
    un dans nebun să învârtim în minte
    şi să zburăm pe melodia-albastră
    mai sus decât o pasăre măiastră.

    Îmi place cum cânți. 🙂 😉

    • 🙂 Mă mai prosteam și eu, pe când aveam laptopul bun, ca să pot folosi programele de făcut muzică. Acum am unul foarte vechi, mi l-a donat cineva, dar îl folosesc doar pentru word. Noroc cu tableta. Da’ la ea nu pot face muzică. Deocamdată. 🙂

  9. 3 cuvinte: la Gala vii?

  10. Am votat de două ori –
    când viscolesc cuvintele
    sunt verotildă,
    aplaud la patru mâini
    de-mi merg fulgii.

  11. Nu cred ca ai visat ,,inchiriez pasari,,La mine in crater se practica in dua forme comerciale. Una asemanatoare cu ,,inchiriez recuzita,, se inchirieaza mai des : papagali scriitori,soimi cu cap de musca …pasari dresate… pentru materiale publicitare sau filme
    Sa nu crezi ca iti inchiriaza tie o gaina sa faci o iluzie de ciorba de pui in campanie electorala
    Dua-se inchiriaza ,,pasari de noapte sau zi,, lumea le zice pasarele sau pasarici. Au catalog de prezentare si tarif in functie de orar,penaj si tonaj
    ,,presedinte caut cuvinte,, in RO presedinte are deficit de singular. In craterul meu maine defileaza doi, fiecare cu turma lui sau o turma la dua stani sau mai bine doi in una ca cafeaua

    • Gheorgică, da’ cine-a zis c-am visat? Am trăit aievea. 🙂 Eu, în această revărsare de mai sus, sunt o pasăre Apus-Apus. Tu fii vulcan înainte, lasă-ți lava să se plimbe în voie printre cuvinte.

      Bine ai sosit p-aci! 🙂

  12. Multam de salut! Am zis ,,visat,, gandind la trezitul tau cu chestia asta in cap. In craterul meu cum imi place sa-i zic drepneaua zboara si in somnul de vise. Apus-Apus picioare scurte dar aripi lungi ce cu ele departe ajunge. Craterul il am mostenire de la un vulcan stins. In jurul lui mai pufaie trezind spaima , doi- tri vulcani si aia noroiosi. Imi place indemnul. Am sa ma fac vulcan de cuvinte si am sa arunc cenusa si lava spre cele cuvinte care inspaimanta si fac lumi triste!
    Glumesc! Am sa stau si am sa pufai alaturi de vulcanii mei noroiosi, asteptand sa se zgaltie ceva sub picioare.

  13. MMMmmmmm! Am simtit io asa o energie telurica. Doar gandul la zgaltaiala si trezeste vulcanul din mine.Cererea este un cuvant prea administrativ, sa-i zicem solicitare

    • „Solicitare” e un cuvânt bun. Îl are pe „sol” în compoziție, de aici poate ieși, cred, o partitură interesantă.

      Știi că suntem în Noiembrie, da? Am observat că ai rămas blocat în Octombrie Bucureștean. Chiar eram curioasă cum mai e Noiembrie în București—pentru mine, singura amintire clară fiind că am plecat din el într-un noiembrie târziu.

  14. Da! Octombrie este o luna interesanta. O problema de fus orar si ora in schimbare, vara-iarna. Cred ca nu a avut cine sa intoarca ceasul. Timpul este relativ. L-am itrebat pe Noiembriebucurestean cum ii este fara tine si mi-a raspuns ca tot rece si inca plange cu lapovita dupa tine. Multumesc de trezire! Am uitat ca am si indatoriri

    • Hehe, ce Noiembrie rece și plângăcios! 🙂 Spune-i că am fost acum câteva zile, dar că era prea în lumini și n-a dorit să mă vadă. Se odihnea…sau cam așa ceva. Pesemne că timpul poate curge neîntors.
      Cât despre Octombrie, hai să-l fac și mai interesant: într-un zece de-al lui mă nășteam eu.
      Nu eu pe mine, ci mama, săraca, ca pe orice prunc normal. 🙂

  15. Prunc normal in octommbrie? Nici octombrie nu este normal este a 8a din a 10a sau Marea Revolutie din octombrie a avut loc in noiembrie
    Inreresant de interesant si eu am preferat iesitul pe teava in luna asta La mine a fost ceva special. M-am trezit in plin carnaval si m-am speriat de cate stafii am vazut in jurul meu. Nu imi place placinta cu dovleac dar o servesc stafiilor in fiecare an. Mai ai surprize?
    O cheie sol de violina pentru sfarsitul asta de noiembrie
    http://www.trilulilu.ro/muzica-instrumentala/e-o-melodie-din-note-de-pian-succesive-note-care-s

    • Prea într-o zi toate! 😉 Să nu ne fugărim precum notele trilulirice și să devenim chiar noi înșine stafii. Altminteri, ascultându-ți muzica, m-am trezit că devenea și-a mea. Și eu nici nu mai știu de când n-am mai avut o muzică a mea.

  16. Hi! Apus-Apus se simte fugarita de o bufnita in plina zi. Ornitologii ar fi interesati de asemena mutatii suferite de bufnite. ,,Prea într-o zi toate!,, defectul zodiei balanta. Crezi ca atunci cand o bufnita reuseste sa prinda o Apus-Apus o lasa fara pene in ziua urmatoare? Glumesc. Mi-a placut zborul galagios de pe blogul lui Apus-Apus.
    S-au aprins luminile de noiembrie in salut de decembrie si Hilariopolis a devenit sclipitor. Ms!

    • Hilariopolis o să numesc următorul meu zbor în cuvinte, în care o bufniță face ce face ea de obicei. Nu la noi, unde i s-a dus buhul buhăi că ar prevesti morți. La greci, la hinduși…
      Nu știu să se fi întâlnit buha cu Apus-Apus, așa că nu știu ce-ar putea avea în comun sau una cu penele alteia…poate doar că nu le place frigul etern. Se aprind luminile peste tot. Decembrie e responsabilul cu luminile. Chiar și cu cele din ochi.

  17. Preşedinţii ăştia sunt daţi naibilui, mari scornitori de cuvinte care caligrafiază, minţind frumos, ei sunt dintr-acei surzi şi orbi la tot, dar ale căror cuvinte par a avea urechi şi ochi peste tot, şi ce bine ar fi dacă şi le-ar lăsa să se răsfeţe în tăcere.
    Unui astfel de preşedinte m’aş închiria însă în chip de cuvânt, cuvinte, ar fi un proiect ademenitor şi de mare încercare, şi i le-aş putea face ca şi cum ar putea fi.

    • Eu cred că SB s-a mai îmbunătațit pe alocuri, da’ sunt încă câțiva, dintre cei care dau premiile, care nu cred în puterea cuvântului plin. Au încă senzația că lauda exagerată a produsului sau hilizeala vând. Eu cred că nici poeții nu ar mai fi așa de săraci în subiecte — mereu același fior îndulcit cu zaharină până la refuz — dacă ar scrie și advertoriale. 🙂

  18. Cum sta treaba? Pe ce loc ai terminat?

  19. Chiar nu mai prind rând să alma…hăiesc ceva! Nu despre SB, lăsat în urmă cu vorba funereară :„Despre …numai de bine!” Ci despre „viscoleam ” : ninsoare proaspătă caldă, învăluită așteptare. Aș fi bucuros să aflu că și vocea, și muzica aparțin aceleiași stranii năluci absurd suprarealiste.Iartă pleonasmul. Că doar nălucca n-o fi pipăibilă! ( Vai, ce cuvânt vulgar!)

    • 1. Orice nălucă își are părțile ei tari. 😉
      2. Și vocea, și muzica cu care viscolesc sunt ale mele. Aci, unde nălucirea e la ea acasă, nu-mi trebuie și nici nu încape altă muzică, a sferelor, spre exemplu.
      Dar, recunosc că muzica care mă face să plutesc e cea a planetelor. Uite-o aici pe cea a pământului. Am stat o noapte și-o dimineață dintr-o vară în balcon și am ascultat universul, urcat pe youtube. După asta, vocea mea n-a mai vrut altceva decât să își facă de cap. Uite aici lista lălăielilor. În dreapta e playlistu’. 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: