alma nahe

În casare

In arena luptelor sterile on Ianuarie 6, 2014 at 4:07 PM

image

Voi părăsi locul acesta o vreme, dar nu fiindcă vreau, ci fiindcă laptopul a obosit și și-a dat definitiv duhul. Sper numai atât, că animăluțele ce se vor aciua, în lipsa-mi, să devină niște locuitori în armonie cu interiorul. Exteriorul e păcălitor.
Astfel că eu voi fi mai mult pe-afară, încercând să nu ratez momentul întoarcerii în mine. Nu, nu mă fac miner! 🙂
Dar sunt sigură că ceva lingouri voi descoperi în absența-mi.
Zilele acestea am locuit în tăcere. E casantă, așa cum se zice, dar mie mi-a șoptit o altă perspectivă.
M-am recunoscut în fiecare ciob, chiar așa, multiplicată la nesfârșit, în forme neregulate. Am și sângerat, dar semnele rămase în mine nu vor urâți (cu) nimic.
„Sunt convinsă. Mai convinsă decât mine însămi!” am scris acum vreo două zile. Păi, da! Cam așa stau lucrurile…
Și n-am călătorit până la poli ca să aflu asta, fiindcă nu o călătorie departe de tot îți relevă aproapele, ci veghea și taina ei.
Așadar, nu voi lipsi de tot, asta vreau să fie clar! Doar că tableta — robotul, nu pilula! — nu mă ajută foarte mult, fiindcă mă mișc greoi, ca un uriaș printr-o țară a piticilor.
Adevărul e că eu m-am cam săturat și de pitici, și de motivația Eroului Binelui clădită ca o scuză pentru alte crime, în numele binelui. Dar, divaghez acum…și ceea ce am așternut azi aici, e doar o fereastră spartă. Pe de o parte, pe-aici va fi ceva mai aerisit, pe de altă parte, un picuț mai răcoare.
Nici eu nu știu, încă ronțăi niscaiva gânduri care nu mi-au venit bine. Dar, de-am putea proba gândurile mai întâi și pe urmă, turnate pe noi să le convertim în straiele necesare, ce bine-ar mai fi de noi!
Și, da…așa cum ați remarcat deja, textul ăsta nu este despre moartea laptopului. Nu e nici măcar despre moartea căprioarei.
E despre zgomotul ferestrei sparte, cumva.
Mă gândesc să scriu în limba zgomotelor, de-acum înainte și să termin ce-am început: dicționarul de mișcare și cartea în care se tace. Pe „l-am prins pe Dum(nezeu) fumând” îl mai amân. Și El face asta!
Nu mi-am propus nimic pentru noul an. Dar îmi propune el, pare-se! Ajutat, firește, de robotul care mi-a slujit 8 ani, necondiționat! Deși, ceva firimituri de mâncare, praf, tutun și alte mizerii tot au îngășat șoarecele(mouse).
M-am cam plictisit și de poezie, cumva. Apropo de poezie! Eram ieri-alatăieri(nici nu contează când) la o masă(festivă) și am turnat într-un pahar de gin tonic o picătură de vermut. Culoarea s-a așezat pe fund. Pe fundul paharului. Iar eu am făcut asta, explicând celor de la masă cam cum văd eu poezia. Că era un fel de subiect în discuție la acel moment. Habar n-aveam ce o să se întâmple. A fost o demonstrație spontană. Cam ca și poezia, până la urmă, nu?! Mă gândeam la vermut, ca la un adevăr mut. Mi-ar fi plăcut să coloreze, dar el s-a așezat ca un fel de trânci. O imagine frumoasă, dar o depunere și atât, în fond. Amestecul, nici măcar nu m-a cherchelit!
Acestea fiind zise(?), mă retrag dincolo de fereastră. Nu înainte de o ultimă concluzie.
Blogului acestuia îi lipsește partea aceea, făcută de mână, nu de inimă. Și voi „corecta” asta. Știu și cum…dar toate la timpul lor!
Știm cum vin diminețile, știm și cum pleacă. Știm cum vin ninsorile, știm și cum și ce le topește. Dar ceea ce nu știm e că nu le ascultăm zgomotul îndeajuns, încât să ne mâne(și nu mânie) pe calea spre propria poveste și nu spre potecile care ne-o pot ascunde sau rătăci.
Voi reveni! Că doar de-asta am presărat firimituri. Nu le ciuguliți pe toate, ca să și găsesc cărarea înapoi!
Mai mult produs finit, decât infinit în căutare…asta îmi urez. Încasare! 🙂 Și un laptop nou! Dar cred că mai am de așteptat. Mult! Și bine, ceea ce vă doriți — ca și urare — de la mine, (în)scrieți voi! Mi-ar fi plăcut s-o fac pentru fiecare, în parte, dar mi-ar lua, cel mai probabil, o veșnicie și nici n-aș nimeri acele dorințe ale voastre. Dar un MULȚUMESC e dorința tuturor, nimeresc la sigur! Luați-l voi, vă rog, nu în forma lui, de(la) grămadă și particularizați-l și pe acesta!

image

Anunțuri
  1. dor? doare? probabil ca si ferestrele sparte isi au rostul lor chiar daca se releva dupa ce au fost inlocuite. tu insa nu vei fi (in)locuita de duhuri sraine ci doar de noi, cei ce te stim si asteptam. cat despre produsele finite… sunt sigura ca aceasta casare iti va da mai mult timp … pe care sa il umpli cu mainile nu doar cu gandurile.
    te asteptam. nu ciugulim. mai lasam. cat sa gasesti drumul. spre tine, spre noi, spre ei … zei.

    • Dorul abia acum se instalează. Doare, dar orice dor doare, nu?! Cât despre plecări, ele îmi plac foarte mult, fiindcă și mai mult îmi sunt pe plac întoarcerile. 🙂 Iar fereastra asta nouă nu va avea nici flori de gheață și nici nu se va aburi, astfel încât va lăsa loc revederilor de orice fel.

  2. Aici rămân, ca să fiu sigură că vă va întâmpina cineva la întoarcere. Un zâmbet pentru d-voastră şi numai bine! 🙂

  3. Aşteptăm cuminţi revenirea….

  4. La bună revedere, atunci! Ghinionul cu ferestrele astea e că se mai sparg, norocul e că știm că se poate întâmpla oricând. Ghinionul e că sperăm să nu se întâmple, norocul că ne revenim atunci când ne surprinde zgomotul…
    Azi am expediat prima operă de artă, așa că m-am gândit toată ziua și la tine. 🙂 Și la cum să adaug ce era de adăugat fără să stric minunea. Cred că am reușit.
    Mulțumesc! 🙂

  5. Mulțumesc pentru cat ai fost !Mulțumesc pentru când te vei întoarce! Voi fi mai atentă la sunete, poate-ți voi auzi pasul cu-o secundă înaintea tuturor.

  6. Mi-ar ajunge doar lumina căzută pe un ciob de fereastră în diferite momente ale zilei și nopții. Poezia o înde-mânez eu mai departe.
    Depunerile din pahare sunt munți. Trebuie doar ochi să îi vadă.:)

  7. Te voi aștepta cuminte. O să mai șterg praful și voi mai pune și câte un lemn pe foc din când în când. Și dacă pot, o să încerc să țin și cafeaua la temperatura potrivită.

  8. Fie-ţi fereastra spartă prilej de a încasa aer curat şi reconfortant, pentru un an plin de inspiraţie şi forţă! 😎

    Iar laptop-ul, dacă nu-şi bagă minţile în cap, o s-o încaseze de la mine! 😆

    • Că va ajunge la tine în cel mai scurt timp, n-am niciun dubiu! Primul drum spre București e cu haltă la Ploiești. 😆
      E un an bun, are toate semnele! Mai rămâne să le…și să le….lele! 🙂

  9. Te-am tot căutat pe aici în ultima vreme, deşi ştiam că laptopul e stricat. Am să te caut şi de acum, chiar dacă te am în blogroll (da, da, pe tine, nu doar pagina de web) şi ar trebui să mă mulţumesc cu ce spune el. Am să aştept cu(-)minte (mai puţină), lipsită de exerciţiul descâlcelii de înţeles ascuns până şi între litere. Am încotro?
    Iar dacă pauza aceasta de bloggerit va avea ca rezultat două tipărituri, atunci să fie într-un ceas bun şi să ţi se împlinească! Pe acestea le aştept cuminte, fără paranteze.

    • Nu lipsesc de tot…un sfert academic mai rămâne și pe-aici. Doar că, dacă aș rămâne toată, așa cum obișnuiam, ar trebui să-mi mut toate catra-fusele pe aci, că nu mă mai primește realitatea înapoi pe urmă. 🙂

  10. eu nu te aştept nicăieri,
    din mine nu ai plecat vreodată
    cât acelaşi cuvânt te adapă
    ca mâine ori, poate, ca ieri

    la capăt de gând, strângând
    cioburi şi doruri mai sorb
    încasez tot şi dezleg orb
    şi te-aştept pe acelaşi cuvânt.

  11. Am simţit eu că lipseşti, alma_nahe! Că ai plecat. Acum aflu că plecaseşi în tine şi aştept, cu răbdare, să te întorci spre lume :). De obicei, lucrurile astea durează :). Cu drag.

    • Nu mă întorc lumii, ci ea cumva se insinuează în mine. Și, ca să n-o îndes, îi fac loc, eliberând spații și încercând să mă (în)scriu și la/în alte timpuri.

  12. Toți te iubesc, dar eu, în felul meu special, Te ador. Să mi te întorci! (Să ne mai găsim. Și dacă dispar și eu, sper să-ți găsesc și să-ți am,cartea ta. A „noastră”, pentru că așteptarea mea doare cât nașterea sa de către tine. )

  13. bine, bine…da’sa nu stai prea mult sa nu ma pape animalutele, da????

  14. Numa să nu stai prea mult. Fiindcă pe mine nu mă duci cu zăhărelul, daaaa ??? E mai greu, da’ dacă te frig degețelele îi bună și tableta. Vacanță plăcută. Și grijă mare cu lingourile. Că mi-amintiși că aveam un vecin care spunea „lingăuri”. Și noi nenorociții nu ne puteam permite să nu-l întrebăm : „Vasile, cu câți de „g” se scrie, măi, lingouri ?”

  15. Eu nu te (mai) astept. Fiindca, in fapt, nu mi-ai plecat niciodata…

    Lasand metafora la o parte, ai un gand foarte bun in custodia mea. Nu-l lasa prea mult sa te astepte…

  16. O fereastra sparta deschide intotdeauna o alta perspectiva…poti sa te uiti prin spartura, nu sa te grabesti sa o repari. Noi suntem aici. Sunt sigura ca, orice schimbari ai face, tot tu vei ramane. Nici nu mai stiu daca ti-am urat „La multi ani!”…O fac acum.

  17. Almăăăăă, să nu ne lași prea mult! Știu că te întorci, știu că ai nevoie de tine, de altceva, de viața ta…Almă, dar de ce naibii mă simt așa de tristă că iei o pauză?? :((

    • Păi, crezi că eu sunt mai fericită? 😦 Și blogul e viața mea, dar tableta nu mi-e prea la îndemână și când citesc îmi lipsește zgomotul ventilatorului laptopului și nu mă pot concentra să pun un comentariu măcar, că e prea liniște. 😆

      • Știu că nici tu nu ești fericită! Nu se mai poate face nimic, nimic în privința „decedatului”??? Nicio resuscitare pe ventilatorul mort?

