alma nahe

Mi-am îmbătat cafeaua

In Cartea în care se tace, joi alb on Decembrie 5, 2013 at 2:29 PM

Am luat-o prin surprindere,
cu tărie,
grade multe.
Apoi am aşteptat.
O sorbeam şi îi urmăream pereţii albi,
îmi imaginam ce-ar fi vrut să aştearnă
şi râdeam,
că eu îi pregătisem altceva.
De obicei o beam într-o cană fumurie,
maron,
dar pentru un aşa exerciţiu
era musai să fie în alb.
Ce poate fi mai minunat decât să-i deturnezi întâmplarea?
Să nu îi laşi zaţul în libertatea lui de zaţ…
Să îi schimbi destinul celui ce citeşte,
ghicindu-i alt drum…

Anunțuri
  1. Să bei o cafea albă
    Între pereți negri,
    Să simți o zăpadă caldă
    În noaptea geroasă,
    Să fii tu poetul
    Între pragmatici…
    .
    Zic și eu.

  2. numai tu puteai face asta… sau poate si al meu sot dar nu atat de poetic :)…. n am inteles niciodata amestecul asta de alcool cu cafea…. dar poate sunt eu prea prudenta….

    • Păi, am văzut că tu ţi-ai spălat perdelele; eu nu! 😆 Pe undeva, pierd distracţia, cred…Eram o obsedată în ce priveşte mirosul de cocolino şi detergent. Acum m-am ponderat…până la următoarea obsesie. Hehe..
      Amestecul conduce întotdeauna către accidente…cum e ăsta. Un poem accidental..

      • cocolino nu, detergent mai mult de nevoie decat de voie. mirosul de curat la mine nu prea e miros de parfum din toate nazbatiile chimice ale secolului nostru.
        ma bucur ca esti de acord cu mine: amestecul poate fi si accidentos 🙂

  3. Ai început să-ți bei cafeaua cu coniac, ți-ai scos galbenul de fundal însă nu și puful de păpădie, ne lași sa ne ningă, iar acum vrei să ne mai și ghicești în fundul caf… nu, al ceștilor de cafea?

  4. Ia să-mi desenez şi eu o cafea cu amintiri de coniac, cît alerg dimpotriva timpului să-mi potrivesc cucu’ cu tot cu orologiul interior pe formatul autohton…

    Şi dacă tu eşti zaţul cafelei albe în care cineva anume trebuie să-şi citească soarta?

  5. păpădie, cafea…pizza nu?

  6. Îmi place cafeaua irlandeză! 🙂

  7. De ce le-o place unora s-amestece lucruri care sunt bune în stare pură, așa cum le-o făcut mamițica lor pe ele, eu unul nu știu. Fițe, mă gândesc. Ca smartfeonul, cum zice fata aia din reclame. Poze nu faci cu el cum faci cu un aparat, și-anume, foto, de intrat pe net intri chinuit, ca și cum în loc de pui te mulțumești cu-o vrabie la rotisor și-n plus, când ți-e lumea mai dragă rămâi în vârf de munte fără semnal sau baterie, că or „mâncat-o” celelalte aplicații.

  8. 😆 altcineva s-a mai îmbătat ?

  9. Vai de mine si de mine! De foarte multi ani beau cafeaua facuta la cafetiera. E tare, e gustoasa, aromata, dar nu are pic de zat. Ramane tot in sita si chiar de vreau sa-l folosesc nu pot. Este uscat, nu miroase a nimic placut si a pierdut ce era mai important: culoarea si puterea de a forma imagini. Uite asa mi-am pierdut mare parte din visuri.
    Nici macar nu imi pot imbata cafeaua, ca nu imi place cognacul.

    • Vezi de ce nu ţi-am răspuns imediat? 😆 Ca să-ţi dispară ţie postarea. A trebuit să trag ceva sfori – până la Dum te mănâncă sfinţii – , da’ mi-a ieşit?! Mi-a! 🙂

      • Vrajitoare rea ce esti! Stii ce nervi mi-am facut? Sa imi dai inapoi si comentariile!!! :)))) Ba chiar mai poti pune cateva postari dragute, sa imi iau si eu liber cateva zile. 😀

        • 😆 Asta ţi se întâmplă când nu crezi în iubire! Vrăjitoarea de mine pedepseşte aspru orice materialist al lumii ăsteia. Eu sunt pentru sclipici, nu pentru consum!

          • Vezi ca Dum ala ii pedepseste si pe cei ce judeca, pe cei ce arunca piatra. :)))) Uneori, omul trebuie scuturat pentru a-l ajuta sa se regaseasca, sa isi dea seama daca iubirea ii este iubire sau nu. 😛

  10. La Multi Ani de Sfantul NICOLAE !
    Aliosa.

  11. Cine stie ce o fi citind cafeaua in noi… la asta te-ai gandit vreodata?
    Cu imbratisare!

  12. Vicii dulci ca insasi pacatul 🙂 !

  13. Și tu? Și eu, câteodată. (Furișez uneori, printre altele, o sticluță cu esență irish în rucsacul purtat prin cafenele.) Dar m-ai lăsat cu așteptarea-n cui (vezi că nu-i bătut bine, că-s arhitect, nu tâmplar): nu mi-ai spus ce-ai citit în ea după ce-ai îmbătat-o!
    Tu crezi că atunci când îți scrie destinul la beție – o cafea sau altc(in)eva – iese altfel decât la luciditate? Sau la euforie altfel indusă? Mă gândesc acum, de pildă: contează ce au făcut și ce au băut ursitoarele cu câteva ceasuri în urmă? sau noaptea de dinaintea ursirii? Ce, sunt obraznic? N-o lua și tu așa…

    • Bună arhitectule!
      Cred că în meseria ta ai studiat natura, să împrumuți de la ea tainele firescului unei construcții.
      Eu încerc să storc o stalactită de picătura dumnezeiască ce se va culcușii în stalagmita fecioară, pană ce timpul se va număra cu înainte de și după..
      .http://geluodagiu.blogspot.ro/2013/12/fecioara-maria.html?showComment=1386333653974#c6612171241847205705

      Voiam de fapt să te invit să citești 😉 …și pe tine

    • Şi eu, Arhitecte! Dar a fost o sfântă întâmplare, la mine. 🙂 Şi n-am zis ce-am citit, aşa-i! Da’ cică dacă le spui, nu se mai întâmplă. Ca şi cu dorinţele – când prinzi un fulg de plop şi-l bagi în sân, îţi pui dorinţa în gând şi nu-n voce. 🙂
      Cât despre calupul de întrebări, eşti un obraznic, aşa e, dar făr’ de pereche şi ţi-oi şopti cândva la ureche despre mesele, dansul şi masa ursitoarelor, nu acum. 😛

      • Almanahă, așa e, dacă le spui, nu se mai întâmplă. Înțeleg că așa de tare ți-a plăcut, încât acum îți freci mâinile în tăcere albă, așteptând întâmplarea.
        Urechea mi-a spus să-ți transmit omagiile și nerăbdarea ei, dar cum nu știu să fac asta, obraznic cum sunt 🙂 , transcriu și eu ce-am cetit pe buzele ei (noi așa comunicăm, că nu aud niciodată ce spune, ea fiind ocupată să spună, nu mă mai poate servi cu auzul; alteori, o suspectez că-mi țipă de-a dreptul în minte, că mă uit în jur și nu-i nimeni).
        Auzi, Almanahă, că tot veni vorba de auz, nu mai bine îți trimit urechea? Vincent zice că nu-i complicat, e bună și-o cutie de bomboane.

  14. […] Multumesc celor doua prezente: Alma Nahe si Andreotti care vin ca doi ingeri peste umerii mei inchisi in dreapta si-n stanga, sa ofere like […]

  15. Cafea imbătată cu ce?
    Dacă as fi cafeaua ta as fi gata beată de fericire că mă bei tu, şi că mă porti in cuvinte mai apoi. Dar ce stiu eu? Vin târziu cand altii şi-au băut cafelele cu tine.

  16. am mai zis-o si-o repet ca jocul si creativitatea-ti vin ca o manusa in palma atunci cand e frig afara si tie n-are cum altfel sa-ti fie! iar zburdalnicia cu care ideile irump aici e alta dovada in sprijinul afirmatiei mele ca tu esti artist si faci elogiu in fiecare respiratie adulmecata prin viata artei, tot vietuire altfel, dar altfel perceputa de fire! bravo! 🙂

  17. Sa inteleg ca, pe asa gerulet, ti-ai facut cafea dupa reteta canadiana, aia cu rom.

  18. […] mi s-a părut amuzant să termin în acea manieră. Am fost pedepsită pentru asta, îmi spune draga mea Samantha, iar eu promit să nu mai glumesc cu lucrurile serioase. Copii, aflaţi că Moş Nicolae şi Moş […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: