Erika Kuhn
Un scund și un înalt…
Pe un scaun potrivit, fără spătar, un om înalt. L-ar răsturna. Altul mai scund. Cel înalt îl privește ironic. Cel scund are o sfoară. O face lasou. Lansează și…ratează toate încercările. Cel înalt are o scară. I-o arată. Zâmbește ironic. Scundul încearcă să se cațere, dar tot dă rateuri. Înaltul ia scara. O așază astfel încât scara devine spătar scaunului. Cel înalt îl ia pe cel mic și-l așază pe ultima treaptă. Cel scund e acum mai înalt ca el. Cu un cap. Dar îi e frică de înălțime.
Un alb și un negru…
Un gras și un slab…
Un frumos și un urât…
Am căutat un pretext serios să nu mă înscriu la Superblog2014. Însă, găsindu-l, m-am hotărât să mă înscriu. 😉
Concluzie: Alma Nahe nu renunță, ci ornă(tort). Uraaaaaaa! 😉
(Atenție la căderea accentului!)
Alma Nahe(r) 
În ciornă dai răspuns la tort să se orneze singurel, căci omu-nalt nu e de el, iară cel mic nu are-un ort!
În Superblog dacă te-nscrii, în frunte trebuie să fii, iar dacă-n ciorne ai să scrii, vei fi întâia dintre vii!
Accentului nu i-am găsit căderea, nici să îl pun cum se cuvine, de-aceea vin smerit la tine să mă înveți care-i este menirea.
Asta cu căderea accentului era doar o chestiune de timp. De conjugare, mai exact. 🙂 Poate ar fi trebuit să precizez că am participat și-n 2012, și-n 2013, că de aceea am și zis ” nu renunță”. S-ar fi înțeles mai bine. Da’ uite că am făcut-o acum, în comentariu. Noroc cu tine, jucăuș cu rime! 🙂
În proză stearpă scriu mereu, chiar de mă uit pe blogul tău în care vers mereu găsesc și mă răsfăț cu el în mers. În Superblog, cinstit să spun, știam c-ai fost, omule bun! Iar eu acuma îți uram să fii în primul ram! Să fii tu întâia floare ce va străluci în soare, prima ce-și va arăta frumusețea sa! 🙂
De data asta nu îmi mai doresc primul Ram, ci avânt, că nu prea am nici timp, ce-i drept, să mai scriu, dar nici chef. Mulțumesc! 🙂
Și bine ai făcut! Că prin impulsuri și provocări se poate vedea ce-ți poate da inspirația! Îți doresc un loc fruntaș! 🙂
Eu sunt făcut dintr-un aluat
Ce nu prea creste prin concursuri
Și supăr netu-n lung și-n lat
Nici nu îmi place să iau cursuri
De cum se vând niște produse
Vă dau exemplu cum văd eu
Reclama la sirop de tuse
Peste ținut, un teleleu
Se plimbă cu un avion
Împrăștie un praf ciudat
Sparge flacon după flacon
Iar praful de l-ai inhalat
Te-ai și ales cu-n guturai
E fabricat și antidotul
E-mprăștiat deja pe plai
În farmacii se află totul
Mai trebuie un Superblog
Să te indemne să pui botu'(l)
Să cumperi salvatorul drog
De ce să îmi forțez eu muza
Pentru un pumnișor de bani
Mai bine să îmi crape buza
Decât s-ajut niște golani
Nici când eram copil la mama
Nu ajutam pe un geamgiu
Ce mă plătea să sparg de-a valma
Geamuri la oameni și să fiu
După aceea băiat bun
Și să le dau la toți adresa
Geamgiului, să tragă tun
Acuma asta face presa?
Cred că se înțelege ce vreau să spun, chiar dacă am inhalat pe la versul 21, un „?”
A fost odată pe pământ
O regulă capitalistă
Industria lua avânt
Și lumea nu era prea tristă
Iar regula ce ne spunea.
Că dacă piața o cerea
Atunci produsul apărea
Și piața o satisfăcea
Acum e altfel, o fi bine?
Să fac produsul înainte
Și-apoi să te forțez pe tine
Să fii o piață fără minte?
Bine ai revenit, alma nahe! Ne bucuram sa te avem din nou alaturi, ne-ai lipsit 🙂
Multumim pentru textele pline de miez si iti dorim succes!