alma nahe

Burka

In Superblog2013 on Noiembrie 2, 2013 at 5:49 PM

Cuptor Incorporabil Hotpoint Ariston MSK103XHA, Putere 1350 W, Comanda tactila, (Inox)

Între mână şi talpă, taine. Între caznă şi zăbavă, tărâmul plăsmuirii întru cei hămesiţi. Înfulecăm de zor tot ce-ntâlnim. Înfulecăm uneori cuvinte. Alteori le bem. În lumea din care venim, cuvintele construiesc lumea, dar o şi dărâmă. Şi cuvintele astea, printre preoţi şi sălbatici, printre nătângi şi zei aprigi ai gândului, nu-s cum par, nu-s cum apar.

Foc nu e numai ardere, e mărinimie, pară, dar şi iuţenie. Cuptor e când e vară, dar e şi-un televizor care-şi ferecă povestea, una mai veche decât alta, una mai nouă decât alta, fiecare înfiripând climatul dorit, stârnind ploaia gurii, vântul nasului şi  furtuna ochiului. Există un timp al plăsmuirii, ca o desagă fără fund, cu amintiri, şi fiindcă nu-i destul doar desluşind dincolo de perdea, dincolo de văl, ea se naşte şi dincolo de uşi!

Ca în nişte cuptoare incorporabile, pornim în lume cruzi, cu aprindere electrică şi hoinărim întru coacere, încolo şi încoace de prezentul ăsta timid, sfios, umflându-ne, şi prin nepricepere, dezumflându-ne.

Acest prezent e acoperit cu o burqa neagră – semnul modestiei, dar şi al nevăzului -, căci aşa e el, neîncăpător desen în faţa autorului său descumpănit. Burka, desişul descuamat întru desprindere de lumea nouă, nu e numai un văl întru ascundere, ci e un deşert descris, deschis numai pentru o minte destupată, fiindcă altminteri, săraci în judecată, deşertul nu e altceva decât nisip. Ori nisipul în trup de sticlă, chiar măsoară timpul, deşi, dacă ar fi să mă întrebe pe mine Cel Care Stârneşte Gâlceava Lumii, mi-aş dori pentru fiecare dorinţă sau vis pe care i l-aş cere, nu măsurători, ci un unic buton, în care să sălăşluiască uşurinţa.

Primul gând, dar şi cel mai important, ce m-ar face să-l apăs – dintre toate apăsările incorporabile în vis- l-aş folosi pentru cei 88 de ani ai bunică-mii, pentru plita ei cu patru picioare, pentru cuptorul ei pe lemne, care uite-o, într-o scânteie, cum aprinde pârjolul.

Şi uite-ne împreună, în sfadă cu pietrele supărării, cum dăm jarul la o parte şi-aşezăm pe vatră frunze de râs, iuţi, ca de hrean. O mână opăreşte mălaiul pe plită, o altă mână picură zahărul întru îndulcire şi timpul iarăşi curge încet-încet, ca peste făină amestecul răcit, în ploaie albă şi fină.

Mâinile ei frământă oferte, cu smerenie întru forma pâinii, o vrajă din copilăria-mi, burca, o turtă de mălai, învelită şi coaptă în frunze de hrean în timp ce mâinile mele se întorc în timpul frământărilor lor.

– O mâncai goală, beai un pahar de vin şi erai turtă de beat! mi-a zis ea, azi, veselă, în receptorul de la ureche, sunând-o, ca să-mi amintească reţeta.

Eu tot mă strămut, dincolo de forme ştiute, dincolo de vocea ei blajină, scuturând burca de cenuşă, dincolo de crâmpeie din bucoavna cărţilor de citire de altădat, din care-mi recită, ori de câte ori mă prinde grăbită în pragul casei ei. Şi mă întoarce…

Astăzi e ea la mine, dar în gând (căci nu mai poate să urce) şi…în cuptor. „Să vezi, nene Stratulate, ce e la noi în cuptor!” Nu, nu-s trei pisoi, ca-n poezia dascălului ei, învelindu-i întâiul suflet de copil…

Un duh străin conduce maşinăria mea de copt, vâlvătaia e alta, ce-mi dă cumva şi altă idee despre suflet, făcând să-mi dăinuiască copilăria. Unde sunt eu? Acolo unde impresia se-njgheabă, ascunzându-mă printre degete, fără nicio grijă, fiindcă mi-am programat cuptorul să pornească înainte să ajung acasă, şi, precum un ceas deşteptător din visare, să se şi oprească.

– Ce afurisenie mai e şi asta, maică? parcă o aud întrebându-mă în struna timpului, în eleşteul lui adânc, bodogănindu-mă, musafiră. Se spală singur, bică, poţi a crede asemenea năzdrăvănie? Zâmbesc! Zâmbesc duhului ce-mi aprinde patima dincolo de bucătărie. Încă e aici cu mine! Ea prinsă între doi de opt, eu prinsă între două butoane, ca două infinituri.

Aroma cafelei mă îmbată şi ea, odihnindu-se întru ghiciri în ceaşcă şi alte călătorii, în noul meu cuptor Hotpoint Ariston cu microunde. Mă uit la mâinile mele fine şi nu mi-e ruşine, scriu (prinsă de gustul tehnologiei) aceste cuvinte ale rândului care acum se scrie şi-apoi îmi privesc maşina de spălat rufe, pierzându-mă în rotaţiile ei și-ale ultimului rând.

Nici n-aş avea de ce să-mi fie ruşine, fiindcă eu, spre deosebire de bunica, trăiesc acoperită, deşi o visătoare într-un elefant de piatră…

.00181

Dicţionar:

BÚRCĂ, burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză.

BURKA(burqa) s.f. îmbrăcăminte tradiţională musulmană pentru femei, formată dintr-o mantie lungă şi largă, care acoperă în întregime corpul, cu o zonă de ţesătură rărită în dreptul ochilor.

Bică –  bunică
00181

1. Text înscris în etapa a XVI-a  a SuperBlog2013; Sponsor:logo_marketonline_miclogo-hotpoint-ariston

2. Jora, la proba de gătit, o să fie în plop, răchita o să-i facă micşunele, în cel mai bun caz…sau o să doarmă pe cuptior.

3. Textul participă şi la „Duzina de cuvinte” a psi©ului.

Duzinari: carmen pricopDanAdrianaSoniaVienelaMatildaScorpioIoanavavalyLauraIoana SogluSome Wordsroxana

Anunțuri
  1. Acum mi-e clar de unde ai moștenit tu talentul. Și mi-e la fel de clar că aș mușca cu poftă dintr-o felie de BÚRCĂ. Pentru articolul ăsta, nu există notă. 🙂

    • Am vrut să o pun să-mi facă, dar ea nu mai poate sta foarte mult în picioare și-aș fi chinuit-o.
      🙂 Aș fi adăugat articolului și terciul, pe care numai ea știa să mi-l adune din ceaun, fără cocoloașe și în care-mi turna zahăr…dar cuvântul terci e pretențios. 😉

  2. Cred ca o nota exista pe undeva, dar mi s-a strecurat pe sub piele. Din ochi imi picura apa sarata, iar in gura acum imi ploua.

  3. Offf… plouă torențial în gură. Mă duc după umbrelă 😀

  4. Hai sa mancam cuvinte la gura jarului si apoi sa-l stingem tot cu cuvinte. Cuvintele fac, cuvintele desfac, cuvinte se cern (ca si faina, dar asta-i detaliu), cuvintele fierb, cuvintele clocotesc, cuvintele… Ce deliciu, ce incantare, ce tinerete, vremurile trec, cuvintele supravietuiesc.
    Ca de obicei, minunat !

  5. Alma, dragă, alma…m-ai topit, m-ai copt, m-ai prins in gusturi, in idei noi, intre ele, in lucruri pe care le-am avut, pe care mi le-as dori, şi cu gust de …bunătăţi din mâini de bunică. Nu am cuvinte sa adaug eu aici.Frumos…

  6. în povestea aceasta a ta este sufletul tău. cuptor! cuptor de turte acoperite cu vălul delicat, acela în spatele căruia desenezi păpuşi pentru copilul tău, al meu, nenăscuţii.
    tu coci soarele şi-l redenumeşti ariston, pe mine mă năpădeşte amintirea bunicii tale şi ne veghează o pisică.
    burca sau burqa? 🙂 tu să-mi spui!

  7. […] : Psi, Carmen Pricop, Adriana, Sonia, Vienela, Matilda, Scorpio, Ioana, Vavaly, Laura, Ioana Soglu, Alma Nahe, Some Words şi […]

  8. Eu m-am indragostit de bunica ta de data trecuta cand am vazut-o. Imi place mult felul in care vorbeste si cumva ma face sa imi fie dor de bunica mea, desi nu sunt multe asemanari intre ele.
    Ma tot intreb ce aroma capata burca de la frunza de hrean… Nu imi pot imagina decat ceva usor intepator, asa cum este penita ta maiastra. Daca ne vom intalni vreodata in real, sa stii ca asta astept de la tine, o felie de burca, indiferent la ce fel de cuptor va fi coapta si un zambet cald, dar nu de actrita, ci de alma mea de aici.

  9. Mi-a venit un dor de soacra-mea si de turtele ei, grozav! Nu credeam sa o spun dar pe principiul sanatos unde dai si unde crapa, plecai cu gandul la femeile musulmane ascunse in spatele valurilor si ramasei cu dorul turtelor! Super!

  10. Atât cât se vede şi se aude din film Bica ta (am avut şi eu o Bică… demult) şi cât te ştiu pe tine din poze şi din cântări, îi semeni la chip, la voce şi la har. Să fie sănătoasă! Să-ţi fie!

  11. Mulțumesc, Carmen! 🙂

  12. […] pricop, Adriana, Vienela, Matilda, Sonia, Dan, Ioana, vavaly, Laura, Ioana Soglu, alma nahe, roxana, Some Words, carmen pricop – […]

  13. Nu pot decât să-mi exprim toată admirația pentru felul cum ai evocat amintirile ce par desprinse din altă eră, dar atât de dragi fiecăruia din noi. Îți doresc mult succes deși suntem parteneri în aceeași competiție, iar eu nu știu ce aș putea să scriu pentru a mă apropia măcar de articolul tău. 🙂

    • Mulţumesc, Petru! De aceea şi îmi place să particip în acest concurs, pentru că dincolo de punctaje, se întrevăd oamenii şi până la urmă nu pleci cu „mâna goală”. Multă inspiraţie să ai! 🙂

  14. Daca nici acum nu iei 100 de puncte sa nu imi spui mie pe nume 🙂

  15. Sa mai mergem la bunica ta, tare-mi mai place de ea! Si ce frumos recita!

  16. Simpatică bunica ta. Am rămas suprinsă cât de frumos recită. Cu intonație și fără gresală. Înțeleg acum, ce anume te-a inspirat, în drumul tău către teatru. Bunicile sunt cele mai frumoase făpturi. Sunt mai calme, așezate, modeste și au răbdare, cu toate generațiile de nepoți, ajutându-i să se înalțe pe propriile lor vise. De aceea sunt atât de iubite de fiecare dintre noi. Văd în ele niște fețițe și doar timpul nemilos le-a așezat riduri pe obraz, în timp ce ochii și sufletul le-au ramas aceleași, de copil. Eu mă oglindesc în toate bunicile și străbunicile mele și simt că și tu ești la fel.

    • Eu am aflat că a fost într-o trupă de balet, la Teatru, vreo câțiva ani, da’ s-a lăsat, că nu aveau ai ei bani s-o trimită la școală. Și asta am aflat de curând, spre surprinderea maică-mii, care habar n-avea de asta și se tot întreba cu cine-oi semăna, de n-am ales o meserie mai bănoasă. Ei uite, că acuma știe cu cine! 😉

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: