alma nahe

Archive for 1 decembrie 2013|Daily archive page

Când piticii din cot

In Cartea în care se tace on decembrie 1, 2013 at 6:39 PM

Am privit umbra unui copac în zăpadă şi mi-am zis:
Uite o pană gri, care scrie în alb!
şi-apoi m-am aşezat în vârful ei
ca să-şi verse în mine tot ce nu ştiam.
Nu mai ştiu cât am stat aşa,
ţi-am făcut un bulgăre dintr-un strat de deasupra,
l-am frământat precum doar gândul ştie s-o facă şi
mă străbăteau nervurile lui, şi
îmi intrau pe sub unghii,
şi-mi ieşeau pe ochi, şi
nu l-am aruncat în tine,
ţi l-am pus în palmă.
Ceea ce mi-ai pus în mână,
nu e un măr,
e Pământul, mi-ai spus
şi-atunci piticii din cot se aruncau înapoi,
în lumea lor de-un cot
şi nici celelalte fiinţe ale magiei nu mai stăteau bine în mine,
voiau în lumea lor înapoi,
cică mă slujiseră destul:
Nu mai sta ascunsă într-un cântec,
vâsleşte, ieşi deasupra lui – pământurile noi apar
mai întâi din mare – ,mergi pe linia roşie,
până dai de capătul tău!
Şi-atunci toate apele din mine au îngheţat,
iar tu te oglindeai inocent:
eram lacrima ta,
eram zâmbetul tău,
şi liniştea dintre ele, şi
ţineai de mine, ca de-un fir un balon transparent
în care ne închisesei pentru totdeauna,
ca doi pantofi de rubin.