alma nahe

Solfegia, undeva prin Rusia

In dicţionar de mişcare, joi alb on Decembrie 14, 2013 at 9:42 PM

Reciclare la modă,
cu patimă am rupt cartea,
am tăiat poezia, croind o fustă,
ca pentru o muiere cu şolduri late
şi-am tras-o pe mine.
Îmi şade bine!
Sper ca lui Puşkin să-i placă acolo,
foşnind,
aproape în mine.

00181

De joi până miercuri ne jucăm la Irealia

Anunțuri
  1. Dostoievski poate-și găsea armonia atât de căutată pe-acolo…:) Aș fi pariat că Solfegia e pe undeva pe lângă țările nordice, ce ți-e și cu mintea asta!
    Una peste alta, ai tăiat în linii armonioase, n-ai distrus, iar fusta asta nouă, de la tine, îmi vine și mie bine. Peste suflet, acolo. Mulțumesc.

    • Uite, de-asta e Puşkin şi nu alt rus.

      Avalanşa

      În mohorâte stânci izbind
      Nahlapii spumegă mugind,
      Şi vulturi horă-n cer întind,
      Şi gem păduri,
      Şi piscuri albe se desprind
      Din nouri suri.
      Cândva se prăbuşi din deal
      O avalanşă pe prăval;
      În chei legară mal de mal
      Nămeţii grei;
      Şi Terekul ca iute val
      Se-opri în chei.
      Deodată slab şi cuminţit,
      O, Terek, tu ai amuţit!
      Dar apele au sfredelit
      Troianul gros,
      Şi tu din matcă ai năvălit
      Spumând ciudos.
      Şi mult timp pătura de nea
      Zăcu aşa. Nu se topea.
      Şi Terekul ciudos sub ea
      Trecea şuvoi,
      Şi spuma-i deasă se izbea
      În bolţi de sloi.
      A fost şi-un drum peste nămeţi,
      Treceau cai iuţi şi boi înceţi,
      Şi cu cămila lui, răzleţ,
      Vreun negustor.
      Azi trece doar Eol, drumeţ
      Din cer în zbor.

      Solfegiam în stilul meu, almanahian. Nu-mi mulţumi, un prilej nou de joacă pică întotdeauna bine. 😉

  2. Nu l-am citit pe Pușkin, dar am murit și înviat cu Idiotul. La atâta zbucium, mă gândeam doar că-i prindea bine o oază, a fost un gând rapid și subiectiv, cum mi-a venit, așa l-am lăsat să curgă.
    Știu că nu l-ai trântit pe Pușkin acolo așa, în dorul lelii, măcar atât am prins din scrisul tău că nimic nu-i la întâmplare.
    Un prilej nou de-a mulțumi pică și el, întotdeauna bine. 😉 Poate, poate vii și tu cu o joacă nouă, eu simțeam că pier dacă nu mă urnesc într-o altă direcție.

  3. L-aș lua de acolo pe Pușkin, să văd ce rămâne din versul tău. Îți șade bine cartea!

  4. Că îți șade bine, asta e clar. Te „prinde” orice croiești din cuvinte. Mă tem doar să nu tremuri de frig. 🙂
    Aseara viscolea într-una.
    Arar iesea pe ceruri luna
    Din nouri, si-o asemanam
    Cu-o palida, galbuie pata.
    Iar tu stateai îngândurata…
    Si-acuma… uita-te pe geam:

    Albastru-i cerul, si covoare
    De nea se-ntind lucind la soare.
    Copacii în padure-s goi
    Si negri. Brazii verzi se-mbraca
    În stravezie promoroaca,
    Si râu-i sclipitor de sloi.

    • Printre ceţuri mohorâte
      Trece luna singurea
      Şi lumini posomorâte
      Se aştern pe alba nea.
      Ninge-ncet de-a lungul văii,
      Troica lunecă uşor,
      Sună-n noapte zurgălăii
      Monoton, obositor.
      Ceva drag răsună-n cântul
      Îngânat de vizitiu:
      Ba un zvon de veselie,
      Ba un dor de ceas târziu…
      Nicăieri lumini aprinse…
      Nici bordeie… Drumu-i greu…
      Numai zeci de verste ninse
      Întâlneşti mereu, mereu.
      Plictiseală… Mâine, Nina,
      Când voi fi cu draga-mi iar,
      Voi privi-ndelung lumina
      Din căminul plin cu jar.
      Acul ceasului întruna
      Lungul crug şi-a săvârşi,
      Şi, pe toţi îndepărtându-i,
      Noaptea nu ne-a despărţi.
      Nina, drumul plictiseşte,
      Vizitiu-i somnoros,
      Clopoţelul zângăneşte,
      Cornul lunii e ceţos.

  5. Pe întinsul drum iernatic,
    Troica lunecă în zbor,
    Clopoţelul singuratic
    Clinchetă chinuitor.

  6. Unde-i Vladen să citească ce postăm? 🙂

  7. Nici bine nu s-a inventat jocul că tu ai inventat o lume: Solfegia….

  8. in tine? nu de tine? aproape? ce privilegiu pe el… indrazneata reciclare 🙂


  9. Sarbatori fericite !
    Cu stima,
    Aliosa.

  10. Aş vota mai degrabă pentru un Puşkin transformat în sutien cu „F” la cupă. Ar fi mai aproape de suflet, mă gândesc.
    be) Tu ai pupa-o pe fata aia cu buze vineţii ? 🙄

  11. Reciclarea asta ar trebui facuta cu cap. De ce unii (stii ca nu ma refer la tine) aleg sa distruga carti pentru a-si face rochite, cand ar putea folosi niste almanahe (nu ale tale)?
    Pornind de la ideea ta, parca ma bate gandul sa imi fac o bluzita din CD-urile cu muzica lui Fabrizio Moro, sa il am mereu langa inima, sa o simta cum bate in ritmul chitarelor. :)))

  12. […] articol care mi-a rămas întipărit în minte vorbește despre Solfegia, undeva în Rusia. Inițial m-a făcut să zâmbesc, apoi să caut dincolo de cuvinte, pe sub fusta din care foșnea […]

  13. […] pe mine. Îmi şade bine! Sper ca lui Puşkin să-i placă acolo, foşnind, aproape în mine. – Alma Nahe (Solfegia, undeva prin […]

  14. […] mine. Îmi şade bine! Sper ca lui Puşkin să-i placă acolo, foşnind, aproape în mine. – Alma Nahe (Solfegia, undeva prin […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: