Iubesc un sociopat(vezi şerlocholms),
„poate ăsta e tipu’ meu”, mi-am zis,
şi imediat am început a clădi în consens
cu această convingere,
o masă,
un scaun,
un pat
şi le-am ascuns printre cuvintele din poem,
pe post de ancoră decorativă în dragoste.
Că dând peste ele
„omu’ meu nu va da greş!” mi-am mai zis,
se va ospăta,
aşezându-se,
se va întinde şi
va pătrunde taina – tainele au felul lor de a se insinua
în mersul celor care calcă pământul -, va
cădea pradă lumii ăsteia,
controlată de-o singură fiinţă,
Eu
(caz rezolvat!),
dar apoi m-am temut chiar eu de gând – cine poate suporta
şi înţelege acest soi de turism în iubire,
în căuarea indiciilor? – şi-am
scris în dreptul lor
(al mesei, al scaunului, al patului):
cadouri pentru bărbaţi cu stil
sau cum să crezi într-un dumnezeu în rochiţă albastră,
am expediat poemu’
şi în timp ce mă îndepărtam
am gândit(tipu’ uatsân):
obligă un om să iubească la nesfârşit
şi vei constata
că ori a inventat un substitut,
ori a învăţat să se lipsească de el.
Alma Nahe(r) 
Finalul e superb:
„obligă un om să iubească la nesfârşit
şi vei constata
că ori a inventat un substitut,
ori a învăţat să se lipsească de el.”
Sunt in total acord cu tine. Si te imbratisez, dincolo de toate tastele din lume.
finalul e valabil oricărui sentiment, nu l-am inventat eu, îl gândim cu toţii şi chiar îl şi înfăptuim! 😛
Şi eu te îmbrăţişez, Oană, de dincolo de link-uri!
Scumpe mai sunt scrierile tale! Mai intai imi vine zambesc si dupa ce am terminat de citit ma incrunt, ca inteapa tare! :))
Cuvintele cumpara, asta e clar!
Cumpără și vând! 😛
Sa coste un poem de-al tau cat o ancora!
Să nu usture! 🙂
Eu m-am îndrăgostit definitiv de o socio-masă. Iubesc femeia(în general, în masă). Dacă iubirea ar ucide eu aş fi o armă(un sociopat) de ucidere în masă
Cu socio-scaunu’ e altă poveste. Șezi blând! 😛
În spatele fiecărui socio-scaun, se află o femeie puternică. Nu, nu el o cară pe ea în spate. Viceversa. El doar își dorește o funcție(un scaun)
Una peste alta(adică scaun cu femeie sau femeie cu scaun cum îs) mi-a fost dor să te aud comentând și să te cetesc printre rând. 🙂
Și viceversa 😉 Dorul doare… dar altfel cum ar fi doar soare(fără nor)? Îmi place că deși scrii advertorial, îmi lași și mie niște sensuri…acolo.
După mine, sensu’ advertorialului cam ăsta ar fi, de aceea colaborez cu firme care înțeleg că nu lauda, ci trimiterea (a)duce.
Nebunu’ acela de Downey Jr. chiar parea sociopat in rolul lui Sherlock si cam prea lucid pentru gustul meu. Eu nu prea cred in iubirea la „nesfarsit”, nu sta in firea lumeasca a omului. Da-i putina ura si va redescoperi si iubirea.
Îmi plac prealucizii! Și Robert! :)) Când cad( în dragoste) probabil că ei căută mult și bine ieșirea. 🙂 Eu cred în iubire la nesfârșit în povestea mea. Da’ dacă mă scot în afara ei, îmi găsesc cu siguranță vreo duzină de pitici care mă contrazic.
”obligă un om să iubească la nesfârşit
şi vei constata
că ori a inventat un substitut,
ori a învăţat să se lipsească de el.” (frumos) 🙂
Deh, amu, hai să iubim la nesfârșit, dar uneori, altceva (sau pe altcineva), că nici eu nu sunt chiar sigura…
Iubim ce s-o găsi de iubit până la urmă, până la umbra din om.
🙂
Tocmai citisem pe un blog o dispută. O bloggăriță fusese acuzată de o „amică” de plagiat grosolan. Preluase formularea „omul meu” de la amică! Iaca treabă! Io zic să n-ai probleme! 😀
Ei, na! Unde se întâmpla asta? Anu’ ăsta? Eu am tradus „my MAN”, „amica” ce „scuză” are?
Acuma serios, e o glumă? 😆
nu ştiu dacă e glumă…dar…
la prințesa urbană am găsit întâmplător… 😆
Nu știu prințesa, nici nu-i cunosc regatu’! :)))
Hai, c-am căutat și i-am intrat în curte. Postarea ei e pe 12 sept…dacă nu prevede viitoru’… 😉
Later edit: aoleu, da’ ce în serios te-am luat și eu! =))
😆
inițial, citisem titlul tau şi cum era exact după discuția cu pricina, m-a pufnit râsul! şi mă gândeam dacă domnița de s-a simțât plagiată de prințesă nu ar sări şi la beregata ta! 😆
Auch! Mi-am amintit că soră-mea tot aşa îi zice omului ei! pfui! ce de „plagiate”!!!
😆
Eu nu îi zic așa, nici nu-mi place apelativul. Dar traducea mai pe românește „my man”-ul și m-am jucat.
😆
[…] mi-au schimbat percepţia despre literatură (şi viaţă). Aleg să o amintesc numai pe draga mea Alma şi […]
Oare daca spun acum „minunat’ nu ma baga blogul tau la spam cum se intampla la comentariile prea scurte? Dar ce altceva sa spun eu in fata unui text de genul asta? iar scopul pentru care a fost scris ilk face, in ochii mei si mai valoros. Pentru ca eu, daca as cumpara ancora aceea, m-as gandi la tine si la finalul tau. Si din nou la tin. Deci zic, asa saraca de vorbe cum ma stii cand te citesc: minunat. Asta inseamna ca si fara sa inteleg chiar totul, totul…am vibrat.
Uite că te-a băgat oricum, da’ nu la spam, la moderare… 🙂 Recunosc, mie îmi place să scriu advertoriale în stilul meu. Motiv pentru care m-am înscris azi la Superblog, din nou. 😉
Bafta multa atunci! Sper ca dezamgirea sa te ocoleasca!
Nu o să fiu dezamăgită, fiindcă, de data asta nu mă interesează nimic. Nici nu intru pe grup. O să scriu aici, în liniștea mea și o să citesc 2-3 concurenți cunoscuți. 🙂
[…] preluate de pe site-ul sponsorului, incursiune printre rafturile și sertarele magazinului său, explorate, de altfel, și mai demult, fără de care acest poem nu ar fi fost […]