        • E hardu’ și butonul pornit/oprit. Se poate face, dar cu bani. De aceea, se face cred că, mai degrabă, de unul nou. 🙂 Să vedem cum se face și de niște extrabănuți. 😆

          • Aiiiii, știu ce înseamnă,..câteodată o reparație poate costa suficient de mult cât să te țină o vreme în cumpănă, să mai găsești niște bani și să iei unul nou!
            Un advertorial pe-un laptop nu s-ar fi făcut… că sigur îl câștigai!
            Eu am doar unul singur, de care mă ajut la birou pentru diverse prezentări că de-aș fi avut încă unul ți-l ofeream cu mare drag.

  18. O sa intru in depresie totala!Oricum mi e greu ca trec prin criza varstei mijlocii si la barbati e grava treaba… In seara asta din 10 articole citite pe tot atatea bloguri 9 au fost de jale si de dor. Vreau ceva vesel! Ce a mai facut BIanca stie cineva??

  19. Reblogged this on dependentadecalatorii and commented:
    Zice ea ca si ia ramas bun de la noi. Sunt curios cat rezista…

    • Unde oi fi scris eu „rămas bun” nu știu…”părăsesc pentru o vreme locul” parcă nu prea sună a rămas bun. Iar motivul e cât se poate de în văzul tuturor. Că broderia prin care am anunțat mai zice una-alta ține de joacă, joc, în stilu-mi…În fine, curiozitatea nu omoară pe nimeni, n-a omorât nici pisica, cum se zice.

  20. Şi ţie, fereastră nezidită, acea linişte în care vei simţi că se petrece totul! Suntem ferestre, sufleteferestre, relaţia înăuntrul nostru cu înfara, înafară unde întâlnim alte ferestre pe care ni le alipim, ni le încorporăm, devin ale noastre, aşa, ca şi iubirile.
    Festrele câteodată se duc, se duc dar nu se mai întorc nici de unde au plecat şi nici în poezie; tu întorce-te din mai înainte, din mai departe.

  21. Îţi las ceva în dreptul ferestrei, lângă dragul meu de tine, nestins…

  22. Nici calculatorul meu nu se simte prea bine!

  23. Iti inteleg pauza. Uneori e necesara. Ti-o doresc plina de multe altele. Sa revii in forma maxima. Stii unde ne gasesti, nu?

  24. […] să găsim o rezolvare, să o ajutăm pe alma. Prietena noastră are laptopul stricat și în acest moment nu își permite să îl repare sau […]

  25. In pasajul tau: Ädevarul e ca eu m-am cam saturat de pitici si de motivatia Eroului Binelui cladita ca o scuza pentru alte crime, in numele binelui”, ma vizeaza si pe mine si soarta mea grea. Nu mi-am ales-o eu, dar daca o forta superioara noua cere acest lucru, nu ne putem opune, trebuie sa inaintam in fata acestui pericol iminent cu inima sechisa. Si eu nu sunt un pitit, sunt un om foarte puternic.

  26. „Sunt convinsă. Mai convinsă decât mine însămi!”

    Să ai mereu convingeri, nu învingeri! Am trecut să văd ce mai taci din ce te-a oprit pe loc din şi în timpul ăsta devorant, am dat peste cevaul ăsta care nu ştiu cum îmi scăpase.
    Cu drag, Olimpia.

  27. Păi noi aici suntem. 🙂 Oricum, vorba cântecului, pauzele lungi și dese… chia marilor poese. Adică poete. 😛

  28. […] de 1.000 de euro „pus la bătaie” pe blogul Simonei Tache. Mulțumesc deci : Lia, Olimpia (Alma Nahe), Camelia (Psi-words), Lucia (Lucista), Ana (Amalgam de gânduri), Carmen-Maria (Marginalia non […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: