Teatru absurd cu urme de realism psihologic
Personaje:
MEDI( a se citi cu un „d” suav, „d”-ul românesc e dur”)
HELP (a se citi „p”-ul!)
INTERNATIONAL(a se citi cu celelalte două personaje împreună)
O ASISTENTĂ
UN FLUTURE CU ARIPILE ALBASTRE
Decor: fundal bleumarin, trei stele.
Erika Kuhn
Motto:
„Sănătatea e comoara cea mai prețioasă și cea mai ușor de pierdut, totuși cea mai puțin păzită.” (Emile Augier, dramaturg francez)
Actul I
Un plan de asigurare. În fundal, o asistentă.
MEDI: Ai păzit-o?
HELP: Da!
MEDI: Tu?
HELP: Da. Cine n-ar păzi-o?!
MEDI: Ei na, se găsesc destui…
HELP: Eu aș păzi-o și dincolo de moar…
MEDI: ssst…n-o chema, te rog!
HELP: Pe cine? (MEDI mimează moartea)…Aha!…(strănută)Ai dreptate!
Un fluture cu aripi albastre trece prin scenă.
INTERNAȚIONAL: (referindu-se la faptul că HELP a strănutat).Sănătate!Pfff! Fu cât pe ce…(oftează).
MEDI: Tu de unde ai apărut?
HELP: E aici din 1999!
INTERNATIONAL: Sunt pe-aici de când…nu trecea pe aici niciun (ironic, spre MEDI)…fluture.
MEDI: Aha. (ironic la rându-i)Și acuma trece!
INTERNATIONAL: Tocmai ce a trecut unul.
HELP: Parcă sunteți două fufe, încetați!
INTERNATIONAL: (arătând spre asistentă) Că veni vorba…Ea cine e?
MEDI: O asistentă, n-are importanță.
HELP: (îngrijorat)Cum n-are?
MEDI: (liniștindu-l) N-are acum!
INTERNATIONAL: Da’ când? E în plan?
MEDI: Da.
INTERNAȚIONAL: Dar nu în planul ăsta.
MEDI: Da.
HELP: Într-un plan apropiat?
MEDI: (tachinându-i) Așa și-așa…
HELP: E alegerea ei?
MEDI: Hai, mă? Ce-aveți? De unde naiba să știu eu? E în sistem! E tot ce știu.
HELP: Bine…
INTERNATIONAL: De fapt, mai știu ceva!(pauză de efect pentru ceilalți doi)
MEDI: O știi?
HELP: Nu măi, de unde s-o știe?
MEDI: Ai dreptate. O las moar…
HELP+INTERNATIONAL: sssst….
Un fluture cu aripi albastre trece prin scenă.
HELP: Hehe…
MEDI: Abține-te!
HELP: Hehe…nu pot! Acum, când lucrurile se mișcă…hehehe.
MEDI: Știu că nu putem pronunța cuvântul, dar tot îmi vine. Ce să fac?!
INTERNATIONAL: Dacă ții la sănătatea ta…
Actul II
Un plan de asigurare privat(ă)
MEDI: Înainte de faza în care era să mă scap, ai zis că…
INTERNATIONAL: Că mai știu ceva.
MEDI: Exact!
INTERNATIONAL: Știu că așteaptă.
HELP: (ironic) Nici nu se înțelegea! Doar stă pe un scaun. Numai noi ne fâțâim de colo-colo, nu știm ce așteptăm, nu știm pe ce lume trăim, nu știm ce asigurări să ne…
INTERNATIONAL: Hei, hei, hei! Ușurel! Nervii nu fac bine la sănătate.
HELP: Mă doare-n cot! Am asigurare medicală. (ușor arogant) Am asigurare medicală internațională.
INTERNATIONAL: Leagă-te de numele meu acum, așa…Uită-te mai bine la al tău.(se maimuțărește) Help-help-help( îi rostește numele pe diferite tonalități)… Tu nu ai asigurare medicală privată. Ai asigurare la stat!
HELP: Știi ce, scutește-mă! Am ce asigurare vreau eu!
INTERNATIONAL: Ai asigurare „buba”. La cap!
MEDI: BUPA! Asigurare BUPA…
INTERNATIONAL + HELP: (HELP scoate un leucoplast din buzunar și i-l dă lui INTERNATIONAL, iar acesta i-l lipește pe gură lui MEDI) (în cor) Fără supărare, dar noi aici purtăm o discuție serioasă și ne bruiezi. (MEDI leșină)
INTERNATIONAL: Help!
HELP: Ce?
INTERNATIONAL: Ăsta a…
HELP: A…(prinde momentul de slăbiciune)…a…
INTERNATIONAL: …leșinat!
HELP: A! Credeam că a…cum îi zice? A…
INTERNATIONAL: (zâmbind, prinzându-se de jocul lui HELP) Leșinat! Atât și nimic mai mult!
HELP: Aici n-ar trebui să intervină asistenta?
INTERNATIONAL: Nu!
HELP: Nu?
INTERNATIONAL: Vezi tu că intervine?
HELP: Nu, lua-o-ar moar…(îl trec toate apele).
Un fluture cu aripi albastre trece prin scenă.
ACTUL III
Un plan de asigurare superior
MEDI: (mormăie ceva, revenindu-și din leșin)…
HELP: (îi scoate leucoplastul de pe gură) Ești ok?
MEDI: …
HELP: Dacă taci, nu știu cum să te ajut!
MEDI: Unde e INTERNATIONAL?
HELP: Habar n-am! Adineauri era aici.
MEDI: S-ar putea ca lucrurile să nu fie ce par. (uitându-se spre asistentă) M-ar fi lăsat să mor?
HELP: Ah!(se uită amândoi în sus)
Prin scenă nu trece niciun fluture cu aripi albastre.
(un timp tac)
HELP: Tu cum ai ajuns aici?
MEDI: Mai bine zis, cum de s-a ajuns aici?
HELP: Avem nevoie de o asigurare adecvată. De-asta s-a ajuns aici. Există un plan de asigurare superior. Întotdeauna există, sunt sigur de asta!
MEDI: Dacă eram acasă, eram asigurat.
HELP: Eu n-am deloc.
MEDI: Deci avea dreptate prietenul INTER…
HELP: (întrerupându-l) Da. Și ce dacă avea? Sunt încă tânăr…E timp! Sunt foarte sănătos!
MEDI: Nț… Nu îți permiți! În lumea asta în care trăim, nu ai cum să fii prea sănătos. Ascultă-mă, crezi că ești bine, dar nu ești! N-ai nicio siguranță, prietene, ascultă-mă! Până și numele tău imploră ajutorul.
HELP: Parcă tu ai.
MEDI: Am un plan de asigurare.
HELP: Nici măcar nu știi unde suntem? La ce-ți folosește? Știi ce? Eu o întreb pe asistentă ce e de făcut. Nu se poate să nu știe ce e de făcut. Doar nu e întâmplător aici. Nu se poate să fie doar un element de decor.
MEDI: Ba se poate! Există multe instituții-decor. Dânsa e doar o reprezentantă a lor. Dacă ai 10-20 lei îți va face, cel mult, o injecție-n cur. (râde) Așa funcționează tot sistemul.
HELP: Un sistem grotesc! Un sistem împuțit! Când a murit Clara…(începe să plângă)
MEDI: (îl bate pe umăr, prietenește, a consolare) nu au făcut mare lucru, știu. Adică îmi imaginez. Te roade cum că putea fi salvată, nu?
HELP: Într-un fel, da! Avea doar 42 de ani…avea doar „niște dureri” de cap. Într-o zi — era duminică — a căzut din picioare. A făcut pareză pe stânga: gură, mână, picior. Accident vascular. A venit salvarea, nu imediat, firește, au băgat-o pe heparină și au lăsat-o în salon. Abia după două zile i-au făcut ecografia Doppler. Înainte de ea, de ecografie, au mormăit că s-ar putea să o trimită la București. După, doctorița, m-a anunțat că, de fapt, nu se mai poate face mare lucru, că peretele carotidei lipsește sau cam așa ceva, cel mai probabil din naștere. Că nici la București nu au ce să-i facă, tot pe heparină ar ține-o. Au mutat-o într-un salon arhiplin, dintr-unul în care erau doar doi pacienți și câteva ore mai târziu a intrat în comă. Câteva zile mai târziu am îngropat-o.
MEDI: Îmi pare rău. E numai unul din sute de astfel de cazuri, iar dosarele de daună se soluționează de se rup…
INTERNATIONAL: (apărând din senin, redresând situația, care luase o întorsătură dramatică) Se soluționează! Dar cu un alt plan…
HELP: Da, știu! Unul superior. Da’ tu unde, de unde, cum…?
INTERNATIONAL: Lasă-mă să termin! Un alt plan tarifar…(își modifică vocea asemănător cu cea a unui voceover care face reclamă)Vrei un plan adaptat nevoilor tale, cu acoperire internațională, îngrijire medicală privată la cele mai bune centre medicale din lume, centru de urgență și asistență disponibil 24/7? Help, fii atent aici(apasă cuvintele):rapiditate și eficiență în gestionarea dosarelor de daună! Rezolvarea în timp real a cazurilor de urgență, 100% acoperire pentru spitalizare și servicii ambulatoriu, inclusiv cheltuieli cu operațiile, 100% acoperire pentru servicii de ambulanță, tratament ambulatoriu, evacuare aeriană. Limita de acoperire a poliței e de 2,5 milioane €, iar prețurile sunt accesibile pentru o gamă variată de vârste…
MEDI: Ce-i ăsta?
INTERNATIONAL: Un fluturaș. (împăturește fluturașul de pe care a citit informațiile și-l bagă în buzunar)Și nu e tot! Eu am personalizat conform nevoii voastre aici, acum, în acest moment.
HELP: Nu e tot…fluturașul nu e tot?
INTERNATIONAL: Nu fi căpcăun. Ceea ce am citit e planul ăla superior pe care vi-l doreați. MediHelp Superior Plan! Are acoperire internațională! (le face cu ochiul) N-am citit tot, cum ziceam, mai documentați-vă și voi! Costă, evident, dar măcar nu mori ca prostul. Mori știind că s-a încercat totul. I-adevărat, poți să-ți faci asigurarea pentru Austria, dar tu să fii în Germania când ai nevoie de spitalizare. Dar asta ar însemna că ești ghinionist! Ori prost că nu ai adăugat și Germania pe harta asigurătoare. Tu știi pe unde umbli…
MEDI: Nesiguranța asta mă omoară. Uite, zic „omoară” și nu mai trece niciun fluture cu aripi albastre. De ce? Ce dracu’ se întâmplă? Parcă nu aveam voie să rostim cuvântul moarte, cu tot cu derivatele lui. Unde naiba suntem? Știe vreunul dintre voi?
HELP: (visător) Oare „mortăciune” se încadra?
INTERNATIONAL+MEDI: (râd)…
HELP: Am vrut să încălzesc un pic atmosfera.
INTERNATIONAL: Tu chiar știi unde suntem, MEDI! Ai zis adineauri. În zona de nesiguranță a omenirii. Nu te omoară niciun fluture cu aripi albastre. Fluturii tăi din stomac o fac! Nesiguranța ta proprie o face!
MEDI: Dar tu de unde știi?
HELP: Ei, el e mai „evacuat”…(cei doi îl privesc nedumeriți; simte nevoia să explice). Mi-a rămas aia cu „evacuare aeriană”. Voiam să zic că e mai umblat, mai ieșit, mai aerian…
MEDI: Și acum putem pleca de aici?
INTERNATIONAL: Sigur că da! Tot timpul ați fi putut-o face. Dar a fost alegerea voastră să nu. Nu ați încercat nimic nici după ce am dispărut eu. Puteați măcar atunci să vă întrebați. Cum iese și intră ăsta când și cum vrea?!
HELP: Ce să ne faci? Ce să ne mai faci? Suntem mortali, nu alta. Vai de capul nostru!
MEDI: Eu zic să mergem. S-a făcut târziu…Asistenta ce face, rămâne aici? Nu cred că o să-i lipsim.
AUTORUL PIESEI DE TEATRU: De fapt, ei îi lipsește ceva. O virguliță. A fost o scăpare de-a mea, era vorba de „asistență”. „În fundal, o asistență”.
HELP: Adică tu!
AUTORUL PIESEI DE TEATRU: Adică eu, da!
MEDI: Bine, dar am văzut-o cu toții!
AUTORUL PIESEI DE TEATRU: Ați văzut doar ceea ce ați vrut voi să vedeți!
HELP: Am o întrebare. Poate să-mi răspundă oricine. În afară de voi. Doar n-om fi singuri în zona asta asta de nesiguranță?! Tu o să scrii piesa asta și o s-o publici, nu? Poți să-i întrebi pe cititorii tăi dacă ei cred în asigurări? În asigurarea de sănătate privată, mai exact! Că știm cu toții cum e cu aia de la stat. Cum eu n-am, m-aș putea lămuri dacă e cazul să-mi fac una, o asigurare privată sau să aștept mila sorții. Deși…nu știu de unde o să scot eu banii, la drept vorbind, dar tu întreabă-i. Măcar așa, de dragul alegerii perfecte.
AUTORUL PIESEI DE TEATRU: Eu îi întreb, dar nu îți garantez că or să și răspundă.
HELP: Nu contează! Și tăcerea e un răspuns!
(heblu) Și întunericul e!(ecou)
Cade cortina. Cade de-a dreptul, nu că se trage! Scena rămâne descoperită.
Superblog 2014, proba de asigurător cu 
Punctaj obținut:84
Alma Nahe(r) 
In primul rand mi-a placut cum te-ai jucat cu „help”, m-ai ajutat pe mine ca cititor cu parantezele sa am si o imagine. Nu mai zic ca in capul meu se auzea totul pe trei voci, distincte. Reclama a fost plasata excelent, teatral, o aparitie nesuparatoare. Ce sa mai, mi-a placut mult, mult, mult.
Acuma, Help, la intrebarea ta nu am mare lucru de zis, daca ai banutii, nu are cum sa strice o asigurare in plus. Stai, ca tu nu ai! Cu atat mai mult. 🙂 Foarte frumos, mie mi-a placut foarte mult.
Parantezele se numesc „didascalii” și rolul lor e să îndrume cititorul spre a desluși lumea deschisă întru act. Jocul sau joaca personajelor cu autorul și invers, leagă și dezleagă. Mulțumesc!
Da, domnule! Da! Asa si nu altfel! Actrita si regizorul din dumitale, doamna, n-aveau cum sa nu! 😉 M-am cuibarit in scaunul rotativ de la munci cu ochii in fereastra Alma si, daca nu as avea ceva colegi prin preajma, m-as invarti cateva ture, zau nu mint! Se simte entuziasmul scriiturii pana in Austria! :)) Iar tie, Help, multa chibzuinta! Alege cu grija, nu te lua dupa niste entuziasti ai rezultatului scriiturii autorului „lu’ matale”.
Eiiii…ce explozie! 😆
Pai cum sa nu fie?! Almanaheul asta e un locsor dintr-acela in aer liber. Cu scaunele din lemn, dar cu mesele pline cu caietele cu notite. Ma si imaginez plin de cerneala pe degetele mele boante, zgribulit in banca mea, pe scaunul meu, tare sub cur, asteptand sa iau notite, noi invataminte, noi senzatii. Nu fi modesta, ca n-ai de ce! 😉 Crezi ca as fi vrut sa citesc ceva tehnic, ca sa fiu mai interesat? Pai mie mi s-a acrit de rigiditate! Am prins informatia, am inteles ca au un plan superior, am intrat pe link-ul lor. Restul o face nevoia. Ca cea a lui Help, spre exemplu. 😉
🙂
🙂 Stii de ce zambesc, nu? Ca m-am gandit imediat ce am citit ca pentru a fi gustate aracteristicile senzoriale si exterioare sunt necesare oaresce simturi. Ceea ce am citit deriva din mestesugul tau de vrajitoreasa a literelor.
Ei, oarecum, se face cu degetele o vrăjitorie ca asta. Oarecum! 🙂 Uite, pe Help nu-l ajută cu nimic, spre exemplu. Dar înțeleg și de ce, să nu crezi că nu!
Pe Help voit l-am omis pentru ca ma aflu in aceeasi zona de nesiguranta a omenirii. Desigur ca nu strica sa-ti iei ceva masuri si sa iti faci o asigurare ceva mai acatarii, asta de la stat, se stie, e praf in ochi. Cazul Clarei e graitor. Poate ar fi trebuit sa scrii pe undeva ca e un caz adevarat si, mai ales recent.
460 de euro pe an nu e mult, am inteles ca e suma minima de la care se porneste pentru o asigurare in planul lor superior. Un milion si ceva pe luna, nu e mult. M-am orientat si eu la minimum cum face orice roman care nu prea iese din tara, decat pana in Italia, cand merg la mama.
Gata cu asigurarile, plec la munca! Te pup.
Nu am vrut să „plângă lumea în sală”, cum s-ar zice. Inițial, în locul piesei de teatru, am vrut să scriu numai despre Clara și nefericita ei dispariție din lumea asta. Dar pe urmă m-am gândit că i-aș fi întinat memoria, folosind-o drept exemplu prost că nu și-a făcut asigurare privată, că dacă își făcea, n-ar mai fi murit…pe bune?
Aici, la SB ne aflăm într-un joc. Unii îl joacă cinstit, alții joacă teatru, puțini îl scriu. Plus că această probă, atunci când am citit Enunțul ei, nu-mi lăsa posibilitate prea multă să mă aventurez într-ale foiletonismului. Și atunci mi-a picat fisa. Au venit cu un citat al unui dramaturg, ia să mai scriu eu o piesă de teatru, că și-așa nu o mai făcusem demult. Dacă porneau cu un citat al unui bucătar, aș fi venit cu o rețetă de „bucate” în care aș fi împăturit drept Răvaș o asigurare. 🙂 Dacă veneau cu un citat al unui muncitor necalificat, ei…aici e altă poveste! 😉 Spor(t) la muncă și mulțumesc că n-ai tăcut!
Cine a scris acolo sus ”advertorial” ?? Asta e curat literatură ! Mi-a plăcut foarte mult.
Dacă Ioana spune… 🙂 Mulțumesc! „Advertorial” a scris corectitudinea posesoarei de blog, care a considerat că e de bun simț să îi anunți pe cei care citesc că în text există și un conținut cu caracter publicitar. Știu că era o întrebare retorică, da’ m-am trezit că răspund la ea așa, ca si cum aș fi fost provocată la un joc. 😉
mai lipsesc sotii smith. nu-i asa ca ar fi o coincidenta teribila :)?
Din „Cântăreața cheală”? Păi, nu lipsesc, că nu i-am invitat la ospăț. 🙂
Foarte mult mi-a placut! Buna de pus in scena si de jucat ca sa-si vanda serviciile firma. In loc sa explici mult celor ca Help ca e bine sa ai o asigurare privata, sa incepi cu piesa de teatru si pe urma sa faci discutii pe marginea celor vazute. Pacat ca la noi publicitatea e jalnica, un ochi format ar vedea un viitor asa al publicitatii, si nu polologhia, la care, de obicei se adoarme. 🙂
🙂