alma nahe

Când piticii din cot

In Cartea în care se tace on Decembrie 1, 2013 at 6:39 PM

Am privit umbra unui copac în zăpadă şi mi-am zis:
Uite o pană gri, care scrie în alb!
şi-apoi m-am aşezat în vârful ei
ca să-şi verse în mine tot ce nu ştiam.
Nu mai ştiu cât am stat aşa,
ţi-am făcut un bulgăre dintr-un strat de deasupra,
l-am frământat precum doar gândul ştie s-o facă şi
mă străbăteau nervurile lui, şi
îmi intrau pe sub unghii,
şi-mi ieşeau pe ochi, şi
nu l-am aruncat în tine,
ţi l-am pus în palmă.
Ceea ce mi-ai pus în mână,
nu e un măr,
e Pământul, mi-ai spus
şi-atunci piticii din cot se aruncau înapoi,
în lumea lor de-un cot
şi nici celelalte fiinţe ale magiei nu mai stăteau bine în mine,
voiau în lumea lor înapoi,
cică mă slujiseră destul:
Nu mai sta ascunsă într-un cântec,
vâsleşte, ieşi deasupra lui – pământurile noi apar
mai întâi din mare – ,mergi pe linia roşie,
până dai de capătul tău!
Şi-atunci toate apele din mine au îngheţat,
iar tu te oglindeai inocent:
eram lacrima ta,
eram zâmbetul tău,
şi liniştea dintre ele, şi
ţineai de mine, ca de-un fir un balon transparent
în care ne închisesei pentru totdeauna,
ca doi pantofi de rubin.

Anunțuri
  1. dorothyyyyy! să știi că nu sunt astăzi nici om de tinichea și nici leu fricos!

  2. În lumea piticilor din cot,
    E mare petrecere și iarmaroc,
    Se vinde chiar pământul, la mezat,
    Și-n locul lui, se va plăti un stat.

    Statul în palmă al măritului Pământ,
    Statul la coadă ca să-l prinzi în zbor,
    Statul în zbor planat deasupra celor
    Ce vor pământul să ni-l ia-n obor!

    Doar gândul tău e-n zbor planat
    Peste iubirile ivite-n sat,
    Peste amorul, dorul și iubirea
    Pantofului cel din rubin sculptat!

  3. Ninge frumos? Se asterne?

  4. De îmi mai e permis sa scriu
    Si nu-s închis într-un sicriu
    De ceară, căci am îndrăznit
    In stupul tău un bâzâit
    As vrea sa-ți spun că-s bucătar
    Gătesc un suflet în altar
    Găteala însă-i lucru greu
    Îmi spune bunul Dumnezeu
    Eu te-am făcut fără vesmânt
    Să-ți fie trupul ars de vânt,
    Si suflet nud ți-am dăruit
    Mai dă-l în colo de gătit!
    Asa făcut-am pân-acum
    Si singur am rămas în drum
    Căci cine astăzi mai dorește
    Un suflet ce nu se gătește?
    Privește Doamne și la Alma!
    Cum și-a umplut cu suflet palma
    Si el nu vine să se-adape
    Ajut-o Doamne! e artistă
    Dar totuși este mult prea tristă.

    • „Ajut-o Doamne! e artistă
      Dar totuși este mult prea tristă.” :)))))))))))))))))
      Deci, dacă eram tristă până la astea două versuri, de la ele încolo mă prăpădesc de râs! Gelu, eşti grozav! Şi ţi-am mai zis! :))))))))))))))))

  5. Mai spune-mi! că nu mă mai satur.
    Si râzi, râzi… !

  6. Am văzut prea multe sefeuri ca să nu mă pun contra naturii ştiute. Şi iată, în ochii mei, cum sîngele-sirop al gîndirii e adunat de magica sferă a Pămîntului şi trimis în fascicol sus, spre ce(r)… Acolo, probabil, e oglinda tuturor gîndurilor, dorinţelor, speranţelor, tristeţilor, dezamăgirilor, bucuriilor, frustrărilor, deznădejdilor şi iubirilor noastre. Acolo, în acel balon transparent, unde pantofii rubinii dansează vise…

  7. Acum știu de ce mi-e zâmbetul fierbinte. Am mers după dunga roșie.La capătul ei m-am oglindit în lacrima ta, întrebându-mă cine sunt, cine ești, când ne-am amestecat.

  8. […] recomand să treceți pe la Zina, Mihaela, Adrian Manea, Silving, Vladen, alma și […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: