alma nahe

Archive for 3 noiembrie 2014|Daily archive page

Există un remediu

In dicţionar de mişcare on noiembrie 3, 2014 at 1:57 PM
image

Erika Kuhn

Acuma, ce-am în coș eu am mai zis. Și-am zis-o frumos atunci,  de vreo 95 de puncte. Doar că, na, trece timpul, frunzele cad, cuvintele nu mai vin. Și nici temele de discuție nu vin prea bine, fiindcă te obligă cumva să te repeți. Și eu…pfff…atunci când mă repet pe mine…muțesc.

Când muțesc, noroc cu păsările! De „norocul” căzător din cer — găinațul de pasăre — n-aș fi amintit, dacă mi-aș fi amintit să nu-mi amintesc. Dar el pică întotdeauna, instantaneu călduț, pe un umăr. Ridici privirea în zare, ca să vezi de unde ți-a venit norocu’, de parcă ai putea certa norocul din cer și…și mai primești unul. Pe obraz. O clipă m-am dus cu gândul(și m-am și întors) că ar semăna cu…În fine, vă scutesc de descriere, deși unii poeți îl au ca laitmotiv, alții ca supratemă: puroi.

Ștergi cu dosul palmei, îți zici nu-i nimic, îți dai seama cât i-a luat păsării pân’ să-ți nimerească mersul?, și-o pornești înainte, îți vezi de drum. Mai bătrân, poate, în înțeles și în subînțeles, dar cu fața albă, curată.

Eu n-am un ten sensibil, dar alții au! Eu n-am probleme cu fața, dar alții au. Câteodată, însă, mă răcorește apa de la chiuvetă și mă trezesc imperfectă.

Acum mi-a venit să îndrept lupa spre fața altcuiva, dar mi-a întors spatele. Nu imediat! Mai întâi a privit în lupă, din punctul său de vedere. Din raza lui. Iată-l mergând spre mine, dar îi par departe. Iată-l desenându-mi pe chip linii închipuite. Nu îl cert! Sunt momente când chiar și eu m-aplec din mine, până jos de tot, până-n pământ (ca o geishă).

Mă trezesc uneori în sori. Am vrut să zic zori. Mă trezesc cu fața zugrăvită în alb. Alteori, mă trec toate vârstele, de la galben înspre pământiu. Când nu mă trec tancuri. Atunci acopăr oglinzile și înmormântez uitările sau planul (înclinat) pe care a mers gândul în ferestre.

Dacă nu erau doar temeri, erau remedii: produse dermatocosmetice. Iei prima gamă anti-age din lume, Gerovital H3 Derma + și, când există un remediu bun, atunci și lumina își vede de treabă.
image
O fi Gerovital Doctor în Frumusețe, nu zic nu, ăsta-i un lucru știut, de pe vremea bunicii se știe, dar mie îmi trebuie acum un doctor în uitatul în fereastră. Peste uitatul meu în fereastră se așterne alt uitat în fereastră. (Te poți uita și tu în această fereastră, farmecul are și el pagină de facebook.)

O să vedeți multe fețe zilele astea în ferestre. Unele închipuite: fața mea are forme de relief. Cu cratere, în fundul cărora nu te-ai coborî, cu vârfuri pe care nu le-ai atinge. Să le credeți! Ele nu se uită. Ferestrele nu uită. Să le spuneți și lor că există un remediu.

Eu știu că uit, și de asta zic acum de farmec.ro. Multe uitări (în ferestre) rămân uitate și nedezlegate. Așa cum multe rămân legate. Uneori rămân urme și-atunci îmi dau seama că tot ce am zis ar trebui învățat! Ar trebui repetat! S-ar vedea în…riduri. La mine sunt și unele de expresie, pe care le păstrez, că am nevoie de ele pe scenă. Deși, le ascund în păpuși de vreo zece ani. N-au băgat de seamă că între fețele lor (fețe-fețe) și fața mea există deosebiri fundamentale.

Nu mai rămân în această fereastră. Mă mut în alta. Ce-aveam de așteptat de la această fereastră a fost așteptat. Ce a trebuit să vină și să fie văzut a venit și a fost văzut. Ce a fost de tratat, s-a tratat!

Eu n-am un ten sensibil! Eu n-am imperfecțiuni ale feței. Dar poate au păpușile (alte păpuși). Eu sunt doar un mesager. Nu, nu un porumbel! Sau…poate că sunt, dar dacă sunt, sunt unul deosebit de terestru, nu te uita în sus!

Dați-mi o oglindă! Nu sunt zugrăvită frumos? Din flori. Ce privighetoare(adică priveghez?)!

Azi sunt doar o fereastră. Cu farmec! Într-o casă cu farmec. Și care a folosit produsul „farmec” în fața unui tablou. Din trecut. Dar nu-i nimic, s-o pricepe altcineva să-l folosească în fața oglinzii, că, slavă Duhului, mai există și alte fețe, și alte (su)poziții în ale cuvântului.

Mă întorc eu aici, parcă mă și văd…cu alte nevoi, cu alte produse ale Farmec-ului, dar, mai încolo. La anul…acum vă las cu un citat, ca să vă intre bine în fereastră, și un semn, ca să știu și eu unde să mă întorc:

„Gerovital, Doctor în frumusețe, reprezintă garanția inovației și a calității, iar noile produse din gama Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan certifică clinic eficienţa produselor.”

imageimageimage

00187

Superblog 2014, proba cu image

Punctaj obținut: 78

Există există- Strada Ficțiunii

In dicţionar de mişcare on noiembrie 3, 2014 at 12:35 AM
image

Erika Kuhn

Există există. Nici nu știu de ce l-am dublat pe „există”. Poate pentru că m-am plictisit de-atâta „există” de unul singur.

Există, există! Existența virgulei schimbă perspectiva.  Și absența ei e…e gâlgâitoare.

Ia mai dă-l încolo pe „există”! Există dimineața, există la prânz, există seara! Ducă-se undeva unde nu există „există”! Uneori cred că chiar eu l-am inventat pe „există”. E pe capul meu!

Stau cu spatele drept. Am citit într-o revistă americană că „dacă vrei să ai succes, trebuie să stai cu spatele drept şi cu zâmbetul pe buze”.

Există multă ficțiune în „există”. Există o stradă cu mulți de „există”. Există Autostrada lui Există, colț(de cer) cu Strada Ficțiunii.

Ies de pe Autostrada lui Există, astăzi, acum, în timp ce scriu și intru în traficul străzii ficțiunii.

image

Aici se poate și fără „există”. Pe Strada Ficțiunii orice se poate! În orice sens. Se poate-n dreptunghi, se poate-n pătrat, se poate-n cerc.

Aș merge oricând pe strada Ficțiunii, drumul cel mai drept cu putință!

Dar în triunghi! Aș veni mereu în triunghi. Amoros. Eu, Strada Ficțiunii și cardul…(nu vreau să influențez eu răspunsuri).
Lumea e dispusă? E! Încolo și încoace. Și-n centrul acestei nehotărâri universale…eu. Lipseam! Eu mai lipseam! Dar eu sunt hotărâtă.

Gata, sunt deja pe Strada Ficțiunii, trăgeam de timp ca să ajung la colț. Sunt pe-un drum de hârtie din viața din hârtie a unor oameni. De hârtie și ei. Și eu (acum) o fată de hârtie.
Bate un vânt de hârtie, de la foiri și răsfoiri. Uite o foaie de hârtie! Execută un dans, în spirală. Devine o foaie-infinit. Mie, când îmi mai pică câte-o foaie(că câte o fisă, nu!) pe mână, uite, n-o mai las! Și ies din ea caractere, nelăsând-o. De hârtie și ele.

Iată, aici un acest, sfânt — da’ trec peste el ( eu trec mereu peste sfinți) și ajung dincoace, la o această, actriță porno* care scrie o poezie. Revoluționară.
Poftim? Ar zice un sfânt. Mă opresc. În fund. Ultima oprire, Rusia , turul contemporan: Natalia Kliuceariova.
image

Sfântul se opărește mai mereu. Unii au, în loc de rădăcini, sfinți!

Universul, ca să-și câștige existența, are nevoie de sfinți. Lumea e o popicărie de sfinți.

M-am îndepărtat…mă apropii de actrița porno. O conexiune imaginativă. Ți-am scris o poezie, actriță porno care scrie poezie revoluționară!

„Reciclare la modă,
cu patimă am rupt cartea,
am tăiat poezia, croind o fustă,
ca pentru o muiere cu şolduri late
şi-am tras-o pe mine.
Îmi şade bine!
Sper ca lui Puşkin să-i placă acolo,
foşnind,
aproape în mine”.

Nu e cam aglomerat? Nu e! Ne facem datoria fiecare din noi și încăpem. Pe unii îi ține. Hârtia! Eu sunt un trecător.

(Nu o trecătoare?)

Ies din Strada Ficțiunii să strâng. Să strâng și semnături( nu, nu autografe!) pentru un trafic intens pe strada Ficțiunii.

Am niște motive mai vechi: citesc! Tot ce prind. Uneori și păsări. Alteori pești. Citesc pentru că pot! Atmosfera e de hârtie, n-o scot eu acum din pălărie. N-o să mai zic decât că, citind, am devenit mai grea. O grasă de hârtie.

Am și o cauză: citiți, citiți și iar citiți! Un mesaj cu influențe leniniste. Am vrut să rămân în zonă. Vizibilă legea. A vântului…a curentului… Dacă nu, ea rămâne invizibilă.

S-au invizibilit orașele, ați văzut?! Și țările.

De la ce? De la prea multe cuvinte. Unele cuvinte îmi alunecă și mie cu mult prea încolo. Nu mai tremurați pentru orișice mișcare de-a mea! „Fiecare oraș își primește forma de la deșertul cãruia i se opune.” Un citat. Din Orașele invizibile, turul clasic: Italo Calvino.

image
Fiecare fată de hârtie își primește deșertul căruia i se opune.

Ai văzut că l-am înlocuit pe „există” cu „am”?
Am (o) carte, am (o) parte! Așa parcă, nu? În paranteză e un „o”.

Am o listă de carte, nu numai Alex punct Ștefănescu are o listă a lui. Am o listă de „parte”. Știați că Alex punct Ștefănescu are o listă de carte la Editura All?
image
Are! Are o parte din listă. E în completare.

În completarea a ce am scris deja mai vin cu un:

1. Vino și tu! Pe Strada Ficțiunii. Eu am săpat un șanț. Poate cazi! Ah! Nu-ți șterge (încă) turul!Aici nu te lovești! Aici te lovești doar de cărți! Pe unele le poți răsfoi! Apoi poți să le cumperi! Eu cumpăr primele rânduri. Așa aleg! Și ultimele le cumpăr. Primele și ultimele rânduri rămân în conștiința mea. La mijloc e povestea. Nu, nu ucid nimic!

image

 

De investigat!

2. Dicționar de mișcare pe Strada Ficțiunii:

Urmărește omul cu bicicleta! Îl recunoști ușor, o umbră sub o umbrelă roșie!

Atenție la Stopuri!
Turul Clasic: Dreptunghiul colorat.
Turul Contemporan: Pătratul colorat.
Turul Crime : Cercul colorat.
Turul Bestseller
Lista lui Alex.Ștefănescu

3. Dicționar de mișcare pe Autostrada lui Există:

* actrița porno care scrie poezie revoluționară e un personaj din ” Ultima oprire, Rusia”

Lista Alma Nahe nu există încă, e ficțiune!

Dar Nono(Renata Carageani, turul contemporan) e pe listă.

Eu și Nono, și uneori și cu „dacti”, ne-am întâlnit pe blogul lui de urs. De pluș. Îl trec pe listă, fiindcă totul începe cu un pas. O listă în moale. Un titlu în moale. Totul începe cu un pas. Pe urmă, (totul) n-are altceva de făcut decât să existe!
00187

Superblog 2014, proba de citit cu image

Punctaj obținut:70