7 e jumătate dintr-un om.
Eu îl vedeam ca pe-o spânzurătoare,
dar inofensivă – poate de aceea e şi cifra fericirii:
te legi de-un fir şi atârni,
agonizând.
Am înţeles că poate fi plăcut!
Unii zic că sub cel spânzurat
apare mătrăgună,
din a cărei rădăcină(care, când o scoţi, ea ţipă)
poţi crea
oameni minusculi.
Miere, lapte şi sânge,
un om, ca să fie întreg,
e doi de 7,
spate în spate,
de parcă şi l-ar păzi,
magie
susţinând pe umeri doi globi
oculari.
Aşadar, fericirea şade
în tine,
în mine,
în stânga,
în dreapta
şi de-aici încolo,
chiar că am putea uita toate propoziţiile care-o definesc.
Alma Nahe(r) 
Eu aș fi zis că unu spate-n spate cu unu dă un om dar nu te contrazic. Poate să fie și 7. 😆
😉 E prea mic unghiul, ca să fie al lui 1.
Corect! 😆
„… caci Tu esti, Doamne Iisuse Hristoase, Cel care ai poruncit sa iertam de saptezeci de ori cate sapte celor ce cad in pacate, si in bunatatea Ta si in iubirea Ta de oameni, iti pare rau de faptele noastre cele rele …”
ha! Iată, q.e.d! 😛
Da, măi… 7 e număr biblic. În câte zile-o fo’ făcut Pământul ?
Păi, da! N-am zis că nu! 😉 Ştiu… 😉 Câteodată însă ştiu fără să ştiu.
Uite, m-am mai gândit. 0(zero) e capul…şi atunci, „de saptezeci de ori cate sapte” îşi are sensul.
Cred că eu sunt Pământul(m-am născut în a 7-a zi a lui martie) 🙂 Se poate să existe viață și pe Marte?
Să mă fi născut eu și acolo, că prea mă caută oamenii de știință?
Cu „7” mă înţeleg destul de bine de obicei. 😀
Cu 4, văd eu! 😆
Ăăă, ce e cu 4? 🙄
Poziţia…pe stâncă! 😉
„deliiiia” ! Ştiai bancul, nu? Aşa sunt eu acum Scuzee, mă prind greu 😀
Nu ştiu bancul! Nu ştiu bancuri, în general! Le citesc, le aud, dar le uit imediat. Sunt destul de pontoasă eu… 😆
Ufff, nu vreau să stric atmosfera frumoasă cu bancul meu aşa că poate e mai bine să îl ştergi după ce-l citeşti. „O tipă (originalul e cu blondă dar nu fac discriminări 😀 ) se holba în oglinda din baie. Şi se holba şi se încrunta şi încerca să se concentreze. După câteva zeci de minute, iubitul ei o strigă „Delia, ai păţit ceva?” Tipa îşi dă o palmă peste frunte „Aşa măi, Delia era…”
Ce atmosferă?! 😆 Mi-a plăcut bancu’ cu „deliiiia”, dar bineînţeles c-o să-l uit, aşa că îl las aici. 😉
Ori tu ești Alba ca zăpada? 🙂
Nimic nu mă mai miră la mine… 😀
Doi de 7, spate în spate, întruchipează un înger. Eu așa văd dar… mde, ce ți-e și cu viziunile mele 🙂
Şi eu ce-am zis, înger de om! 😆
Zici tu că orice om e un înger și orice înger e un om? Mira-m-aș!!
Toţi suntem îngeri căzuţi pe pământ. Unii ne amintim, alţii nu. Iaca, asta zic eu! 🙂
Da’ eu ţie îţi ziceam „înger de om”! 😛
Bine, bine…te cred! Că zici prea frumos, altfel…în unele cazuri, am îndoieli majore. Cum spui tu e minunat! 😉
seven… pounds!
… e numărul meu. ştiai?
😉 Misterrrrr… 😆
Doi de şapte
spate-n spate –
păcate contrabalansate
sau poate,
cîteodată,
duplicate.
Absurdă aritmetică
într-o lume materialistă:
doi ori şapte egal
unu întreg.
Nu-ţi vine să recalibrezi legile
Univesului…?
Păi, de-acolo şi vine „mă doare-n pai’şpe! „, de la 2 ori 7. 😆
şi oricum eu am recalibrat crucea :în mine, în tine, în stânga, în dreapta. Să mai recalibreze şi alţii! 😛
Înţelepciunea românului – cine s-o întreacă?
Recalibrarea e corectă: eu sînt jos, baza, nivelul dincolo de care nu poţi cădea ci doar de acolo te ridici dacă ai cele necesare. 😉
m-ai n(ă)ucit acum, alma, nu doar fiindcă-s a șaptea din familie, ci și fiindcă mi-am adus aminte de-un vers antic de-al meu:
„din doi mi se șapte-ntr-o rană de geană”
nu-mi rămâne decât să uit toate definițiile. 🙂
😛 Vezi? Câte unul, puţin câte puţin, înţelegem ce şi de unde venim. Şaptele celălalt fie cu tine şi de-acum înainte, A.damo! 🙂
Șaptele nu e numai număr biblic, ci și numărul magic al Coranului. Cei care vor ajunge în raiul lor vor avea parte de șapte fete virgine în șapte palate aurite și tot așa, de toate câte șapte. Mie mi-a fost hărăzit numărul 6.
6 e aproape 7. 🙂
M-ai atins de doua ori in punctul sensibil. Ca-s sensibila rau la 7
Din cele deduse de mine mai sus, cu toţii se pare că suntem sensibili rău la 7.
eu chiar am un motiv foarte intemeiat 😉
Ador oamenii 7. Dar doi de 7 sunt ….de neatins, asa cred…ca entităţile. Oamenii 7 ştiu fără să spună că ştiu, simt fără să spună că simt, deţin adevăruri pe care noi …oamenii 8 sau 9 suntem departe de a le simti. Poate doar dacă intalnesti un 7. Eu am intalnit unul.
…ah, şi incă ceva…pe asta nu o adaugi la cele trimise astă seară?
Nu cred! Dacă le trimit pentru antologie, nu le mai pot publica în cartea mea. Şi de aceea sunt foarte încurcată. 😦
Eu mi-am facut un tic verbal cu cifra 7, dar niciodata nu m-am gandit la el in felul asta. Foarte interesanta viziune, o alta semnificatie puternica dupa lungul sir de sub cifra 7 🙂
[…] „șapte e jumătate dintr-un om” […]