În jur, prea multe vînturi şi prea puţin avînt…
Te zvîntă în bătaie un nemilos cuvînt!
Şi totuşi aşa sînteţi – şi totuşi aşa sînt:
Un munte de cuvinte suflînd cenuşă-n vînt…
Şi totuşi c-un grăunte găina azi hrăneşti
Citind la gura sobei mormane de poveşti
Şi aşteptîndu-i oul ce-l va depune mîine,
În loc să-ţi coci degrabă, în ţăst, fierbinte pîine. 😉
😆 Hai, că mă dăduși prin sită,
Ce-are pana cu o plită?
Bag găina în coteț
Și prind becu’ sub podeț,
Pe-urmă șed oleac’ pe prismă
Să-mi frământ aluat din …?
Aluatu’ nu-i din pizmă
(iarăşi scriu precum o cizmă!)
Ci e din făina ta.
Care plită-n pana mea,
Cînd vorbirăm de grăunte?
Kunta Kinte, ori Kinta cunt e? 🙄
….cuvinte ce nu pier, cuvinte ce nu mor
cuvinte ce se avântă deasupra unui nor
cuvânt trimis de vânt cu avânt sau cum vei vrea
tu doar trimite-l, alma, că stă in firea ta!
Prea mult cuvânt… în acest avânt, când încerc să mă zvânt.
Multă poezie în aceste câteva cuvinte. Fascinantă tehnică . Felicitări pentru o asemenea inspirație.
Inchid cuvant, ca n-am avant, ma zvant astazi in vant si trag o injuratura de golan in linistea casei, prind o tigara (a cata?), regretand ca imi lipseste o gura de viși, afi sau orice altceva.
Multumim mult, Dragos! Ce usor mi se schimba dispozitia… Am zambit. 🙂
La multi ani, alma mea! Nu te pot asocia cu numele de Mihaela. Probabil din acest motiv am uitat sa iti spun ca iti doresc tot ce este mai bun! :*
[…] mereu încrezător în muşchii lui, mereu frângându-se după o tură de teren, tânjind la cuvânt cu avânt, ştiind că ar fi zadarnic sau chiar dăunător să-l ofer. Când nu-mi bate soarele în ochi, […]
Scuză: Almanahe, ca parte corp’orală a lumii sale, este o creaţie de sine apărând un şir nelimitat de almanahi care transformă unitatea egală sieşi a ALMANAHeului unic în multiplicitate indefinită de ‘PS(d)euri’, ca să ne exprimăm verdemetafiziccopt.
Limba ALMANAHeului capătă astfel dialecte de înţelegere a unei ascunse legături dintre cer şi pământ.
îmi ascut creionu' de gânduri, îl înțepenesc între degete și în ritmul sosirii primului gând îmi găuresc duodenul.
dacă am melodia potrivită desenez case, iarbă, flori și curcubee, desigur.
dacă n-am, desenez iubiri.
un prieten vrea să plece pe o insulă.
nu-mi place metafora, dar îl înteleg.
ce să faci la oraș?
te închizi într-o casă și desenezi.
ascuți creionu' și desenezi.
îţi găsești un job, temporar,ca să-ţi poți procura creioane, cât mai multe creioane.
se tocesc.
visez la ziua când o să-mi cumpăr carioca și-o să renunț la blestematele de creioane.
mi-am vopsit acu 9 luni camera în roz.
străinii mi-o invadează.
n-am primit urși de ziua mea, ci o vacă, inscripționată (mama,tata), un parfum,un medalion, o brățară...
întrebarea - banc"ce-ai lua(3 obiecte, cel mult) cu tine, dacă ar fi să locuiești pe o insulă?" îmi invadează mintea.
mă declar CAP UMPLUT.
-distracție constând în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unui anumit frumos, dintr-o anumită pădure adormită
dezvânt… subvânt, prevânt…
înfiripare fără noimă
o acoladă de cuvânt
m-avânt!
Lavânt pevânt peundevânt…
În acolade ne sunt viețile, aproFundând…
Vantul vine, vantul trece, altele raman.
atunci când vine, pleacă vântul ăsta…:)
În jur, prea multe vînturi şi prea puţin avînt…
Te zvîntă în bătaie un nemilos cuvînt!
Şi totuşi aşa sînteţi – şi totuşi aşa sînt:
Un munte de cuvinte suflînd cenuşă-n vînt…
Ca o morișcă, gura
Prin deget ni se scurge
Făina-nțelepciunii,
Dar ea sta-n grăunte.
Înţelepciunea, ca o hologramă
Rezidă şi-n făină ca-n grăuntele-mamă.
Adevărat, însă grăuntele se vede mai ușor,
Făina prea se risipește de o suflă vântul, puișor!
Şi totuşi c-un grăunte găina azi hrăneşti
Citind la gura sobei mormane de poveşti
Şi aşteptîndu-i oul ce-l va depune mîine,
În loc să-ţi coci degrabă, în ţăst, fierbinte pîine. 😉
😆 Hai, că mă dăduși prin sită,
Ce-are pana cu o plită?
Bag găina în coteț
Și prind becu’ sub podeț,
Pe-urmă șed oleac’ pe prismă
Să-mi frământ aluat din …?
Aluatu’ nu-i din pizmă
(iarăşi scriu precum o cizmă!)
Ci e din făina ta.
Care plită-n pana mea,
Cînd vorbirăm de grăunte?
Kunta Kinte, ori Kinta cunt e? 🙄
….cuvinte ce nu pier, cuvinte ce nu mor
cuvinte ce se avântă deasupra unui nor
cuvânt trimis de vânt cu avânt sau cum vei vrea
tu doar trimite-l, alma, că stă in firea ta!
:)Cuvintele azi sunt ca un vânticel…Să te faci bine!
M-avânt în cuvânt,
zvânt cu vânt un avânt
şi cuvânt în vânt.
Ning cuvintele.
Se scutură de ace.
Apoi se aştern…
Prea mult cuvânt… în acest avânt, când încerc să mă zvânt.
Multă poezie în aceste câteva cuvinte. Fascinantă tehnică . Felicitări pentru o asemenea inspirație.
Mulţumesc! Bun sosit, Elisa!
Eee ce ne-am potrivit. Și tu ai scris legat de cuvinte 😀
😉 Legat de cuvinte, cuvinte…
[…] mulţi ani alma şi la mulţi ani scorpio; la mulţi ani bunei tale soţii, tudor; la mulţi ani soţului […]
Aștept cuvintele care se termină în „…zdă”! 🙂 Știu că nu sunt multe, dar pot să dau două sugestii: gazdă, brazdă.
😆 bine, sfinte Petru!
Ceva pentru tine, DeMihaelă…Cuvinte din vânt tac cu muţenia, cea care acoperă şi înveleşte, ca atunci când te desparţi de ele.
Cuvântului îi spun: eu sunt tu, aşteptând în amurguri zvântate pe acela care pare că nu se mai iveşte.
S-a ivi el, Camelie! Cuvintelor cuvânt le caut în avânt…
Inchid cuvant, ca n-am avant, ma zvant astazi in vant si trag o injuratura de golan in linistea casei, prind o tigara (a cata?), regretand ca imi lipseste o gura de viși, afi sau orice altceva.
Eu aş deschide un cuvânt, precum o şampanie! 🙂
La Mulţi Ani, Mihaelă zdă-ga! 😉 La Mulţi Ani, Mihai-de-Vienelă, colea deasupră-mi! 🙂
Multumim mult, Dragos! Ce usor mi se schimba dispozitia… Am zambit. 🙂
La multi ani, alma mea! Nu te pot asocia cu numele de Mihaela. Probabil din acest motiv am uitat sa iti spun ca iti doresc tot ce este mai bun! :*
Cu drag, tuturor, cu toate urările de bine! 😉
Mulţumesc, mi-a trecut, Oş Drag!
[…] Cei mai destepti, mai inteligenti si mai frumosi cedeaza (nu-i asa Alma?) […]
[…] mereu încrezător în muşchii lui, mereu frângându-se după o tură de teren, tânjind la cuvânt cu avânt, ştiind că ar fi zadarnic sau chiar dăunător să-l ofer. Când nu-mi bate soarele în ochi, […]