alma nahe

Archive for iunie 2014|Monthly archive page

Radiografie

In Cartea în care se tace on iunie 27, 2014 at 9:46 PM


imageCând aud clopotele dimineața bâtând
mă ridic imediat în fund
și scârțâi:
Hmm, osii neunse!
Pe cap îmi pun dafin
(am la plic)
ca un soldat
care-și schițează în suflet,
mecanic,
înainte de luptă,
cu limba,
norocul
drept paradis
și mă dezlănțui.
Frântă,
la sfârșitul zilei,
beau praf de cretă
și la radiografie
nu se vede decât această puțină poezie.
00181

Cine mai dorește să se joace cu cele 12 cuvinte bolduite, pentru cei care mă citesc demult știu că e vorba de duzina de cuvinte și că există un tabel la psi, unde ne putem înscrie joaca, dar poate se încumetă și alții.

Când(cu soarele)

In Cartea în care se tace on iunie 21, 2014 at 3:45 PM

Încă îmi mai ies din palmă
ori din pernă
(panoplie viselor)
în pas de pisică
ori ca apucata cu pensa zodiei(Balanță),
ca să mă gudur pe sub câte-o fire,
dar cel mai ades o fac ca să trag soarele de raze
fiindcă din când în când nu-l sufăr
(luminează doar exteriorul,
de parcă defectele nu-și găsesc locul lor din naștere),
dar îmi port întotdeauna inima cu  mine
— și n-am niciun merit, așa e din Construcție! —,
ca un peron care-și afișează
în ore și linii mersul
Tristețe-Fericire,
Ură-Iubire,
Război-Pace,
plecări-sosiri cu rutele lor,
sub patina lui a fi
care își modifică vibrația,
perpendicular pe câte-o stea,
alteori pe câte-o gaură neagră
și uite-așa,
cu pupilele atinse de somn,
colecționară de vii
și morți,
rămân în post, cum s-ar zice,
cu mâinile ocupate cu păpuși,
fără paravan trupului ori feței,
ca un piton ruginit (a)sudat de cercul lui,
în așteptarea unei corzi de sens,
cu limba uscată,
ca mulți alții,
bieții pastori rămași blocați în coardele vocale,
perpetuînd conflicte bizare
și identificând
pietre,
ierburi,
căi,
Oameni,
constelații cărora le dăm nume,
încrezători că astfel nu ne vom rătăci nicicând
adunând,
socotind…
Însă priviți acum, ușor descoperiți:
la final nu vi se aruncă decât câte-un pumn de pământ
din milă,
limba se retrage ușor-ușor.
Doar cerul rămâne la fel de întins
și nemișcat
în albastrul lui cu plus și infinit.

00181

Când cu soarele mă măsor, mă mai ia, așa, câte-un dor de psipsină și de câte-un cuvânt…sau de câte-o duzină.