alma nahe

Archive for 21 iunie 2014|Daily archive page

Când(cu soarele)

In Cartea în care se tace on iunie 21, 2014 at 3:45 PM

Încă îmi mai ies din palmă
ori din pernă
(panoplie viselor)
în pas de pisică
ori ca apucata cu pensa zodiei(Balanță),
ca să mă gudur pe sub câte-o fire,
dar cel mai ades o fac ca să trag soarele de raze
fiindcă din când în când nu-l sufăr
(luminează doar exteriorul,
de parcă defectele nu-și găsesc locul lor din naștere),
dar îmi port întotdeauna inima cu  mine
— și n-am niciun merit, așa e din Construcție! —,
ca un peron care-și afișează
în ore și linii mersul
Tristețe-Fericire,
Ură-Iubire,
Război-Pace,
plecări-sosiri cu rutele lor,
sub patina lui a fi
care își modifică vibrația,
perpendicular pe câte-o stea,
alteori pe câte-o gaură neagră
și uite-așa,
cu pupilele atinse de somn,
colecționară de vii
și morți,
rămân în post, cum s-ar zice,
cu mâinile ocupate cu păpuși,
fără paravan trupului ori feței,
ca un piton ruginit (a)sudat de cercul lui,
în așteptarea unei corzi de sens,
cu limba uscată,
ca mulți alții,
bieții pastori rămași blocați în coardele vocale,
perpetuînd conflicte bizare
și identificând
pietre,
ierburi,
căi,
Oameni,
constelații cărora le dăm nume,
încrezători că astfel nu ne vom rătăci nicicând
adunând,
socotind…
Însă priviți acum, ușor descoperiți:
la final nu vi se aruncă decât câte-un pumn de pământ
din milă,
limba se retrage ușor-ușor.
Doar cerul rămâne la fel de întins
și nemișcat
în albastrul lui cu plus și infinit.

00181

Când cu soarele mă măsor, mă mai ia, așa, câte-un dor de psipsină și de câte-un cuvânt…sau de câte-o duzină.